În propunerea prezentată astăzi Comisia Europeană a preluat ambele poziții, atât a Parlamentului cât și poziția franco-germană, și a propus un hibrid prin care recuperarea UE să fie finanțată atât prin împrumuturi pe piața financiară, cât și prin creșterea plafonului de resurse proprii prin instituirea unor resurse de venituri indicate de Parlamentul European. Comisia a indicat patru opțiuni de venituri pentru creșterea acestui plafon: impozitarea serviciilor digitale, venituri din schema de comercializare a certificatelor de emisii, venituri din mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon și venituri rezultate din operațiunile marilor companii.

Societatea de consum este, în esență( 2 ) , tipul de societate în care sistemul economic stimulează intenționat consumul și creează nevoi în sectoarele care îi sunt profitabile, implicând un volum mare de bunuri și servicii comercializate. Cam toate țările dezvoltate, precum și numeroase țări emergente (precum România) sunt considerate a întruni caracteristicile respective în diverse grade. Modelul este văzut, în general, negativ. Criticile cele mai frecvente susțin legături între acesta și excese, superficialitate, egoism, afectarea mediului, risipă la modul mai general etc.

În vremea guvernării recente a PSD, mai ales în anii în care Liviu Dragnea părea că va ajunge singurul șef al țării (copiind modele precum Putin, Erdogan și Orban), aflăm că ministrul de externe T. Meleșcanu a ajuns la un gentlemen’s agreement (acord nescris) cu omologul maghiar și astfel Ungaria a putut investi sute de milioane de euro în economia Ardealului. De ce? Putem bănui: Dragnea avea nevoie de voturile UDMR în Parlament, poate și de sprijinul Ungariei în instituțiile europene, iar Orban Viktor de sprijinul politic al maghiarilor din Ardeal. Un troc veritabil, făcut pe șestache în 2017

Dacă am întreba orice specialist în dreptul Uniunii Europene în ce rezidă specificitatea acestuia cu siguranță am auzi același răspuns: principiul întâietății. Deși niciun articol din tratatele Uniunii Europene nu face referire expresă la acest principiu, acesta a fost pentru prima oară enunțat de Curtea de Justiție a Comunității Europene (CJUE) în decizia Costa vs. ENEL din anul 1964. Pe scurt, principiul întâietății presupune că în cazul unui conflict între o normă europeană și o normă internă, judecătorul național este obligat să îndepărteze norma internă contrară și să aplice norma europeană.

”Unul dintre lucrurile care au iritat cel mai mult statele UE a fost faptul ca in ianuarie-februarie mai multe state UE au oferit asistenta Chinei, iar Beijingul a rugat explicit ca acest lucru sa fie facut cat mai discret, ca sa nu se accentueze faptul ca autoritatile nu fac fata epidemiei si au nevoie de ajutor extern. Pe atunci europenii au evitat sa faca show-uri cu filmari de avioane. Iar cu cateva saptamani mai tarziu s-au trezit cu un efort mult prea vizibil chinez de a incerca sa arate superiotatea modelului chinez in gestionarea crizei, si neputinta statelor europene de a gestiona pandemia,” spune Nicu Popescu intr-un interviu pe Contributors.ro.
Nicu Popescu este director al programului Wider Europe al European Council on Foreign Relations si fost ministru de externe in cabinetul Sandu, al Republicii Moldova.

Când am început să scriu acest articol (26 aprilie 2020), populația lumii număra cca. 7.780.429.000 locuitori. Când am reluat scrierea lui (pe 23 mai 2020), numărul crescuse la 7.786.470.000. De la începutul anului, s-au născut 55.137.000 oameni și au murit 23.148.000, o creștere de circa 32 milioane în aproximativ 5 luni, adică o medie lunară de cca +6 milioane noi cetățeni ai planetei Pâmânt. La ora când veți citi aceste rânduri, numerele vor fi schimbate, cel mai probabil marcând o nouă creștere a populației lumii.

În contextul pandemiei alegerile au devenit un subiect tabu și complicat. O mare parte dintre țările care organizau alegeri în 2020 au ales să le amâne, iar 25 au mers înainte cu procesul electoral. Cu siguranță vorbim despre un context în care nimeni nu are răspunsurile corecte, în care se învață pe parcurs și se asumă multe riscuri. În România se discută destul de puțin despre subiect, iar frecvent se aruncă în față argumentul legat de pandemie: cum să organizăm alegeri în contextul în care ne mor oameni în spitale?

Toată lumea știe că energia din combustibili fosili a deventit scumpă, fiind „amendată” deoarece poluează. Dar nu multă lume pricepe că fără coloșii energetici, astăzi România poate intra în black-out! Probema a fost rezolvată de „piața liberă”, adică am importat energie din Ucraina, Serbia și Ungaria, țări care importă gaze din Federația Rusă, cu alte cuvinte România importă mascat gaze rusești, la care cele trei țări își adaugă valoare din producție. Specificăm că Ucraina și Serbia nesupunându-se normelor UE, „arde” un gaz sau cărbune neaccizate, deci energia este mai ieftină deoarece poluarea nu este „amendată”.

Predicțiile pentru perioada imediat următoare în materie de epidemie și economie ne aruncă într-o adevărată zona crepusculară. Deși se face trimitere obsesiv la “știință” pentru a avansa tot felul de ipoteze, știința în materie de modele epidemiologice a dat rateuri peste rateuri iar în ceea ce privește soluțiile medicale concrete împotriva noului coronavirus, tratamente sau vaccin, veștile bune anunțate periodic au fost pînă acum fie infirmate fie însoțite destul de repede de nuanțări sau semne de întrebare.

Am ajuns în punctul în care simt nevoia s-o spun pe șleau: nu cred că mai suntem capabili să nu gândim ideologic. Și asta nu pentru că toți oamenii sunt nerăbdători să se alinieze unei “dogme” ideologice făcând eforturi conștiente de aliniere la, să zicem, dogma corectitudinii politice. Gândirea majorității a devenit iremediabil ideologică pentru că ceea ce își doresc oamenii cu disperare este ca ceva sau cineva să-i clintească. Își doresc ca cineva sau ceva să-i pună în starea de schimbare reală, fiindcă au nevoie,

Mă întrebam, nerăbdător, cît va dura pînă cînd se va trece și la „deconstrucția” pandemiei actuale. Răsuflu ușurat: n-a durat mult. Descopăr, tradus pe contributors.ro, un articol al bine-cunoscutului filosof italian Giorgio Agamben. După ce a relativizat, în cartea sa, Homo sacer, distincția dintre regimurile totalitare și cele liberale (în acord cu un procedeu de tip „negaționist” al stîngii extreme, despre care a vorbește și Thierry Wolton în Negaționismul de stânga), Agamben trece „la nivelul următor”.

O vorbă de duh (din alte vremuri) spunea că “sunt două categorii de profesori: cei care îşi iubesc materia şi cei care-şi iubesc elevii”. (Ultima parte a afirmaţiei trebuie luată fără conotaţii ambigue!) Ceea ce vrea să spună această formulă lapidară e faptul că profesorul îşi poate face meseria fie din punctul de vedere al disciplinei sale (care e dincolo de contextul concret în care se află), fie din cel al elevilor din faţa sa (care sunt dincoace de cunoştinţele pe care el le oferă).

În ziua de dumnincă, 16 mai a.c., arhiepiscopul Teodosie a împărtășit mai mulți enoriași conform ritualului cunoscut: luat vinul cu lingurița, aceasta pusă în gură, șters cu prosopul, apoi din același vin cu aceeași linguriță, sters cu același prosop, la rând, adulții și copiii, unii foarte mici, purtați în brațe. La sfârșit, preoții au băut, pe rând, din vinul de împărtășanie și s-au șters cu prosopul pus la comun. Acțiunea arhiepiscopului Teodosie a constituit evident o sfidare.

Pentru că studiul prezentat anterior pe platforma Contributors a stârnit nedumeriri, revin cu prezentarea sintetică și a altor cercetări similare, unele semnalate chiar de către cititori, cărora le mulțumesc pentru interes. Vorbim despre un fenomen aflat încă în desfășurare și a cărei evoluție este incertă. De asemenea, orice studiu are particularitățile lui, limitele lui și relevanța lui particulară. Despre SARS-CoV-2 se va scrie ani buni de acum înainte.

Pe data de 30 martie 2020, Comisiile de obstetrică ginecologie și de neonatologie ale Ministerului Sănătății au elaborat o Metodologie (1) prin care au recomandat separarea nou-născuților de mame dacă vreunul dintre ei este confirmat ori suspicionat a fi infectat cu COVID 19. În cazul unei „suspiciuni”, sunt necesare câte două teste negative succesive la interval de câte 24 de ore pentru fiecare dintre ei pentru a i se permite mamei să viziteze ori să alăpteze nou-născutul. Practic, mama ar putea să nu vadă nou-născutul o lună, sau în cazul unui eveniment nefericit, niciodată, ceea ce este inuman.

In cazul in care v-a scapat, nu doar “fake news” au devenit o industrie, ci si demontatorii de fake news. E vorba de cerere si oferta. Precum in Vestul Salbatic, unde exista banditi pe capul carora se pune o recompensa, exista si vanatorii de banditi. Ambele industrii sunt lucrative, dar numai una dintre ele are si girul moral al societatii. Ambele folosesc aceeasi logica (a banului, sau, acum, a vizualizarilor, adica a banilor). Toate bune si frumoase, pentru ca e lesne de deosebit “baietii rai” de “baietii buni”, ca-n filmele de la Hollywood.

Prof. Ioannidis a analizat rezultatele a 12 cercetări de seroprevalență (identificarea prezenței anticorpilor SARSCoV-2) elaborate pe eșantioane mai mari de 500 de persoane. Principala concluzie a studiului este că rata de infectare variază foarte mult în funcție de diferitele locații în care au fost realizate cele 12 studii, dar rata mortalității pare să fie semnificativ mai mică decât estimările inițiale.

Populismul eurosceptic, care a atins cote extreme în Ungaria și Polonia, denotă ușurința cu care se poate propaga tipul iliberal de gândire în rândul politicienilor europeni. Totul a început cu regimul lui Viktor Orban, demarat în urma unor alegeri democratice în 2010 și ulterior cimentat în decursul scrutinelor ulterioare (în 2014 și 2018), prin eliminarea competiției electorale și dinamizarea naționalismului maghiar. Gradual, stilul de guvernare întruchipat de către Orban s-a convertit „într-un model [de referință] pentru alți lideri iliberali”

Să începem cu veștile bune: marea majoritate a infecțiilor cu SARS-COV-2 sînt asimptomatice sau provoacă doar dezagramente minore, doar 3,6% dintre cei afectați ajungînd să fie internați. De asemenea, riscul de deces este relativ scăzut, de doar 0,7%. Fără a intra în prea multe detalii, aceste valori pot fi folosite într-o primă aproximație și pentru a evalua situația din România.