Testarea pentru coronavirus poate fi de interes la două scări: a individului şi a societăţii. În acest text prezint pe scurt câteva aspecte tehnice ale testării şi interpretării datelor. E nevoie de cunoștiinte stiințifice pentru ca datele să fie interpretate pertinent și să fie comunicate corect societății, altfel nu vom înțelege deciziile şi recomandările despre teste, nici numerele vehiculate în spaţiul public ca rezultate din teste.

Acum mulți timp am locuit vreme de doi ani la Viena. Trăiam într-un cartier foarte cochet, într-o zona liniștită și relativ aristocratică a orașului, cum urci spre pădurea vieneză. E drept că într-o locuința foarte mică, dar eram fericită, căci de la fereastră mi se deschidea dinainte un peisaj de vis: dincolo de vilele răzlețe, înconjurate de grădini generoase, se vedeau pantele dealului, acoperite cu vie și, mai sus, pădurea.

De câteva zile, o întrebare nu-mi dă pace: Dacă pe vremea lui Noe ar fi existat internet, Facebook, Twitter, YouTube, Google, Wikipedia, telefoane inteligente, bloguri, canale TV ș.a., cum ar fi fost oare descris potopul biblic? La fel de global ca și pandemia COVID-19? Cu hărți actualizate la minut despre creșterea nivelului oceanelor în diverse locații de pe glob? Cu contabilizarea celor înecați pe bază de vârstă și boli anterioare? Cu declararea stărilor de urgență pentru construirea rapidă de bărci și colaci de salvare?

„Starea de urgență trebuie să fie limitată la un scop precis și la un anumit interval de timp”, a declarat Ingibjörg Sólrún Gísladóttir, directorul Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului din cadrul OSCE cu câteva ore înainte de votul de luni, 30 martie, din Parlamentul Ungariei referitor la Coronavirus Protection Act.
Directorul ODIHR/OSCE a atras atenția că toate cele 57 de state membre OSCE trebuie să mențină exigențele democratice și ale domniei legii chiar și pe durata stării de urgență. Acest lucru înseamnă ca intervențiile legislative ale guvernelor trebuie să fie supuse controlului parlamentar.

Există o parte bună a acestei crize medicale. E adevărat că-i minusculă raportat la ce prăpăd lasă în urmă COVID-19, atât în sănătate, cât și în economie. Partea bună este că, de nevoie și forțată de împrejurări, România a început să se digitalizeze. Autoritățile au descoperit, brusc, că documentele către autorități pot fi trimise online, că semnăturile pot fi electronice și că lucrurile pot fi rezolvate și fără a face drumuri la ghișee. Au descoperit chiar și faptul ca pot fi trimise rețete medicale online, ceea ce părea SF, până acum, în România. Alte instituții esențiale, inclusiv DSP-urile, încă lucrează, în mod rușinos, cu faxul.

La Kremlin s-a mărit cadenţa dezinformării legate de Covid, după cum o arată un raport intern al serviciului diplomatic UE. Scopul strategic constă slăbirea sentimentului de unitate occidentală, exploatarea mediatică a fiecărei fisuri între state UE şi sporirea influenţei Rusiei pe fondul isteriei colective. De ceva vreme a intrat şi China în acest business al dezinformării, însă narativele sale sunt încă destul de rudimentare, defensive şi uşor de decriptat, deci n-au mare impact.

În universități din întreaga lume, cursurile de etică încep de multe ori cu o dilemă: „un tren rulează scăpat total de sub control. În calea sa se află 5 oameni care au fost legați de șină de un răufăcător. Din fericire, există un macaz și o linie ocolitoare, dar pe care e un alt om legat de șină. Știi că numai de tine depinde soarta acestor oameni. […]. Dacă nu faci nimic, trenul va ucide 5 persoane. Dacă schimbi macazul va ucide una și cinci vor fi salvate”^[1]. Ce ar trebui să faci? Răspunsurile studenților curg de regulă ușor. Unii spun că ar schimba macazul pentru că e important să salvezi cât mai multe vieți. Alții ar refuza să îl schimbe pentru că nu vor ca ei să fie direct responsabili pentru uciderea persoanei de pe linia secundară. Alții caută să afle mai multe informații despre persoanele de pe șinele de tren: De ce sunt acolo? Ce vârstă au? Sunt partenerii mei, rude, prieteni?

Vremuri grele și nevoia de soluții urgente. Adevărat. Însă chiar și atunci când trebuie să răspunzi rapid, mai ales dacă știi că situația se poate prelungi, e bine să cântărești un pic soluțiile și modul lor de implementare. Mă voi referi în acest material la implemetarea predării online în învățământul superior, ca soluție rapidă de adaptare la închiderea firească a universităților.

Thea Ionescu este conferenţiar universitar. Domeniul său de specialitate este Psihologia Copilului

În administrația românească a existat înainte de pandemie, și se manifestă și acum, un conflict latent între efortul de a respecta proceduri și necesitatea de a fi eficient. Acest conflict ar putea deveni pe atât de pregnant, pe cât de mare este amploarea impactului acestei situații de urgență, pentru care nu există proceduri, cele aplicate anterior dovedindu-se depășite.

Lansarea unor așa-zise picături anti-coronavirus pe pagina Facebook a lui Adrian Cacovean, comercializate în farmacia soției sale cu 50 de lei sticluța, a stârnit prompt oprobiul public și reacția autorităților [1] [2] [19] [20]. Oportunismul comercial a alimentat indignarea, profitul personal de pe urma unei crize de asemenea anvergură fiind resimțit ca nerușinat. Care ar fi fost oare reacția dacă aceeași persoană ar fi distribuit picăturile gratis, sau la un cost de producție, să presupunem, de 5 lei sticluța?

Într-adevăr, în câteva decenii, pământul s-a umplut de ticăloși latenți, de nemernici care au adoptat “stilul” și “manierele” oamenilor drăguți, flexibili, “deschiși la colaborare”. Colaborarea nu se face nici ea prea des în baza unor interese reale — pe acestea oamenii fie nu și le mai cunosc, fie nu le dezvăluie celorlalți de teama judecății negative. Trebuie să recunoaștem că azi se tranzacționează preferințe și pretenții. Interesul egoist, de profunzime, a devenit demult un tabu, iar urmărirea lui în văzul celorlalți, un delict.

Guvernul este aspru criticat că doar a amânat plata ratelor la credite. Ar fi fost bine, zic unele minți înfierbântate, să scutească populația și firmele de plata ratelor la credite pe perioada crizei. Haideți să ne uităm un pic la cifre.
În România soldul creditului neguvernamental este de circa 290 miliarde lei, din care aproape 150 mld. lei este acordat populației, iar restul firmelor. Cea mai mare parte din acest volum, adică 180 mld., reprezintă credit acordat în lei, iar restul credit acordat în valută, arată profesorul de economie Bogdan Glăvan într-un text remis HotNews.ro.

Răspuns rapid: între 3000-5000/zi într-un scenariu optimist. În aceste zile, aud foarte des întrebarile “câte teste REAL TIME PCR pentru depistarea SARS-CoV-2 poate realiza Romînia într-o zi? Cum creștem capacitatea de testare?” Ministrul Costache a vehiculat ideea “surprizatoare”, înainte cu o zi să-și dea demisia, că poate testa toată populaţia Bucureștiului de 2.000 000 de locuitori.

Au fost de-ajuns două luni de criză pentru ca state liberale să înceapă cochetăria cu “modelul chinez” de supraveghere electronică a cetăţenilor. Pe fondul de emoţie publică stârnită de pandemie, guvernele lor introduc măsuri de supraveghere digitală care acum câteva luni ar fi generat mare scandal. Sau folosesc starea de urgenţă pentru a suspenda conturi online, în lupta cu “fake news” şi alarmismul.

”Tu ești orb? Chiar nu știi pe ce lume trăiești?” Nu. Dac-aș ști, nu cred că mi-ar folosi cine știe ce. Principala problemă cu teoriile conspirației – nu e un virus natural, e o armă biologică, nu e o problemă medicală ci una politică, a bătăliei economice dintre marile puteri, e o manipulare în masă pentru restrângerea drepturilor civile ale populației, este un complot mediatic etc. etc. – e că sunt perfect inutile. Prin definiție, o abordare conspiraționistă presupune că, dacă s-ar confirma, s-ar ajunge la un rău încă și mai mare.

L-am auzit o singură dată vorbind englezește – pe el, traducătorul congenial al lui Joyce & Faulkner. Sunase telefonul, răspunsese – nu mai știu cine era, dar suna din străinătate – a fost nevoit să vorbească în engleză – accentul era delabrat, dentiția îi era precară în acele două decenii finale când am fost prieteni – dar limba în sine era splendidă, bogată, cu un control al registrelor lexicale & al nuanțelor cum rar am mai auzit în engleza orală la altcineva. Când a închis, m-a privit autoironic & a ricanat: “Acum te-ai convins definitiv că Mircea Ivănescu nu știe engleză”.

Nu există în lume om scutit de încercări. Evenimentele care bulversează siguranța te pun evident în fața a două perspective. Prima este aceea de a te lăsa înfricoșat și demoralizat, pierzând consistența credinței și disperând. A doua este de a crede că dacă un lucru greu de suportat nu poate fi controlat prin voința proprie, dincolo de orice sărmană și deprimantă previziune omenească, el oferă totuși până la urmă o învățătură folositoare. Cel mai important lucru e să știi că nu ești singur.

„Nefericirea oamenilor vine dintr-un singur lucru: nu știu să rămână liniștiți în camera lor” – iată ce spunea Pascal despre divertisment. Apoi: „Faptul că oamenilor le place atât de mult zgomotul și agitația face ca închisoarea să fie un supliciu oribil. Și ca plăcerea singurătății să fie un lucru de neînțeles.” Am putea să-i răspundem: necazul europenilor se trage tocmai din faptul că trebuie să rămână în camerele lor...