Circuitul economic traversează actualmente o perioadă neobișnuit de dificilă. Relaţiile contractuale riscă să nu își atingă scopul propus, iar nerespectarea obligaţiilor contractuale poate conduce la litigii a căror rezolvare este, însă, întârziată, din cauza suspendării activităților de la instanţele judecătoreşti, aşa cum e cazul în prezent, pe fondul declarării stării de urgență la nivel național, pentru motiv de pandemie COVID-19.

Activarea articolului 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (“Convenția”) conferă unui stat posibilitatea de a lua măsuri ce derogă de la obligațiile stabilite în sarcina sa prin Convenție (și, implicit, de la drepturile fundamentale garantate de aceasta). Totuși, o astfel de inițiativă nu conduce la o înlăturare totală a garanțiilor Convenției, nu înlătură, de plano, orice control referitor la respectarea drepturilor fundamentale și nu constituie o sustragere de la prevederile Convenției.

Având în vedere evenimentele asociate pandemiei provocate de COVID-19, Guvernul României a adoptat o serie de măsuri menite să sprijine angajatorii și salariații (Ordonanța de urgență nr. 30/2020, în vigoare de la 21 martie 2020). Aceste măsuri sunt referitoare la întreruperea sau reducerea temporară a activității și au fost edictate în scopul salvgardării raporturilor de muncă și evitării concedierii salariaților.

Una dintre cele mai frecvent întâlnite întrebări în această perioadă a fost aceea de a determina ce se întâmplă cu plata chiriilor în contextul stării de urgență. Companiile au fost nevoite să implementeze diverse strategii de business, să ia anumite măsuri organizatorice și logistice, să dezvolte și să intensifice pe cât posibil comerțul online și să permită angajaților să lucreze de acasă, în scopul de a reduce pe cât posibil contactul între persoanele fizice în contextul pandemiei COVID-19. Deși încă nu era obligatorie măsura, abordând o conduită preventivă, unele centre comerciale au decis din proprie inițiativă suspendarea activității chiar anterior Ordonanței militare nr. 2/2020.

Recenta instituire a stării de urgență prin decret al Președintelui României implică, în mod firesc, adoptarea unor măsuri excepționale, cu aplicare imediată sau graduală, destinate împiedicării răspândirii infecției cu coronavirusul SARS-COV-2, măsuri care, în ceea ce privește domeniul medical, privesc, deopotrivă, pacienții, furnizorii de servicii medicale (spitalele, medicii de familie), dar și producătorii și distribuitorii de medicamente și materiale sanitare.

În general, o stare de criză de orice fel (socială, politică, economică, dar și medicală) reprezintă terenul propice pentru propagarea necontrolată și necontrolabilă a unor ”știri” care nu au, total sau parțial bază reală sau a unor ”analize, concluzii, comentarii” bazate pe astfel de "știri" sau bazate pe extrageri din context a unor informații sau date reale. În trecut, instrumentul de propagare era reprezentat de ziare, fițuici, manifeste, dar mai ales de zvonul public. Ceea ce făcea ca efectul negativ propriu-zis să se producă pe un teritoriu relativ limitat și în raport de un număr relativ limitat de persoane.

Printr-o decizie publicată vineri, 28 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat în mod definitiv executarea Deciziei nr. 72/2018, prin care Consiliul Concurenței a constatat o pretinsă încălcare de către Orange a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea concurenței și a art. 102 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și a dispus sancționarea societății cu o amendă în sumă de 64.915.183,19 lei. Suspendarea va dura până la momentul la care se va pronunța o soluție definitivă în ceea ce privește legalitatea pe fond a respectivei decizii.

Covid 19 este un virus. Nu se știe dacă este unul natural sau dacă cineva l-a scăpat dintr-un laborator. Acum nu mai contează, e liber, ca toate relele din cutia Pandorei. Zburdă peste meridiane, a ajuns în 64 de țări până la acest moment. Se estimează că are un potențial de a infecta 50% din populația globului. Efecte? O rata - epidemiologii spun că una mică - de mortalitate de aproximativ 2%, afectând, ca orice virus, pe cei vulnerabili deja, cu imunitate scăzută. Firește, nimeni nu-și dorește să testeze dacă se înscrie în “clubul select” de 2%. Prin urmare, e panică.

În Monitorul Oficial din data de 12 februarie 2020 a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului (OUG) nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice. Prin intermediul acestei ordonanțe de urgență au fost operate și o serie de modificări ale Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Calitatea aerului este un subiect de actualitate în București, în contextul în care Comisia Europeană a lansat în urmă cu câțiva ani procedura de infringement împotriva României, din cauza poluării cu particule fine (praf, PM 10), cauzate și de insuficiența spațiilor verzi. În același timp însă, lupta împotriva insuficienței spațiilor verzi a dat naștere unei alte crize: cea a proprietarilor de terenuri încadrate în zona spațiilor verzi, care se găsesc în imposibilitatea de a-și exercita dreptul de proprietate garantat de Constituție și de CEDO.

In data de 19 decembrie 2019, Marea Cameră a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat hotărârea în cauza C-263/18 (cauza Tom Kabinet). Cauza menționată a avut ca obiect o cerere de decizie preliminară privind interpretarea articolului 2, a articolului 4 alineatele (1) și (2) și a articolului 5 din Directiva 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (Directiva 2001/29/CE). Cererea de pronunțare a deciziei preliminare a fost formulată în cadrul unui litigiu derulat în fața instanțelor olandeze, litigiu care a opus, pe de o parte, două asociații având ca obiect de activitate apărarea intereselor editorilor olandezi (Nederlands Uitgeversverbond și Groep Algemene Uitgevers), și, pe de altă parte, o societate care administrează un site internet care găzduia un serviciu online constând întro piață virtuală de cărți electronice „de ocazie” (Tom Kabinet).

Ca avocat specializat în materia dreptului familiei, mi-am sfătuit mereu clienții ca, ori de câte ori mai există sentimente și încredere între soți, să mai dea o șansă căsătoriei. Însă atunci când relațiile de familie sunt total compromise, iar divorțul apare drept unica soluție, sfatul meu a fost acela ca, odată cu desfacerea căsătoriei, să fie rezolvate toate aspectele patrimoniale și nepatrimoniale, inclusiv lichidarea, în mod complet și la timp, a comunității legale sau convenționale de bunuri.

Nebănuite sunt secretele geneticii. Deși știința se află într-un continuu progres, nu de puține ori rămânem surprinși de noile descoperiri. Un articol recent publicat de New York Times a scos la iveală povestea lui Chris Long, un IT-ist ce lucrează pentru Washoe County Sheriff’s Department (S.U.A.). Se pare că la câțiva ani după ce a suferit un transplant de măduvă osoasă, Chris Long a devenit o „himeră” cu două seturi de ADN, mostre din țesuturile sale conținând atât ADN-ul său, cât și pe cel al donatorului.

Se observă în ultima vreme practica tot mai frecventă a operatorilor economici români de a exclude aplicarea legii române, fiind preferată o lege străină care să guverneze relația contractuală dintre părți. O astfel de practică este firească în contextul în care încheierea contractelor comerciale internaționale reprezintă o componentă esențială a dreptului comerțului internațional, acestea fiind instrumentele juridice principale pentru realizarea operațiunilor de comerț și de cooperare economică internațională.

"Uneori oamenii află mai multe despre dragoste din examinarea resorturilor profunde şi intime ale violenţei" - Toni Morisson

Cazul directoarei Spitalului de Urgență din Piatra Neamț, ucisă de soț acum câteva zile, chiar în incinta spitalului, readuce în discuție problema violenței domestice. Cazul femeii din Vaslui, ucisă de soţ la câteva zile după ce s-a întors acasă de la muncă din străinătate sau al agentului de poliție care şi-a împuşcat mortal soţia şi pe o colegă a acesteia într-un coafor din Bucureşti sunt alte exemple cutremurătoare ale violenței domestice.

Există posibilitatea atragerii răspunderii penale a angajatorului în cazul unui accident de muncă, în ipoteza externalizării serviciului de securitate și sănătate în muncă? Aceasta este o întrebare ce a primit răspunsuri diametral opuse în practică, cu consecințe dramatice pentru angajatori.

Printr-o hotărâre publicată recent în J.O.U.E. (25 noiembrie 2019), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat ipotezele în care operatorii unor motoare de căutare sunt obligați să admită cererile persoanelor fizice privind ștergerea unor link-uri către anumite pagini web din lista de rezultate, listă afișată în urma căutării efectuate pe baza numelui unei persoane. Hotărârea pronunțată în cauza C-136/17 vine în continuarea hotărârii din cauza Google Spain și Google, clarificând sfera obligațiilor operatorilor motoarelor de căutare, atunci când aceștia sunt sesizați de o persoană fizică cu o cerere de dezindexare privind link-uri către pagini de internet pe care sunt publicate categorii speciale de date (e.g., date privind sănătatea, date care dezvăluie originea rasială ori etnică, convingerile religioase, apartenența sindicală ș.a.).

Parlamentul României a adoptat în cursul acestui an un nou proiect de lege pentru modificarea Legii dării în plată nr. 77/2016, proiect prin care s-a intenționat limitarea dreptului de apreciere a instanței asupra condițiilor de impreviziune, prin instituirea unor prezumții legale de impreviziune. Aceste modificări ar fi derogatorii de la reglementarea de drept comun a impreviziunii și contrare Deciziei Curții Constituționale nr. 623 din data de 25 octombrie 2016. În concret, în anumite situații care erau expres menționate în acest proiect, impreviziunea urma să opereze ope legis, eliminând orice remediu judiciar și atribuind judecătorului un rol pur formal.

Practica instanțelor naționale în materia cererilor de suspendare a executării actelor administrative tinde spre absolutizarea prezumției de legalitate a actului administrativ, în defavoarea interesului particular. Această orientare este vizibilă mai ales din perspectiva modului în care instanțele analizează îndeplinirea condiției existenței unui "caz bine justificat", necesară pentru dispunerea suspendării, alături de cea a "pagubei iminente", potrivit Legii contenciosului administrativ.

Conform art. 35 alin.(2) din Legea nr. 165/2013, "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor." Termenul de decădere de 6 luni s-a calculat în mod diferențiat, în funcție de gradul de încărcare al entităților învestite cu soluționarea notificărilor de restituire, acesta expirând cel mai târziu la 30 iunie 2017.