Rezultatele negocierilor de la Paris sunt mai degraba modeste. Blocajul principal, același de mai mulți ani, este în privința primului pas. Putin condiționează retragerea din Donbass și predarea controlului frontierei către grănicerii ucraineni de organizarea alegerilor locale. Ucraina vrea ca rușii să se retragă înainte de organizarea acestor alegeri locale. Interviul de mai jos cu Armand Goșu este în fapt o discuție mai lungă despre Ucraina și Rusia, cu multe trimiteri istorice necesare, și cu o privire asupra contextului internațional. Armand Goșu este istoric de profesie, cunoaște nemijlocit aceste țări, este domeniul lui principal de competență, de peste 20 de ani.

Senatul a adoptat o moțiune simplă vizându-l pe titularul Finanțelor publice. Predictibil, date fiind declarațiile și promisiunile dlui Cîțu, și majoritatea pe care o are încă la Senat fostul partid de guvernământ, intrat în opoziție. La fel de predictibil a fost și reacția la nivel guvernamental: dl Cîțu se bucură în continuare de încrederea deplină a premierului. Episodul arată, din nou, una din problemele sistemului nostru politic.

Oamenii de afaceri nu așteaptă reduceri de taxe, dar vor să fie lăsați să se concentreze pe business. Antreprenorii nu deplâng nivelul taxelor, dar așteaptă rezultate în schimbul impozitelor plătite și protecție în fața concurenței neloiale produse prin măsuri fiscale discriminatorii. Ei își doresc onestitate și luciditate din partea statului. 1. Digitalizarea și reforma ANAF Implementarea unui sistem integrat pentru administrarea veniturilor din taxe și impozite este o decizie politică...

În toamna anului 1989, Nicolae Ceauşescu a avut dreptate când a afirmat că personalităţi politice de la Bonn acţionau în scopul reunificării Germaniei. Liderul politic român aborda subiectul respectiv de pe poziţii staliniste, acuzând de fiecare dată guvernul Republicii Federale Germania de faptul că sprijinea „cercurile revanşarde, fasciste”. Cuvintele sale proveneau din arsenalul propagandistic al P.C.R. din perioada interbelică şi putem presupune că Nicolae Ceauşescu le-a preluat de la Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Denisa Comănescu, cel mai cunoscut editor de beletristică din România, ne povestește despre cărțile pe care le-a publicat în 2019. Cartea cel mai bine vandută în 2019 a fost Tatuatorul de la Auschwitz, de Heather Morris, 31 de mii de exemplare. Pe locul al doilea este Zuleiha deschide ochii, de Guzel Iahina. La Targul de carte, trei cărți care au ca temă muzica, au fost cele preferate de cititori.

• Cumpara carti de pe Giftbooks.ro cu autograful autorilor

Am citit cu interes articolul publicat de colegul Bogdan Murgescu în Contributors ”De ce-l votez ca rector pe Marian Preda. Scrisoare deschisă către membrii comunității academice a Universității din București”. Am citit cu egal interes comentariul publicat de colega Madeea Axinciuc tot în mediul virtual ”De ce votez cu domnul Laurențiu Vlad?” Diferențele de opinie sunt nu numai firești, sunt, într-un fel, salutare: ele ne ajută pe toți să înțelegem mai bine alternativele care ne stau în față atunci când ne înarmăm cu ștampila de vot.

Profesorul Bogdan Murgescu a publicat pe Contributors.ro o scrisoare deschisă în care explică motivele pentru care îl susține pe Marian Preda la postul de rector al Universitatii din București. Pe data de 4 decembrie a avut loc primul tur al alegerilor pentru desemnarea noului rector, iar reultatele au fost Prof. univ. dr. Marian Preda – 477 voturi (46,44 % din numărul de voturi exprimate). Prof. univ. dr. Laurențiu Vlad – 488 voturi (47,51 % din numărul de voturi exprimate). Miercuri, se va tine turul al doilea al alegerilor.

Elita este categoria socială cu acces la resurse (definiția îmi aparține, sunt mîndru de ea). Ne văicărim că n-am avut elite, că n-am avut un Havel („Am fost o generație lipsită de maeștri”, scrie undeva H.R.Patapievici), dar ne văicărim degeaba, pentru că România a avut elite, în sensul de mai sus. Hrana era o resursă, educația era o resursă, îngrijirea medicală era o resursă, sportul era o resursă, informația era iarăși o resursă – poate cea mai prețioasă dintre toate, cea care a contat pe termen lung. Imensa majoritate a oamenilor din țară nu avea acces la aceste resurse, iar lupta pentru a le obține implica un incredibil consum de timp și de energie; ceea ce înseamnă că cei care le aveau la-ndemână alcătuiau elita. Ca să mă fac înțeles, recurg la tehnica mea preferată, adică la exemplificare.

Nu e om viu să nu fi simțit groaza că trebuie să iasă în lume. Și acolo afară, să țină piept temutei lumi. Groaza creaturii că trebuie să își facă debutul în necunoscut, să își zidească căsuța, firea, sinele, autonomia, să perseverseze în mijlocul haosului ori prea vast, ori prea oprimant e atotprezentă. Cum Dumnezeu să nu ți se taie picioarele? În necunoscut te așteaptă propria singurătate. În necunoscut te așteaptă noi neputințe. Mai bine aici, cu vechile și familiarele neputințe. Aici unde exist cu chiu și vai, dar chiul și vaiul au granițele lor bine bătătorite. Afară e mult mai greu.

Prin anii ’80, când se oprea curentul și toată casa cădea în beznă, iar tata și mama începeau să caute pe bâjbâite lumânările prin sertarele de la bucătărie, intram într-un fel de frenezie. Odată aprinse (de obicei una dintre ele era pusă într-un pahar pe frigider, una în sufragerie și alte două în cele două dormitoare – la baie se mergea cu o lumânare mobilă) aveam impresia că vine un fel de Crăciun.

O spun cu sinceritate: declaraţiile doamnei Ministru a Educaţiei din ultima vreme – mai ales cele de după aflarea rezultatelor la testările PISA – mi se par întristătoare. Decembriele ne obligă, lucrurile grăite de dânsa seamănă cu faimosele “staţi la locurili voastre”; situaţia e sub control, Ministerul (şi – mai ales – Ministrul) e pe poziţii, dacă nu vă mai putem da încă o sută de lei, mai tăiem ceva hârtii şi, în cincinalul ce vine, trecem pe “creativitate şi inovaţie”. Acestea nu sunt doar “vorbe,vorbe, vorbe”, ci vorbe cinice, menite a ne arăta – încă odată – că Ministerul e cel cu “performanţele”, iar elevii şi profesorii lor cei ce-şi vor târî mai departe neajunsurile şi problemele.

A fost odată ca niciodată, în țara lui Roșu Împărat, o cetate mîndră cum nu mai era alta. Doar să te uiți la ea și-ți creștea inima în piept de bucurie, căci cetatea noastră nu era una de rînd, ci era vrăjită: în fața ochilor, vedeai aievea o cetate a învățăturii! Cum vestea îi mersese în lung și-n lat, boieri mari și boiernași din întreg ținutul, ba chiar și cîțiva rumâni din împrejurimi, dădeau an după an năvală să-și aducă coconii aici spre învățătură.

Palatul aparține unui "moment" al progresului (1925), Palasul 1 "altui moment" (2012), urmează inevitabil un alt "salt înainte". Iar ei, promotorii proiectului, se prezintă drept niște mesageri exclusivi ai progresului. Ceea ce este o mare, dacă nu completă închipuire. Sunt conștienți că la această ideologie consumeristă, high-tech, aderă în mod natural tinerii și IT-iștii, forța care poate duce înainte orașul. (Desigur, tinerii pot fi încântați. Nu mai pleacă, câștigă bine, au un mod de viață asemănător celui din Occident. Probabil pentru ei nu este un sacrilegiu că Trei Ierarhi va deveni un fel de capelă de rugăciune la intrarea în birou sau mall, ori că osemintele lui Al. I. Cuza, Dimitrie Cantemir ori Vasile Lupu se vor odihni la umbra unui turn megaloman de sticlă).

Într-un amfiteatru King’s College London are loc cursul lui David Pepper, un cercetător de renume în domeniul educației comparative internaționale. Pentru a deschide discuția despre testările internaționale, formăm echipe și încercăm să rezolvăm un subiect PISA de matematică. Sunt în echipă cu câțiva britanici. Ne împotmolim la ultima întrebare, cea de dificultate ridicată. Grupa noastră încearcă un răspuns intuitiv, dar renunțăm destul de repede. Între timp, chiar în spatele nostru, o echipă de asiatici desenează de zor drepte punctate în plan, calculează unghiuri, nouă nici nu ne trecuse prin cap această soluție.

Rezultatele testării PISA, în România, arată o deteriorare în 2018 față de 2015 a nivelului de competențe – așa cum sunt ele măsurate în această abordare – mai accentuată în rândul categoriilor de elevi vulnerabili în procesul educațional față de cei mai bine poziționați social. Efectul direct sugerat de acest fapt este că, alături de scădere în general la testul PISA, înregistrăm, fapt și mai grav, creștere a diferențelor educaționale, a nivelului de acumulări educaționale manifestat în diverse categorii de elevi. Ne îndreptăm către un model de societate tot mai polarizată educațional și, implicit polarizată socio-economic – fiind bine-cunoscut efectul educației la nivelul bunăstării individuale și dezvoltării sociale.

Ultimul roman al lui Pascal Bruckner, ”Un an și o zi” este o îmbinare de fantastic și mystery, bazat pe paradoxuri și răsturnări de situații, un roman foarte potrivit pentru vacanța de iarnă care urmeză. Pascal Bruckner este și unul dintre cei mai interesanți comentatori de politică din Franța, așa că am profitat de venirea lui la București pentru a-i pune câteva întrebări și pe această temă.

• Cumpără romanul lui Pascal Bruckner ”Un an și o zi” cu autograful autorului.

Uniunea Europeană a intrat deja într-o situație economică ternă spre dificilă și nu va ieși cel puțin 3 ani din ea Raportul european de prognoză economică publicat în noiembrie 2018[3] anticipa o scădere a creșterii economice a zonei euro de la 2,4% în 2017 la 1,9% în 2019 și 1,7% în 2020. Cel pe 2019,[4] publicat pe 7 noiembrie, anticipează că anul acesta se va finaliza cu o creștere de 1.1%, relevant mai slabă decât prognozat anul trecut (1,7%) și actualizează „în jos” și prognozele pentru 2020 și 2021 la 1,2% pe an.

Celor care nu le miros bine tensiunile dintre greii NATO, verbalizate mai ales acum, la a 70-a aniversare, le recomand un duș rece care se servește de ceva timp încoace în fiscalitatea globală. Până la urmă, dacă vorbim de o structură de 70 de ani, e nevoie, pe ici pe colo, de resetări (că tot e la modă). Dar pe partea de sisteme de securitate îmi imaginez că e mai simplu – nimeni nu se apucă să mute peste noapte baze aeriene, navale și altele asemenea. În schimb, mișcări de forță se întâmplă sub ochii noștri în sistemul de fiscalitate, cel care în decada următoare va împlini nu 70, ci 100 de ani.

E vorba de două lucruri care s-au întâmplat chiar de Ziua Națională a României și care au aruncat o umbră stranie asupra acestui moment aniversar. Mai întâi, invitarea penalului Adrian Năstase la festivitatea de la Palatul Cotroceni. Cum se face că un om căruia, prin sentință judecătorească, i s-au restrâns drepturile, chiar și cel de a vota, mai poate deține Steaua României?

Dealurile Transilvaniei se așază de-o parte și de alta a drumului dintre Brașov, Kronstadt în limba germană, și Făgăraș, adică Fogarasch în limba germană, dar destinația noastră este Biserica fortificată din Cincșor, adică Kleinschenk, în limba germană. Sau, mai precis, Kli-Schink în dialectul săsesc. Dealuri mănoase, cu porumbi încă neculeși pe alocuri și vii, sate cu case mândre și biserici cu turle înalte, vite frumoase la păscut și turme de oi care se bucură de soarele unei toamne încă foarte blândă și darnică cu noi.