Intentia Noului Cod Civil si, prin extindere, a Noilor Coduri este sa aduca un plus coerenta normativa si eficientizare a sistemului, in ansamblu sau, si sa aduca practicile existente la nivelul celor din Uniunea Europeana. Care sunt plusurile si minusurile noii reglementari cu privire la contractele comerciale? Cornel Popa, avocat asociat Tuca Zbarcea & Asociatii, a discutat online cu cititorii HotNews.

Noul Cod Civil ("NCC") consacra caracterul de titlu executoriu al contractelor de inchiriere incheiate in forma autentica, precum si al celor incheiate prin  inscris sub semnatura privata dar inregistrate la organele fiscale, in ceea ce priveste obligatia de plata a chiriei (art. 1798 NCC) si obligatia de restituire a bunului care face obiectul contractului (art. 1809 alin. 2 si 3 si art. 1816 alin. 3 NCC).

Una dintre cele mai importante noutati introduse de Noul Cod Civil (NCC) o constituie cele doua regimuri matrimoniale noi, si anume:  comunitatea conventionala si regimul separatiei de bunuri. Acestea constituie alternative la regimul comunitatii de bunuri (art. 339-359 NCC), singurul existent anterior in sistemul nostru de drept si care ramane regula si in noua reglementare. De mentionat ca si sotii din casatorii incheiate inainte de intrarea in vigoare a NCC pot sa aleaga unul dintre regimurile matrimoniale noi (art. 330 alin. (3) NCC), cu respectarea conditiilor de forma si fond impuse de lege.

"Indiferent de cat de flexibila sau buna ar fi legislatia muncii, romanii plecati in afara se vor intoarce in Romania doar in masura in care vor gasi pe piata locala alternative similare.(...) In ceea ce priveste afluxul de lucratori din spatiul extracomunitar spre Romania, nu sunt convins ca o sa vedem foarte curand acest lucru.  Dintr-o perspectiva pe termen lung, cred ca ar fi utila revizuirea abordarilor in aceasta zona, mai ales avand in vedere problemele demografice deosebit de grave pe care le avem", a declarat Serban Paslaru, avocat asociat Tuca Zbarcea & Asociatii, specialist in consilierea angajatorilor in probleme de dreptul muncii.

Se cunoaste ca in practica aplicarii vechii legislatii, in special in materie comerciala, pactele comisorii au reprezentat veritabile clauze de rigoare contractuala. In functie de iscusinta juridica a partilor sau avocatilor acestora, pactele comisorii se regaseau in mai toate contractele si aveau ca obiectiv obisnuit posibilitatea desfiintarii pe cale extra-judiciara a unui contract, in caz de neexecutare culpabila a obligatiilor de catre una dintre parti. Printre diversele grade de pacte comisorii, rolul de super-star ii era atribuit in mod incontestabil asa-numitului pact comisoriu de grad IV, care, daca era scris in mod corect, asigura desfiintarea de drept a contractului. Nu staruim in detalii, pentru ca exista o literatura juridica bogata si accesibila  asupra acestui subiect.

Unul dintre obiectivele urmarite de Noul Cod de Procedura Civila (NCPC) este acela de a imprima eficienta principiului celeritatii procesului civil. In acest sens, legiuitorul a pastrat mijloace si proceduri judiciare reglementate in actuala legislatie pe care le-a modificat, dar a introdus si institutii si reguli noi, toate acestea cu scopul de a eficientiza actul de justitie. Astfel de modificari vor avea, pe langa rolul de a conduce, cel putin la nivel teoretic, la reducerea timpului de solutionare a cauzelor si un efect pozitiv asupra mediului de afaceri, in sensul reducerii costurilor suportate de justitiabili.

Clauza penala reprezinta acea conventie prin intermediul careia debitorul se obliga sa plateasca creditorului o suma de bani sau sa efectueze o alta prestatie determinata in favoarea acestuia in cazul neexecutarii obligatiilor sale contractuale. In mod traditional, clauzei penale i-a fost atribuita o dubla natura juridica, fiindu-i recunoscut atat un rol compensatoriu (de evaluare anticipata a prejudiciului suferit de creditor in caz de neexecutare), cat si un rol sanctionator (pedeapsa privata contractuala pentru neexecutarea obligatiilor asumate).

Tuca Zbarcea & Asociatii Tax, societate afiliata casei de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii, anunta cooptarea lui Ion Capdefier in echipa de consultanti fiscali. Ion Capdefier va activa in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii Tax in calitate de consilier of-counsel si va avea un aport considerabil in dezvoltarea practicii diviziei de consultanta fiscala.

Exemplul deja clasic era acela al contractelor de locatiune din anii 1990, incheiate pentru o durata de 20-25 de ani, avand ca obiect terenuri si spatii de productie. 10 ani mai tarziu, proprietarul se afla in postura ingrata a celui care nu a putut anticipa evolutia pietei de profil din anii 2000 si care nu putea beneficia, din punct de vedere al reglementarilor existente, de niciun remediu practic pentru a obtine o majorare a pretului locatiunii sau incetarea respectivului contract.

La nivel de principiu, conform art. 2.389 lit. a) C. Civ. pot face obiectul unei ipoteci mobiliare creantele banesti nascute (printre altele) din contracte de locatiune sau din contracte de asigurare. Textul nu face o distinctie intre contractele de locatiune sau de asigurare avand ca obiect bunuri mobile si contractele de locatiune sau de asigurare avand ca obiect bunuri imobile.

Aspecte preliminare. Contractul de agentie reprezinta o creatie a sistemului de drept anglo-saxon, care, lipsit de constrangerile sistemului de drept continental, a construit un mecanism juridic caracterizat printr-o flexibilitate conceptuala sporita, care sa raspunda cerintelor desfasurarii activitatilor de comert.

In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905/20.12.2011 s-a publicat Legea nr. 292/2011 a asistentei sociale ("Legea nr. 292/2011").
Legaturile cu alte acte normative ale Legii nr. 292/2011 sunt urmatoarele:

• Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor de somaj si stimularea ocuparii fortei de munca;
• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala.

O noutate adusă de Noul Cod Civil ("NCC") este reglementarea cesiunii contractului, instituţie absolut necesară în contextul mediului economic de astăzi, chestiune semnalată, de altfel, de majoritatea civiliştilor de renume români, care au susţinut, de lege ferenda, că viitoarea noastră legislaţie civilă ar trebui să reţină şi transmisiunea de datorie. Cesiunea contractului este reglementată în NCC în Cartea a V-a (Despre obligaţii), Titlul II (Izvoarele obligaţiilor), Capitolul I (Contractul), Secţiunea a 8-a (Cesiunea contractului).

Potrivit art.1828 din Noul Cod Civil ("NCC"), chiriasul are, in conditii egale si sub rezerva indeplinirii obligatiilor sale, drept de preferinta la incheierea unui nou contract de inchiriere pentru un imobil, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor cu privire la exercitarea dreptului de preemptiune din materia contractului de vanzare. Dreptul de preferinta exista in primul rand in legatura cu reinchirierea spatiilor cu destinatia de locuinta, dar, in temeiul normei de trimitere din art. 1778 alin. (3) NCC, se aplica si in privinta spatiilor care sunt necesare desfasurarii activitatii unui profesionist.

Noul Cod Civil reglementeaza urmatoarele tipuri de garantii reale si privilegii: privilegiile speciale, ipoteca imobiliara, ipoteca mobiliara (inclusiv asupra conturilor si asupra creantelor), gajul (sub forma unei garantii reale cu deposedare) precum si dreptul de retentie (sub forma unei garantii reale imperfecte).

Noul Cod Civil aduce modificari substantiale in materia nulitatii instituind principiul retroactivitatii efectelor nulitatii si in ceea ce priveste contractele cu executare succesiva. In acest sens, art. 1257 (3) din Noul Cod Civil prevede ca, la desfiintarea contractului, partile vor fi tinute sa restituie, in natura sau prin echivalent, prestatiile primite, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. Acelasi text prevede ca restituirea se va face in conformitate cu dispozitiile art. 1639 - 1647 privind modalitatile de restituire a prestatiilor.

Definita ca fiind ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului, autoritatea parinteasca apartine, potrivit Noului Cod Civil ("NCC"), ambilor parinti, care trebuie sa o exercite numai in interesul superior al copilului (Titlul IV din Noul Cod Civil - Autoritatea parinteasca). In acest sens, urmeaza a fi avute in vedere si dispozitiile legii speciale in materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului ("Legea nr. 272/2004"), care afirma prevalenta principiului interesului superior al copilului in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti (art. 2 din Legea nr. 272/2004).

Noul Cod Civil introduce, pentru prima data in dreptul romanesc, si reglementari referitoare la administrarea bunurilor altei persoane, prin transpunerea prevederilor cuprinse in Codul Civil din Quebec. Aceste dispozitii reprezinta cadrul legal general aplicabil cu privire la administrarea bunurilor altor persoane, cu exceptia cazului in care legea, actul constitutiv sau imprejurarile concrete impun aplicarea altui regim juridic de administrare. Astfel, in lipsa unor prevederi legale exprese sau a vointei partilor, instantele judecatoresti vor avea dreptul sa analizeze conditiile in care are loc administrarea si sa determine regimul juridic aplicabil acesteia.

Fiducia presupune transferul temporar al unor drepturi sau a dreptului de proprietate asupra unor bunuri, prezente sau viitoare, de la o persoana fizica sau juridica (numita constituitor) catre o alta persoana (numita fiduciar), pentru ca bunurile sau drepturile astfel transferate sa fie administrate in interesul unui beneficiar, urmand ca, la incetarea fiduciei, sa fie transmise de catre fiduciar beneficiarului. Calitatea de beneficiar al fiduciei poate reveni unui tert, dar si constituitorului sau fiduciarului.

O modificare substantiala adusa de Noul Cod Civil ("NCC"), cu impact asupra viitoarelor solutii jurisprudentiale, consta in codificarea doctrinei si a jurisprudentei cu privire la abuzul de drept. Abuzului de drept ii este, astfel, consacrata o reglementare expresa: pe de o parte, art. 15 din NCC ("niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte"), pe de alta parte, art. 1353 din NCC ("cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa-l repare, cu exceptia cazului in care acesta este exercitat abuziv"). In acest sens, de pilda, punerea in executare silita a unei hotarari judecatoresti executorii nu constituie un abuz de drept: neminem laedit qui suo jure utitur (cel ce uzeaza de dreptul sau nu lezeaza).

Termenul, ca modalitate a obligatiilor, este reglementat in art. 1411 - 1420 din Noul Cod Civil. O reglementare noua si importanta aferenta acestei teme este decaderea din termen. Debitorul decade din beneficiul termenului daca se afla in stare de insolvabilitate sau, dupa caz, de insolventa declarata in conditiile legii, precum si atunci cand, cu intentie sau din culpa grava, diminueaza garantiile acordate creditorului sau nu constituie garantiile promise creditorului.

Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (denumita in continuare "LPA") a adus cateva modificari Codului de procedura civila in vigoare in vederea armonizarii acestuia cu noile prevederi ale noului Cod Civil. In ceea ce priveste impactul noii legislatii asupra dreptului procesual civil, trebuie facute doua observatii.

Regulile speciale prevazute in Codul Comercial, care reglementau un regim juridic diferit pentru raporturile comerciale, fie au fost preluate de noul Cod Civil si extinse spre aplicare tuturor raporturilor de drept privat indiferent de partile acestui raport (ex: formarea contractelor la distanta, regimul juridic al dobanzilor, determinarea locului executarii obligatiilor etc.), fie au fost preluate de noul Cod Civil, dar vizeaza in continuare numai raporturile privind profesionistii (ex: solidaritatea codebitorilor, determinarea pretului intre profesionisti etc.).

Codul Comercial a fost partial abrogat la 1 octombrie 2011, restul prevederilor urmand a fi abrogate la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 134/2010 (noul Cod de Procedura Civila) si a Codului maritim, date care nu sunt inca stabilite.

Conform art. 1207 din Noul Cod Civil, contractul poate fi anulat la cererea partii care la momentul incheierii contractului se afla intr-o eroare esentiala, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului.

Una dintre cele mai importante modificari aduse de Noul Cod Civil regimului juridic al viciilor de consimtamant este cea legata de domeniul de aplicare a leziunii. Conform art. 1221 din Noul Cod Civil, exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand fie de (a) starea de nevoie, (b) lipsa de cunostinte sau (c) lipsa de experienta a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii. Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului.

Reglementarea contului bancar curent prin dispozitii incluse in Codul Civil reprezinta un element de noutate, care insa datorita caracterului succint si preponderent dispozitiv (institutia de credit si titularul de cont pot sa stabileasca contractual conditiile in care astfel de tranzactii bancare urmeaza sa se desfasoare) al prevederilor nu va produce un impact semnificativ in ceea ce priveste activitatea institutiilor de credit sau pozitia contractuala a clientilor - titulari de cont.

In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 533/28.07.2011 a fost publicata Legea nr. 157/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind regimul strainilor in Romania ("Legea nr. 157/2011"). Legea nr. 157/2011 aduce schimbari importante regimului juridic aplicabil cetatenilor straini (cetateni care nu au cetatenia unui stat membru al Uniunii Europene/Spatiului Economic European/Confederatiei Elvetiene) prin modificarea mai multor acte normative care reglementeaza acest regim.

In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372/27.05.2011, a fost publicata Hotararea de Guvern nr. 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor (H.G. nr. 500/2011). H.G. nr. 500/2011, intra in vigoare de la 1 August si aduce o serie de modificari importante in reglementarea registrului de evidenta al salariatilor ("Registrul") si a dosarului de personal.

Spre deosebire de modificarile anterioare ale Codului Muncii, care s-au limitat, mai de graba, la mici completari si cosmetizari, noua legislatie, in prezent aflata in forma aproape finala, aduce modificari substantiale. Serban Paslaru, Avocat asociat Tuca Zbarcea & Asociatii si coordonator al departamentului de dreptul muncii a discutat online cu cititorii HotNews.ro despre modificarile propuse, cat si despre efectele benefice si/sau negative ce se vor resimti in piata muncii, atat la nivelul angajatorilor cat si al angajatilor. Cele mai interesante intrebari vor fi reluate in emisunea Bucuresti Punkt Bonn, realizata de HotNews.ro si Radio Deutsche Welle.

• Intrati in articol pentru a citi rapunsurile invitatului.