Un extraordinar serial danez cu temă politică, difuzat acum câțiva ani, debutează cu confruntarea live a candidaților la funcția de premier. O funcție decizională de vârf, într-o monarhie. „Borgen – intrigi periculoase” nu a fost tradus și difuzat în România. Păcat! Este o lecție de calitate, cu privire la confruntările care apar în democrație. Candidații stau față în față, iar presa îi provoacă, așa cum e și firesc, ca a patra putere în stat. Electoratul este chemat să îi judece, în urma unui duel frontal.

In ziua de 15 noiembrie 2019, dimineața, la o televiziune, s-a difuzat un reportaj despre veteranii de război și drepturile cuvenite acestora, pe care statul român le amână sau nu le onorează{1}. Președintele veteranilor și invalizilor de război vorbea în numele lor despre sacrificiul pe care l-au făcut pentru țară și tricolor, și cerea imperativ să li se satisfacă “fără murmur și șovaire”, solicitarile.

WLG este o politică de stânga care se fundamentează pe teoriile care pun la baza creșterii economice consumul. (Demand Side). Prin stimularea creșterii salariilor se intenționează stimularea consumului, care, fiind venitul agenților economici din sectoarele productive duce la creșterea profitabilității acestora. Majorarea salariilor se realizează direct, prin majorarea salariilor bugetarilor, și indirect prin forțarea patronilor să majoreze salariile fie prin majorarea salariilor minime fie prin influențarea pieței muncii datorită majorării salariilor bugetarilor.

Săptămâna viitoare se vor împlini 30 de ani de la ultima realegere a lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al Partidului Comunist Român. Unul dintre şabloanele propagandistice folosite atunci începea cu sintagma „strânşi uniţi în jurul conducătorului iubit”, iar în continuare nu era uitată Elena Ceauşescu – academician doctor inginer, femeie, om politic, mamă devotată ş.a.m.d. (evident, fără calificativul adevărat: impostoare). La şedinţele rituale ale Congresului al XIV-lea al P.C.R. (20-24 noiembrie 1989) nu a îndrăznit absolut nimeni să critice în mod public aberantul şi sinistrul cult al personalităţii...

Numele lui Chicu era vehiculat de ceva vreme. Însă, Dodon a mimat negocierile, ca să arate că respectă litera Constituției. Cum partidele pretindeau că nu pot forma o majoritate, el l-a propus pe consilierul său, Chicu, pentru funcția de prim ministru. Accentul pică pe două cuvinte: tehnocrat și profesionist. Guvernul este „tehnocrat”. Iar Chicu „profesionist”. Deși, președintele l-a prezentat ca „un profesionist de carieră”, ceea ce sugerează că provine din rezerva de cadre a nomenklaturii de la Chișinău, , spune Armand Gosu intr-un interviu Contributors.ro

Am votat în primul tur cu Barna mai mult din calcul politic decât din convingere. Am crezut chiar că e posibil un tur doi fără PSD. Iată că m-am înșelat. Dar, în mod cu totul surprinzător, abia pierzând, Barna m-a câștigat de partea lui. Sub avalanșa de reproșuri, omul a rămas același. Sincer, fără fardurile groase ale politicianului, neipocrit. Toți vor să-l vadă în genunchi, plângându-și aroganța, turnând-și cenușă în cap.

Ce se poate spune despre conduita Executivului monocolor PNL condus de dl. Ludovic Orban la exact o săptămână de la începutul operaţiunilor de preluare a puterii? În primul rând că faptele și modul lui de acțiune seamănă teribil cu melanjul dintre rău și bine ce îi definește alcătuirea. Așa după cum miniștrilor de bună calitate (Externe, Interne, Apărare, Sănătate, o impresie bună lăsându-mi și (neașteptat!) titulara portofoliului Educației, d-na Monica Anisie, ce pare a fi adepta principiului că trebuie să măsori de trei ori înainte de a te apuca de croit) le-au fost asociați o seamă de titulari de portofolii ce seamănă teribil cu cei ai PSD.

Chiar în ziua de după alegerile prezidențiale, în care teoretic din presă ar fi trebuit să nu mai iasă niciun subiect mai vizibil decât scorurile candidaților și numărătoarea voturilor, s-au auzit două vești: 1. Falimentul RADET e definitiv; și 2. RADET anunță că se gândește să renunțe la ELCEN în Pipera și Colentina. Întrucât veți auzi multe bazaconii zilele acestea și în special dna Firea face ce știe cel mai bine – să arunce pisica în curtea altcuiva, că totul în mandatul său este despre PR, nu despre administrarea Bucureștiului – să clarificăm câteva chestiuni.

În decembrie 1989 eram profesor de Limba și literatura franceză la un bun liceu industrial din Oradea. Unul dintre acelea în care se confirma zicala „meseria, brățară de aur”. Nu de alta, dar le dădea absolvenților repartiții în muncă. Ba la CFR, ba la Direcția județeană de Telecomunicații. Obținusem de ceva vreme gradul de profesor definitiv, promovasem examenul de Definitivat cu media 10.

USR-Plus a reuşit ce-şi propusese, adică să bată PSD, doar în patru centre universitare şi în diaspora (Ilfov fiind de fapt tot votanţii bucureşteni din banlieue) Însă nicăieri, nici chiar în diaspora, nu l-au putut bate pe Johannis. La precedentele alegeri structura lor descentralizată, cu organizaţii locale care s-au agitat prin localităţi cu teme proprii, a funcţionat se pare mai bine.

Un alt perdant a fost kommentariatul, atât la TV-uri cât şi în bule, care s-a agitat spasmodic deoarece în campanie n-a prea fost tărăboi între politicieni ca în trecut, a supra-interpretat fiecare fleac şi s-a dat de ceasul morţii să inventeze subiecte şi conspiraţii.

Vorba cu proștii care nu știu că sunt proști o știe toată lumea, dar fanaticii știu că sunt fanatici? Bineînțeles, nu putem pune egal între prostie și fanatism. Am văzut multe persoane deștepte care au picat în capcana fanatismului, mai ales în campania prezidențială și la alegerile din mai, poate fără să-și fi dat seama. Oricine poate să cadă în această capcană a fanatismului. Suntem vulnerabili la fenomen. Citeam acum o săptămână cartea lui Amos Oz - „Cum să lecuiești un fanatic”. Oz a făcut, de fapt, o teză pe marginea subiectului (e o carte de eseuri), atacând o problemă subiectivă care îl preocupă, dar eu mă voi referi la câteva idei puse în contextul nostru.

Cumularea dramelor celor care-au trecut prin închisorile comuniste nu spune mai mult decât tragedia unui singur om, ci aminteşte – mereu – faptul că aceasta nu e niciodată generică, ci se întrupează, de fiecare dată, în persoane concrete. Acest caracter personal ocultează istoria (generică) şi lasă la lumină doar drama opoziţiei dintre individ şi putere. Ceea ce vedem nu mai ţine de studiu şi de interpretare, ci de un conflict în care graniţele sunt trasate net: lupta binelui cu răul.

Este noiembrie, sezonul răcelilor și al viziunilor politice. Ca profesor mă tem mai ales de răceli, deoarece studenții nu prea sunt infectați de viziuni. Deși mediul IT este adesea descris ca tehno-optimist, fascinat de proiectarea unor soluții tehnologice pentru orice problemă umană, tinerii pe care îi cunosc, studenți și absolvenți, sunt mai degrabă pragmatic – sceptici, dacă nu chiar cinici.

Stim prea bine cum arata peisajul politic si candidatii sesiunii Noiembrie 2019. Avem si sondaje, si afise, si programe electorale scrise in limba de lemn (cu o exceptie), si un simulacru de campanie. Ceea ce ar trebui insa sa ne scoata din sarite si din comfortul nostru cotidian este neprezentarea niciunia dintre candidati la Marele Examen Oral din fata alegatorilor. Refuzul sistematic al dezbaterii electorale e un inspaimantator semnal de alarma cu privire la viata noastra publica.

Pe fondul presiunii teribile exercitate de divizarea maniheistă din ultimele 2-3 decenii, de radicalizarea şi polarizarea politicii interne americane, liberalismul occidental s-a topit practic în confruntarea apocaliptică dintre progresişti şi conservatori, fiind forţat să se alăture, conjunctural, uneia dintre tabere (cea socialistă) şi să renunţe la a-şi mai afirma identitatea politică, ideologică şi culturală autentică, cea originală, moderată, decentă şi raţională, care îl făcea esenţialmente diferit şi de conservatorism, şi de socialism;

Ce se va intampla cu Cercetarea? Programul de Guvernare este destul de sumar cand se refera la intentiile noii puteri in ceea ce priveste soarta cercetarii in Romania. Nu se specifica nici in Programul de Guvernare, nici in componenta noului Guvern, daca va exista o entitate distincta care sa coordoneze activitatea CDI in tara, cu buget separat de cel al Educatiei. Ce este clar, este ca se desfiinteaza Minsterul Cercetarii si Inovarii, dar nu se pune nimic in loc, macar la nivel de Agentie Nationala cum a fost inainte.

Poate nu știai, dar campania electorală pentru alegerile prezidențiale s-a derulat și pe banii tăi. Iar în loc de dezbateri, confruntări față în față între candidați pe teme de politică externă, Constituție sau despre proiecte de țară ai primit reclame de Youtube, mitinguri cu propriii susținători și multă plictiseală în prime time.

Vrem să întelegem sau vrem să judecam un fapt și/sau fenomen istoric? Dacă vrem să îl înțelegem, nu respingem nicio paradigmă, nicio cheie interpretativă, dimpotrivă, le introducem în universul dezbaterii de profil. Orice notă de contrast, stimulează aprofundarea acestuia. În cele ce urmează, voi oferi exemplul unei distincții extrem de delicate, cea (inevitabilă) între istorie și justiția transnațională, iar asta pentru a înțelege că nu este deloc simplu să „judeci” faptele istorice. Așa că ne convine mai mult să gravităm în jurul lui Verstehen.