"M-am simțit vinovat că vorbeam despre sărăcie în tot felul de conferințe d-astea circ în fața la mari „scule” din Comisia Europeană și așa mai departe și mi s-a părut că sunt o fraudă. Și am zis O.K., cumva trebuie să încerc să și fac ceva. Bine, nu sunt foarte cinstit cu mine cu chestia asta, prin ’90 începusem să merg la orfelinate, am chinuit-o pe mama să mergem prin orfelinate și să ajutăm. Dar, în general, era vinovăția că eu am avut norocul să mă ajute o grămadă de lume, că am mai mulți bani decât cheltuiesc, de asta am făcut-o." Ce face în Ferentari Valeriu Nicolae eroul părții a doua a interviului LOVE STORY EDUCATION? Nu uita: citește și partea întâi a VIDEOinterviului cu Valeriu Nicolae.

Orice gest are istoria lui pe vreme de sărbătoare a Centenarului. Deschiderea McDonald's la Focșani face apel la imaginarul simbolic al românului. Oraşul de pe Milcov”, orașul Unirii. Focșani se leagă de Ștefan cel Mare, care a stabilit hotarul dintre Moldova şi Țara Românească încă din anul 1482. Și de Cuza care semna în 1862 actul de Unire administrativă a țărilor Române.

Ce înseamnă tricolorul pentru tine? Eu am scris. Tu scrii? Hai să colecționăm poveștile Tricolorului. Poveștile sunt jurizate și cele mai interesante 100 dintre ele vor fi răsplătite de ROM într-un mod surprinzător. Colectăm povești până pe 16 noiembrie 2018, pe www.doar-tricolor.ro. Ce se întâmplă cu poveștile? Ajung la Muzeul Tricolorului. Trei artiști și reprezentanții Kandia România vor selecta 100 de povești și le vor face exponate, în cadrul unui muzeu deschis în perioada 01 - 02 decembrie. Trei dintre povești vor prinde viață, în cele mai creative feluri: de la instalații artistice, la live acts.

Luni seară, cam pe la ora 8 și treisferturi seara pe scena Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu a urcat masca Ciumei. Era însoțită de Moarte. O masca ca toate celelalte, vei spune. Dar Ciuma mi-a plăcut pentru că numai ea mătura retorica, prostia, dictatura. Am văzut masca aceasta la Giurgiu, în adaptarea pentru commedia dell arte a "Asediului Veneției" după Camus. Da, luni a început la Giurgiu, Festivalul Teatrelor Dunărene. 

Am fost și anul ăsta la “Les Films de Cannes a Bucharest” să văd tot. Mi-am făcut orarul febrilă, obsesiv-compulsivă. Băi, voiam să văd tot. De la Cinema Pro, la Țăranul Român, Union și sfârșeam la Elvira Popescu. Mi-am dus vremea, din film în film. Emoționant a fost omagiul pentru Pintilie, dar și dramele de Cannes, filmele realiste care te fac să te uiți vigilent la ce-i cu lumea pe care trăiești. Mi-a plăcut drama hoțomanilor, “Shoplifters”, care a luat Palme d’Or. Dar și Climax-ul lui Gaspar Noé, despre droguri și dans. Au fost și două – trei filme cu personaje feminine în prim – plan. Dure, tragice. Am văzut și ultimul film al teribilului Jean-Luc Godard și m-a făcut țândări. Uite-așa, pur și simplu, în fața marelui ecran, devii mai deștept.

Ieri am văzut cu ochii mei “Touch me not / Nu mă atinge-mă”. Trupul meu bleg, mare era în fața marelui ecran de la Cinema Pro, București. Am martori. Am și dat mâna cu unii dintre ei. Așa că azi am atuul că nu comentez gogorițele din capul meu, precum ați făcut-o voi. Da, voi, atâția după ce filmul a luat Ursul de Aur 2018. Voi v-ați luat la bătaie cu niște fantezii. Filmul nu aveați cum să-l vedeți. Ieri a fost proiectat a doua oară public (A fost la TIFF, a fost la Festival de Cannes). Sunt mai curajos decât voi. M-am luat la bătaie cu prejudecățile mele, cu tonomatele mele de dezgust, ciudă, rău de intimitate. Așa că asta-i cronica de film. Da, este cronica unei trăiri, cu mulț zaț pentru cât de prost sunt, cât de prost sunt când am capul plin de garduri și frici. Tu, înainte de a vedea, de a pipăi, ești în stare să taci?

Teatrul SPIRIT din Budapesta, Teatrul MLADIH din Novi Sad, Teatrul VIROVITIKA din Croaţia, Teatrul DEBRIS din Bratislava şi Teatrul SAVA OGNJANOV din Ruse împreună cu Teatrul JEAN BART din Tulcea sunt invitaţii Festivalului de la Giurgiu. Festivalul îşi va desfăşura spectacolele, a XXII-a editie, între 29 octombrie şi 4 noiembrie.Iată programul.

Ieri seară am mușcat cu sete din nou din Uriașul meu Rom. Aseară însă am trăit mai mult. Romul mi-este în sânge, îmi recunosc plăcerea nevinovată că de când îl știu, mușc cel puțin cu sete o dată-n lună. De ce o dată-n lună? Ca gustul să nu se treacă, am grijă parcă de Romul frate. Nu te trece, te rog, nu pot să te mănânc zilnic, ca să fiu mereu ademenit de tine - parcă-i spun.

Petronela Rotar Cotoban a vorbit despre viol. Despre victime și vinovați. În prima parte a VIDEOinterviului LOVE STORY Education.  Astăzi analizăm cauzele agresivității sociale în România. N-avem educație emoțională. Suntem distribuitori de stereotipuri. Ești o curvă! - se aude pe stradă, la școală. Suntem analfabeți sexual și transmitem copilului acest virus. Zilnic, programat. Fugind de orice explicații, de tandrețe.

La Iași iese-n fiecare an distracție & antren la FILIT. Am pornit cu trenul. Îți dai seama de ce: e loc de ascultat viețile omului. Am ajuns la Iași. Și acolo am citit o serie de cărți despre cât de cool sunt autorii ăia pe care școala îi ponosește: Creangă, Eminescu, Topârceanu. Într-o seară scriitorul american Jonathan Franzen - Puritate mi-a spus de pe scena Teatrului Alecsandri cu un zâmbet sarcastic: “uite care-i folosul cărții. Un cititor serios e Will, prietenul meu, care a depins de cărți și așa a supraviețuit timp de 15 ani în care a făcut închisoare”. În altă seară, Veronica Roth - Divergent mi-a vorbit despre fobii, frici și succes. Stai, că n-a fost festivalul de literatură al tocilarilor, s-au făcut și chefuri, s-a vorbit și de eșecul referendumului pentru familie. Așa e FILIT, “feel it!”.

"Am trecut printr-o tentativă de viol în clasa a IX-a și apoi, la 16 ani și jumătate, a fost primul viol". "Am trecut printr-o tentativă de viol în clasa a IX-a și apoi, la 16 ani și jumătate, a fost primul viol" - repet fraza pentru că nu-mi vine să cred că s-a putut întâmpla așa ceva unei ființe umane din preajma mea. Ascultați incredibila mărturisire a scriitoarei Petronela Rotar-Cotoban. La astfel de întâmplări nefaste poate duce lipsa educației sexuale în familie, la școală. Nu e prima oară când aud că singurii educatori din anii adolescenței sunt neajutorați. Anestezia părinților, profesorilor duce la tragedii. Vedeți interviul PERSPEKTIVA al campaniei LOVE STORY EDUCATION..

Hai să privim cel mai mic numitor comun. Al heterosexualilor, homosexualilor, familiștilor, nefamiliștilor, corporatiștilor, țăranilor, jurnaliștilor, politicienilor, evreilor, țiganilor, albilor, galbenilor, fasciștilor, antifasciștilor, mai precis al fiecărui om-român. Al tău, cititorule, postacule, nu te ascunde! Hai să vezi ce te unește și te desparte de dușman. Hai, vezi motivele pentru care te ambalezi atâta cu referendumul pentru familia tradițională, pe 6-7 octombrie 2018. 

Aznavour era “un trist”. Născut în zodia aceea a celor care își cântau-compuneau propriile stări sufletești, gen Leonard Cohen. Dar mai aproape de melancolia lui Sinatra. A bătut podelele cabaretelor împreună cu Edith Piaf. Și și-a cântat șansonetele sale până în ultimele clipe ale vârstei de 94 de ani.  ​

“Treceți pragul Muzeului și vă pierdeți în labirintul celei mai mari colecții de minciuni din lume, într-un joc de societate fascinant și plin de mister. Veți putea încerca Poțiunea Adevărului și veți călători cu noi prin vasta istorie a minciunilor de orice fel.” - așa sună invitația piesei de teatru “Muzeul Minciunilor”, după un text de Ștefan Peca. De fapt, Minciunile sunt ale mincinoșilor, iar mincinoșii sunt chiar spectatorii.

Cu gașca de prieteni înveți ce-i cu sexul și la ce folosește el. Este concluzia lui Andrei Crăciun, bărbat crescut în România zvonurilor de după Revoluție. HIV se ia de pe clanță! Homosexualii umblă ca cioclii și fură copiii! Zvonuri, prostii pe care gașca lui Andrei Crăciun le-a trăit, le-a forfecat. "Eram cruzi, eram nedrepți, eram agresivi și stupizi de multe ori." Nu școala sau părintele, ci anturajul l-a ținut pe Andrei pe linia de înțelegere a vieții sexuale. Te recunoști, nu? Citește partea a doua a VideoInterviului LOVE STORY EDUCATION cu scriitorul și jurnalistul Andrei Crăciun. 

Coincidență rară aseară la Ateneu: finaliștii Daria Parkhomenko (Rusia) Daumants Liepins (Letonia), Alexander Panfilov (Rusia) au interpretat una și aceeași bucată: Concertul pentru pian și orchestră nr. 3 în re minor op.30 de Serghei Rahmaninov. Cine o fi potrivit lucrurile? Dar mai ales cine a făcut diferența?

Săptămâna trecută a murit într-o tăcere absolut românească Geta Brătescu. La 92 de ani. Ultima oară și, aș spune, și prima oară când s-a auzit cum trebuie în România de Geta Brătescu a fost cu ocazia Bienalei de la Veneția. În 2017, pavilionul românesc a fost reprezentat de Geta. Cinici cum vă știu, puteați băga și voi un RIP pe facebook, un cinic “sincere regrete eterne”. N-ați băgat pentru că nu prea știți ce-i cu Geta Brătescu.

La Ateneu, aseară, s-a-ntâmplat un lucru straniu. Au urcat pe scenă două mașinării unse: italienii Gibboni și Sedona. Au cântat Paganini și Brahms. Apoi, Orest din Ucraina a băgat un Ceaikovski de a dat lacrimă la cocoane. S-a anunțat pauză sfert de oră. Pauza a durat trei sferturi de ceas. Vine juriul pe scenă. Președintele juriului Pierre Amoyal ia cuvântul. Nu se înțelege nimic din ce spune. Ateneul este bujbe. Marcovici intervine clar: nu dăm premiul întâi. Prezentatorii și ei încruciți anunță: premiul 2 - Sedona, premiul 3 - Gibboni. Unde-i ucraineanul? Nu-i pe podium. Citește în continuare story-ul finalei de vioară și răspunsul dat în exclusivitate de către Remus Azoiței, membrul juriului vioară. Este George Enescu Concurs. Urmează duminică finala la pian.

La Odessa românii au ucis evrei. Simplu. În 1941. Dovezi puhoi. Chiar fasciștii au fost mirați de hărnicia românească. Până-n 1944 era de bine. Românii erau în rândul lumii. Odată cu schimbarea orânduirii, după 1945, crimele de la Odessa au fost ascunse în coșul de gunoi al istoriei. Nu este treaba lui Radu Jude să discute evidențele. Radu Jude desface în bucăți marșul "roboțelului". Adică, mintea, prejudecățile și conștiința vinovată a neamului românesc care mărșăluiesc și în 2018. Feroce.