Dă căutare pe google. Ce-i scris despre Mihai Eminescu? Pe Wikipedia e un text îmbârligat despre cel mai influent poet, despre “recuperarea curentelor literare”, despre partizanatul său conservator. Cine stă să citească așa ceva, vomită sau se ticăloșește: ce treabă am eu cu ăsta? CLICK aici Celelalte postări influente despre Eminescu sar de pe ax. E nebun, sifilitic, geniu, antisemit, băiat tocmai bun pentru vreo conspirație bolnavă. De fapt, e ziua ta, nu? Ce-au făcut din tine, bă, Eminescule?

În fotbal, Frank Ribbery nu este George Pușcaș. Eh, dar nici viceversa. Dar la ora asta, împreună au în stomac urmele prafului de aur din celebra friptură a bucătarului Salt Bae din Dubai. Concluzie? Poți, cu bani, fi egal în digestie cu maimarii lumii. Bun, dar dacă nu ai banii ăștia, cum te rezolvă democrația? Poți comenta pe social media, te poți uita în farfuria omului, dacă vedeta își postează fritura de aur. Citește despre Tomahawk-ul sărat cu praf de aur, nerușinare, invidie, erori în social media, prostie.

Anul trecut a fost o întâmplare ce mi-a rupt sufletul. Vintilă Mihăilescu a pățit-o, s-a-mbolnăvit. Uite-l salvat! Dumnezeu a vrut? Destinul a vrut? Medicina a triumfat? Vintilă s-a luptat? Familia l-a ținut în formă? Toate câte puțin, nu? Toată experiența asta a destinului, nasoală, veninoasă, nelămurită Vintilă Mihăilescu a povestit-o într-un dialog cu Andrei Pleșu în săptămânalul “Dilema veche”. Infinitul are un semn, Diavolul are 666, eu zic că de acum și Destinul are un număr 773 / 13-19 decembrie 2018. Când îți e mai rău sau mai bine în 2019 gândește-te la dialogul acesta Mihăilescu-Pleșu și la numărul lui 773/13-19.12.2018.

Ce-au făcut cineaștii români în anul Centenar? Adina Pintilie ne-a dat un film-experiment. La fel și Bogdan Mustață. Radu Jude a luat la puricat o frază a lui Mihai Antonescu, alt Antonescu din consiliul de miniștri al celebrului mareșal. Radu Muntean a făcut film despre o adolescentă. Alții s-au ocupat de filme de dragoste brutală, de adulter, de destinul românilor din diaspora. S-au făcut și documentare (despre strania Nina Cassian), dar și filme suprarealiste (cu menage à trois-uri bizare). România e haotică și complexă pe marile ecrane. Iată un Top 10 cu filmele românești.

Am căutat ce piese 2018 au fost ascultate în România. Top 10. Nu sunt multe românești, deși găsim o Inna și un Smiley, dar în rest, românii s-au dat pe electronice, pe piese de club, energice și emoționante. Balade, dragoste, melodii de carpe diem and night, videoclipuri cu poveste sau fără (abstracte, conceptuale). Am ascultat de toate, din toate gamele & stilurile.

Am făcut topul serialelor. Poți vedea desfășurări logice de androizi, familii bogate, orășele unde se-ntâmplă fapte sinistre, Terra după 250 de ani de-acum, spioni și criminali. Serialele sunt noile religii. Poți ajunge ușor un fanatic ca mulți alți contemporani care povestesc serialele ca și cum ar fi viața lor. Confundă realitatea cu ficțiunea și rostogolesc prefabricate de gândire consumate fast food ca și cum li s-ar fi întâmplat lor. Asta-i viața când îți bagi serial în venă dimineața, la prânz și seara. Năucă viața ta. E un serial.

Cătălin Augustin Stoica are un doctorat în sociologie de la Universitatea Stanford și este conferențiar la SNSPA. A publicat recent la Humanitas cartea „România continuă: schimbare și adaptare în comunism și postcomunism”.Între 2007 și 2015 a fost Director General al institutului de sondare a opiniei publice CURS. Se ferește să apară la televizor fiindcă nu a ajuns încă expert-în-toate și nu îi suportă pe demofilii care populează studiourile tv.

Am făcut un top al celor mai vândute cărți în România la târgurile de carte. Bestseller. Sună bine. Unele sunt self-help pe tipar american, altele îți vorbesc despre era post-umană și noua religie a fluxului de informații. Sunt și romane, de Gabriela Adameșteanu și Ludmila Ulițkaia. Dar și volumele unui trio uberinteligent: Pleșu, Liiceanu, Boia. Vrei umor și politică? Ai la Radu Paraschivescu, în „cartea-parastas” a României, “Orice om îi este teamă. Un partid, doi ani și trei premieri”.

Anul ăsta le-am grupat pe categorii, să alegem ce ne place, ca din galantare. Sci-fi, romance, filme de artă, comedie, drama, de epocă, premiate cu Palme d’Or-uri, Lei, FIPRESCI. Ne-a rămas floricica de popcorn în degete în timp ce ne uitam. Așa-s de bune. Desăvârșite pentru iarna asta ca scoasă din filmele europene cu cadre lungi. Nu ne plictisim până-n Crăciun, găsim entertainment pe ecran. Alegeți cum vă place!

Am mers prin iarnă către Pădurea spânzuraților. În regia lui Afrim. Știam unde merg. Cine n-a citit romanul? Spectacol jucat cu casa închisă. Sold out, la fel ca-ntr-un teatru de război, nu, te simți captiv. Conștiința mea s-a simțit destabilizată. Ce l-a apucat pe regizorul avalanșelor & copiilor din mămăligă să pună-n scenă un roman de Rebreanu? Da, Rebreanu ăla ponosit de manuale școlare. “O comandă de Centenar dată de Caramitru”, a spus la o întâlnire cu presa Radu Afrim. Dar Caramitru i-a dat idee bună lui Afrim. Pentru că regizorul știe cum să te facă să gândești. Să imaginezi. Să vezi omul. Aureolat de tristețe, detensionat de umor, înfășat în butaforia poveștilor pe care ți le îngână propriile tale emoții. A văzut un spectacol sobru și tragic. Psihologic. Despre români? Despre dezertori? Despre frica de Dumnezeu? Băi, Afrim te țintuiește-n propria ta minte și rămâi plantat în Pădurea spânzuraților.

Story-ul e pe Casa Jurnalistului de vreo două zile. Dar bântuie ca mireasa fără cap prin toată blogosfera. Cică ar fi mari dubii în povestea asta, când, în fapt, o fată trăiește o tragedie Punct Și tu ești laș-laș-laș. Povestea asta este despre cât de decerebrat ești. Și cum îți construiești fără minte propria vulnerabilitate în 2018, din fotoliul de-acasă. Faci la secundă gesturi de maimuță prăjită. Gesturi de mitralieră. Consecințe? Maxim bagi #bullying, sau #revengeporn. Și gata, ca o bubiță, trece. Da-i cu make up, nu se vede. Stop joc! Hai împreună să gândim mai mult despre această stare de maimuță prăjită. #toastedmonkey

De mamă, de Dumnezei, de omor, de distrus pe viață, de handicap, de creier. Înjurături, amenințări. Pentru ce? Pentru o operă de artă. Da. O vulpe jupuită și spânzurată este operă de artă. Cine decide? Artistul desigur, dar culmea istoria artei. Tu ai două variante. 1. Taci, nu-nțelegi, stai acasă, fără comentarii. Sau 2. Hai la Atelier 35, Lipscani-București,vezi instalația “Sex with God”, taci, vomiți, de te apucă, întrebi, vomiți iar.

Interzici cântecul, castrezi bărbații. Da! Lumea e mai sigură. Dă-i în mă-sa! Niște bieți hărțuitori acolo și ei. Băieți cărora li se pune pata și, gata, nu-i mai potolești. Așa a fost gândirea unui număr de posturi de radio americane. Numărul lor crește, culmea. Ce hohot se aude totuși astăzi! El vine tocmai din 1944, an în care autorul Loesser i-a scris chiar nevestei sale acest “Baby, It's Cold Outside”. Și, de fapt, tot cu hohot ar trebui să-ntâmpinăm și noi o asemenea interzicere pe radio a acestui dialog muzical, în preajma Crăciunului 2018. Nu, nu putem însă hohoti. De ce? Pentru că generația #metoo preferă surâsul cel mult. Vigilența și protestul sunt vedete. Ce mari drame or fi trăit? Cred că tocmai asta este. Nu vor să trăiască drame, sunt sensibili, se țin deoparte.

Cum intri pe dreapta, punere în ecuație a tricolorului. Unde a fost el prezent, de ce și cum răspund istoricii: Pavelescu, Iorga, Filitti. Apoi, drept în față, cât peretele tricolorul, restartul nostru național: drapelul cu gaură din 1989. În sfârșit, povești puhoi “cusute” pe un alt tricolor și două ilustrate de formația Partizan și de instalația lui Ioniță. Totul, în conceptul expozițional al lui Attila Kim. Are dreptul ROM să ia Tricolorul și să-și provoace consumatorii să gândească la ce-i tricolorul?

ROM deschide Muzeul Tricolorului, creat cu ocazia Centenarului. 100 de români vorbesc acolo despre valori, identitate și patriotism (povești înscrise pe www.doar-tricolor.ro). 3 dintre aceste povești au prins viață prin interpretarea Trupei Partizan, sculptorului Costin Ioniță și street artist-ului Pisica Pătrată. Tu ce faci de Centenar? Uite, poți vedea pe viu ce le-a trecut prin minte românilor. Muzeul Tricolorului va fi deschis pe 1 și 2 decembrie, la Palatul Universului, sala Mezanin.

"M-am simțit vinovat că vorbeam despre sărăcie în tot felul de conferințe d-astea circ în fața la mari „scule” din Comisia Europeană și așa mai departe și mi s-a părut că sunt o fraudă. Și am zis O.K., cumva trebuie să încerc să și fac ceva. Bine, nu sunt foarte cinstit cu mine cu chestia asta, prin ’90 începusem să merg la orfelinate, am chinuit-o pe mama să mergem prin orfelinate și să ajutăm. Dar, în general, era vinovăția că eu am avut norocul să mă ajute o grămadă de lume, că am mai mulți bani decât cheltuiesc, de asta am făcut-o." Ce face în Ferentari Valeriu Nicolae eroul părții a doua a interviului LOVE STORY EDUCATION? Nu uita: citește și partea întâi a VIDEOinterviului cu Valeriu Nicolae.

Orice gest are istoria lui pe vreme de sărbătoare a Centenarului. Deschiderea McDonald's la Focșani face apel la imaginarul simbolic al românului. Oraşul de pe Milcov”, orașul Unirii. Focșani se leagă de Ștefan cel Mare, care a stabilit hotarul dintre Moldova şi Țara Românească încă din anul 1482. Și de Cuza care semna în 1862 actul de Unire administrativă a țărilor Române.

Ce înseamnă tricolorul pentru tine? Eu am scris. Tu scrii? Hai să colecționăm poveștile Tricolorului. Poveștile sunt jurizate și cele mai interesante 100 dintre ele vor fi răsplătite de ROM într-un mod surprinzător. Colectăm povești până pe 16 noiembrie 2018, pe www.doar-tricolor.ro. Ce se întâmplă cu poveștile? Ajung la Muzeul Tricolorului. Trei artiști și reprezentanții Kandia România vor selecta 100 de povești și le vor face exponate, în cadrul unui muzeu deschis în perioada 01 - 02 decembrie. Trei dintre povești vor prinde viață, în cele mai creative feluri: de la instalații artistice, la live acts.

Luni seară, cam pe la ora 8 și treisferturi seara pe scena Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu a urcat masca Ciumei. Era însoțită de Moarte. O masca ca toate celelalte, vei spune. Dar Ciuma mi-a plăcut pentru că numai ea mătura retorica, prostia, dictatura. Am văzut masca aceasta la Giurgiu, în adaptarea pentru commedia dell arte a "Asediului Veneției" după Camus. Da, luni a început la Giurgiu, Festivalul Teatrelor Dunărene.