Acum câteva zile un articol din Dilema veche m-a panicat. Nu, nu era incendiu, nu era cutremur, nu era atac terorist. Nu. Deși pentru mine articolul a avut efectul unui breaking news autentic. Cataclismul vine de la Andrei Pleșu și este un articol prin care-și anunță retragerea din spațiul public (articole, interviuri, conferințe, colocvii etc.). Rămâne la Dilema, dar spune adio tuturor aparițiilor care-l aruncau în lupta cu anxietatea zilelor mele.

Dănuț de la Târgu Frumos a murit ieri-alaltăieri în buda din fundul curții. A trecut în lumea basmelor. CLICK pentru întreaga poveste. Tu ai supraviețuit înc-o dată. Dă căutare pe google “elev/copil hazna” și ce găsești? Anul, copilul și prăbușirea în rahat. Crezi că-i fixație media, dar de fiecare dată, câte un ministru al învățământului a ieșit să-și asume atacul budelor asupra învățământului românesc. Retoric, a spus că “se rezolvă”. Semn că nu-i doar fandaxie media, e maladie socială. Haznaua e chestie de buget? Nu e. Parte din șpăgile din dosarul Microsoft ar fi fost deajuns pentru dotarea țării cu toalete de ultimă generație. Haznaua îți arată când minte politica? Da, Ecaterina Andronescu a fost de patru ori ministru. Putea rezolva situația. Și puteau s-o facă Pop, Popa, Curaj, Câmpeanu, Anton, Funeriu, chiar Hărdău putea face acest lucru. Au preferat cu toții să intre în reforma structurală, nu în buda comunală.

Săgeata de la Notre Dame s-a prăbușit în flăcări. Cucuiul ei mândru, cucul faimei ei. Nebunia de a străpunge cerul, nevoia de a-l atinge un pic pe Dumnezeu. Cenușa s-a ales de săgeată. De aspirație, de iluzia puterii. Nu căuta din ce a fost făcută. Te prostește atâta căutare. Nu da vina pe Dumnezeu că a osândit pentru vreun păcat. Conspirația te lovește sec în moalele capului. Și nu înțelegi nimic din adevăratul sens al căderii Săgeții. Privește.

N-am ce face. Politica asta oribilă oferă exemplele cele mai vizibile. Politica aduce în dezbatere noul trend din exercițiul rațiunii 2019. Noul trend, da. ETAPA I a fost. Au fost vreo doi ani de revoltă: totul era gândit în alb-negru, vehemența era stăpânâ, dușmanul era unic: PSD-ALDE, Dragnea &tribul lui. Dovada reușitei: Puterea cedează ordonanța Iordache, Dragnea își schimbă miniștrii ca pe ciorapi. ETAPA A II-A a fost. A fost 10 august și după - un prag al panicii pe care mulți nu l-au trecut. Unii s-au mirat: câtă Putere au ăștia, nu-i dă nimeni jos. Și au rămas înfricoșați. Alții au spus: nu se poate așa ceva! Nu se poate. Și au militat de pe Facebook.

Jurnalismul anilor 1990 are Pașcaniul care a dat "găina care naște pui vii". În secolul trecut Mizilul era ciuca bătăilor de joc. În 1990, gogorița promovată de jurnaliștii marca Cristoiu a anunțat fake-news-urile de astăzi. Miștourile cu Mizil, de la Cilibi Moise la Caragiale, au dat un reportaj de Geo Bogza un secol mai tărziu, un reportaj despre destinul de nimic al omului. Cosmin Manolache este din Mizil și cercetător la Muzeul Țăranului Român. El a făcut o incursiune în mitologia Mizilului. Cartea sa, scrisă împreună cu Gheorghe Iova, "Etalon Mizil" adună știri-glume-arhive despre Mizil. Mizilul? Poți să-l vezi nu doar ca un loc straniu, ci și ca unul din puținele orașe despre care știm câte ceva, de bine de rău. Altfel, în afară de câteva orașe mari pe care le numărăm pe degete, România rămâne o necunoscută. Mizilul e mai cunoscut decât România. Nu-i așa?

Ce cred surorile lui Corneliu Coposu despre lumea de astăzi? A derbedeilor lui Dragnea, dar și a lumii ăsteia materialiste ați citit ieri. AI UITAT/ai pierdut? CLICK AICI. Astăzi, despre cum 17 ani surorile nu și-au trădat fratele. În 17 ani aproape zilnic ticăloșii le deschideau ușa și-ntrebau: n-ați murit? Cum de mai trăiți? Și le-am întrebat ca nebunul: cum de n-ați trădat? Cum? V-a nenorocit viața Corneliu. Puteați trăda. Și Flavia și Rodica au răspuns: Dumneata nu-nțelegi? Poți să mori de foame, dar demnitatea e mai importantă. Noi așa am crescut.

Tu, care nu știi cine-i Coposu ai aici motive de curiozitate: 17 ani pușcărie politică, o dictatură prin care a trecut fără compromis. Tu, care știi cine-i Coposu, recunoști emoțiile anilor 1990 și știi că el este singurul model politic și moral al României până astăzi. Pentru toți, VIDEOinterviul cu surorile lui Coposu, Flavia Bălescu și Rodica Coposu, vă spune că nu totul e să ai bani. Un pic de verticalitate nu strică, merită să reziști răului, urii, dictatului oricărei Puteri, tentațiilor de a avea o funcție/un telefon mobil cu orice preț. În rest, voi toți nu mai repetați că n-aveți modele. E Corneliu. Sunt surorile lui. Aceste modele există. Ia bagă la cap. Azi prima parte: despre modelul Coposu și lumea de astăzi. Obsedată de “vânzări” și avantaje, care laudă ticăloșiile lui Dragnea, care promovează ura împotriva Codruței Kovesi.

Muzica alternativă a anilor 1960-1980 a fost subiectul prelegerii lui Emil Ionescu, decanul de la Litere-București. Dar așa cum chiar el spunea “nu mă pricep nici la muzică, nici la științe culturale”. Atunci, despre ce a fost vorba? Despre diferențiere și contestație. Cele două arme ale revoltei în lumea comunistă. Dar, culmea, discursul lui Emil Ionescu are o actualitate astăzi, într-o lume a “bulelor” obsedate de Putere, opace, antidemocrate.

Da, Feli era emo. Poetiza ca Bacovia. Astăzi e mai mult Esenin, un "foc vânăt" în jurul dragostei ei și a Norei Luna. "Mă împlinește o îmbrățișare. Mă dezamăgește minciuna". Modele în viață i-au fost "atât oameni care au intrat și au rămas", însă și aceia care au hotărât să plece. Și tot ei au învățat-o lecții frumoase, filme, cărți și chiar muzică.

Studenții anului întâi de la științele Comunicării, Litere, Universitatea București au mers la Festivalul One World România. Studenții îți povestesc ce-a însemnat experiența One World România. Ai sub ochi câteva din filmele văzute. Au văzut și sexualitate (Touch me Not) și trafic juvenil de droguri (Camorra), au văzut și transexuali (Corbii), dar și “cantitatea” din comunism (Răspunderea pentru calitate). Dar ce-i mai important, tu ai sub ochi felul în care la 17-18 ani ei au văzut crâmpeie din viața-viață. FILMELE ONE WORLD CLICK AICI. Cronicile, impresiile, șocurile și neplăcerile AICI:

Fake-news în jurnalism, bazaconiile Olivia Steer, diploma falsă de doctor în mediul academic, minciunile Dăncilă și Dragnea - toate acestea au un leac: gândirea critică. Habarnuai ce este aia? Vezi VIDEO, citește cuvintele lui Sorin Costreie, profesor universitar la filosofie. Omul zice că dacă vrei să nu ajungi reptilian, gândești cu capul tău: 1. fii sceptic în ce ți se spune, 2. adu argumente pro și contra, 3. fii prost în cunoștință de cauză. La banii tăi, la confortul tău, hai că poți! Reptilianule! #cabinetuldeperspektive

Era un dialog despre #PauzadePoezie. Și a devenit un dialog în care Alina Eremia a deschis fronturi largi. #PauzadePoezie a devenit nevoia de a fi împreună cu prietenii, cu părinții, a devenit nevoia de lectură, de introspecție și dragoste ca formă fundamentală de a evolua. Alina Eremia a vorbit deschis despre felul în care social-media duce, dacă nu ai un minim control asupra ei, la conflicte fără sens și rost. A pledat pentru nevoia de a te vedea pe sine. De a nu te risipi în "războaie", în stări sufletești parazitare.

Alina Pavelescu este istoric și arhivist. Și este la al doilea roman de ficțiune: “Sindromul Stavroghin”, Editura Humanitas. Sindromul Stavroghin, inspirată numire după Demonii lui Dostoievski, este boala nesimțirii torționarului, celui a practicat răul. El spune astăzi: am ucis, mă iert. “Dacă ai practicat răul până la un punct, întoarcerea la bine nu poate fi altceva decât parcurgerea în sens invers a aceluiași drum demonic. Nu te poți mântui pe căi lăturalnice. A căuta drumuri lăturalnice pentru mântuire e o lașitate la fel de mare ca aceea de a refuza să te pocăiești. Dacă aș fi torționar pocăit în căutarea mântuirii, aș fugi mai ales din calea celor dispuși să mă ierte prea ușor și m-aș ascunde mai ales de aceia care mă aplaudă pentru curajul meu.” (extras din prezentarea Humanitas. CLICK AICI pentru carte)

Ești cu turma? Bine-ți șade. Stăpânești sentimentul ăla al urii mai bine decât orice. Îți place să urăști. Ești chiar fericit. Mi-a spus-o mie Ian Buruma, scriitor, autorul cărților “Occidentalismul” și “Anul zero”, cărți apărute la Editura Humanitas. Pe Ian l-am întâlnit la One World România și l-am intervievat pentru #cabinetuldeperspektive.

Poet, traducător de poezie, profesor universitar de literatură la Universitatea Sibiu, protestatar #văvedem. În ultima sa carte, "Elegie pentru uman" face o pledoarie pentru bucuria de a fi în epoca aceasta post - umană, robotizată, în care noi suntem ultima generație jumătate dinozauri - jumătate păsări. Dinozauri? Adaptați perfect la Galaxia Gutenberg a lecturii. Dinozauri cum suntem, spune Radu Vancu, să ne bucurăm de offline cât de mult, de așteptare, de timp liber, de tristețe, de Celălalt, de viața care palpită lângă noi. Păsări? Zburători în online, captivi ai lumii vizuale, plini de anxietățile senzaționalului, uitând de empatie și "ucigând" vise cu violența cibernetică, cu violența algoritmilor niciodată mulțumită.

"Autor de literatură demotivațională / expert acreditat în Ministerul Nopții / depanator liric." Așa se prezintă Claudiu Komartin. În fapt este unul dintre cei mai importanți poeți ai momentului, traducător, lider al cenaclului Blecher și stăpân al Casei de Editură Max Blecher. "Momentul în care am avut chiar senzația aceea că sunt în fața poeziei a fost cu Bacovia. Am simțit golul ăla în stomac, senzația că am primit o lovitură în plex că m-a lăsat fără replică" - Claudiu Komartin

Între 15 și 24 martie are loc cea de-a 12-a ediție a Festivalului One World Romania, în șase locații din centrul Bucureștiului. Tema principală a ediției o reprezintă cei 30 de ani trecuți de la Revoluția din 1989. La #cabinetuldeperspektive i-am întrebat pe selecționerii filmelor, Vanina Vignal și Andrei Rus, despre filmul documentar ca modalitate de a schimba prejudecățile sociale atât de temeinic împlântate în generațiile social media.

Richard al III-lea e un drac. Se naște cu picioarele-nainte, cu păr, cu dinți. E urât ca dracu și maică-sa îl urăște, din “broscoi”, “păianjen”, “năpârcă” nu-l scoate. este ghebos și coșmăresc și vrea la tron, în Anglia obsedată de putere de acum peste 500 de ani. Richard al III-lea e Shakepeare pur, e la fel ca Iago sau Lady Macbeth. Manipulatori feroce, veninoșii, politicienii, criminalii, șerpii care fac jocurile de după cortină. Și ce-are Shakespeare cu noi? După trei ore și jumătate de spectacol pus în scenă de Andrei Șerban, te trezești le realitate. Cine e Richard ăsta, monstru sau om? Richard e printre noi, la putere și la butoane, în zilele noastre.

Dragă prostule, este o carte pe piață, Tom Nichols - Sfârșitul competenței, Polirom. Știu că fiind prost, dar prost, nene! este inutil să-ți spun despre ea. Dar tot ți-o recomand. Mie, cartea asta, mi-a făcut creierul franjuri și mi-a întors mațele pe dos.

Nu-i de nasul tău Nina! Dar totuși du-te la film. Vezi, ai mușchi să-nțelegi comunismul trăit de ea? Dar creier să pricepi cum poți fi atât de creativ ca ea în vreme de cenzură? Du-te la film s-o vezi pe Nina Cassian, cum te străpunge cu inteligența. Să fii uimit cum se acuză, se joacă, cum explică, să numeri câte țigări fumează. Du-te să vezi cu adevărat ce înseamnă să fii fabulos, să fii Uroborus, chiar de ești cea mai urătă femeie din lume. CLICK pentru vizionarea filmului.