Există, totuși, ceva adevărat în a te simți mândru că ești român, de exemplu, numai tu poți pronunța consoana „j” într-o mare de străini. Lăsând gluma deoparte, prezentă la Hamburg la premiera mondială a baletului ”Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, am fost, pentru a nu știu câta oară, mândră că sunt conațională și contemporană cu cea mai mare balerină româncă a tuturor timpurilor, Alina Cojocaru. Să auzi în jurul tău pronunțându-se, chiar și stâlcit, excepție fac fanii care o urmează oriunde în lume, numele ei și întrebând toți:„ de unde este”, ”Romania, I think...”, ți se face cu adevărat pielea de găină și ți se umezesc ochii.

Când Ceaușescu era împușcat la Târgoviște ca să nu spună el ce știa, de fapt, el, geniul, nu știa mai nimic. Frăția lui Ion Iliescu cu ai săi colegi? El îi marginalizase. Normal că-i știa. În rest, geniul Carpaților era prost ca un cozonac. Nu se pricepea la nimic. Creația lui? O Românie flămândă și care se hrănea cu fabulații. Industria lui genială? O aberație care nu funcționa. Agricultura funcțională? O fabulă cu greierul și furnica. Comunismul lui Ceaușescu era noul ev mediu românesc. ARTICOL dedicat celor 30 de ani de libertate. Dăm de pământ cu mitologia tranziției!

Nu-i astăzi la fel? Ciulim ca iepurii urechile la orice mărire venită de la Guvern. Astăzi este șantaj. Pe vremea lui Ceaușescu, cum era? În comunismul lui Ceaușescu n-aveai ce face cu 100 de lei în plus. Nu puteai nici să dai foc, nici să te ștergi la dos cu 100 de lei. Nu puteai să faci chestiile astea. Dacă te lăudai pe Facebook, te sălta Poliția. O beleai. Dar dacă făceai chestia asta singur, fără să spui nimănui? Te vedea sigur cel mai bun prieten al tău, sau tac-tu. Ăia te turnau de frică la 112. Te lua Salvarea, te băga la balamuc. Dar, vești bune, astăzi poți să faci ce vrei cu bancnota de 100 de lei. Să ți-o mănânci? Da, chiar poți să-nvelești carasul-pește cu suta de lei și să-l prăjești în tigaie. Nu uita, totuși, să tăvălești și carasul-pește și bancnota prin făină! Ca să nu se prindă tigaia. ARTICOL dedicat celor 30 de ani de libertate, de bucurie c-am scăpat de Ceaușescu și toți comuniștii lui.

„Construcții haotice, fără respect pentru istoria comunității și pentru viața privată a persoanelor, s-au aglomerat în zone protejate, lipite de monumente istorice sau la mici distanțe, de câțiva metri, de alte construcții deja existente. Libera inițiativă a fost adeseori confundată cu dreptul fiecăruia de a construi unde vrea și cum vrea” - este ideea centrală, punctul de plecare al interviului de față cu Dumitru Dobrev, coautor al cărții "Dreptul urbanismului".

Rezultatele PISA ne arată, o dată în plus, nivelul pe care școala românească îl are? Avem 44% analfabeți funcționali, cu 5% mai mult decât în 2015? Mare chestie! E momentul să-nțelegem că or fi copiii analfabeți, dar de fapt, noi toți, părinți-educatori, suntem analfabeți funcțional. Testul PISA din acest an este doar un punctaj de etapă al copilului, în fapt, mai grav, PISA arată o boală a bătrânilor, părinți și educatori din România. ​

Are 91 de ani. Este soția compozitorului Anatol Vieru. Unul dintre puținele capete muzicale ale României. El, din păcate, ne-a lăsat singuri. Cu muzica sa, inspirată și de muza sa. Ea este o supraviețuitoare. Și dacă tot a supraviețuit de ce viața ei să nu devină un coșmar? De două luni încoace trăiește ca-n peșteră. Fără apă caldă. În frig. Mănâncă doar hrană rece. Nu din pricina vreunei boli incurabile, nu, ci din cauza frigului. Frig, frig. La 91 de ani ce nu face boala, termină frigul. Femeia aceasta și oameni ca ea de pe șapte etaje din Știrbei vodă 68 au fost loviți de pofta lui Dan Petcuță.

Subiectul “se leagă” în 3 ore de film. Cât a vrut mușchiul creativ al lui Scorsese. Tensiunea funcționează. La 5 minute câte o crimă, explozie, ceva senzațional. Irishman îți amintește, dar fără pasiune, de toate filmele cu mafioți ale lui De Niro și Scorsese. E un fel “the best off”. Mi-s dragi De Niro, Al Pacino, Pesci, Scorsese. Dar de data asta un sentiment m-a înstăpânit. Senzația că nu-s reali, nici De Niro, nici Al Pacino, nici Pesci. Că-s de ceară.

Epavă. Se aud behăiturile morții. De jur împrejur apă, oilor le e sete. De jur împrejur carne moartă, oilor le e foame. E al dracului de frig. Pe mal, funcționarii mai trag un șpriț și se duc să-și mângâie pisicile acasă.

"Ăștia" suntem noi, din diasporă și din țară. ​Noi ăștia nu uităm. N-avem creier de gumă de mestecat.

“Ce ți-am făcut, ție, popor român?” - întreabă ursul în această scrisoare. Da, este chiar ursul de 10 ani, care a agonizat o zi întreagă ieri sub ochii poporului care și-a făcut selfie, ba, i-a dat ș-un șut în fund: dă-l în mă-sa mă deranjează în uichend? Ursul vă invită să accesați acest link pentru a citi relatarea obiectivă a întregii întâmplări. Pentru scrisoarea ursului despre nesimțirea poporului, citiți mai jos.

Pentru cine nu este familiar cu fotbalul american transmis de gigantii TV NBC sau FOX via stream-urilor online, pauzele de reclame sunt foarte dese. De aceea, fie ca iti plac sau nu, esti nevoit sa te imprietenesti cu ele, sa te familiarizezi cu mentalul marketing-ului american. Pana la urma, vei petrece zeci de minute devorand publicitate, asa ca uneori vei uita la cine e mingea, cine conduce, daca se mai transmite meciul. Iata o mica incursiune in masina de publicitate americana. ​

Vreo sută de pagini am citit. Ce mare lucru? E un roman, istoria lui "Matei Brunul". Un tip care crede că tot ce zboară se mănâncă. Nu facem toți la fel? Matei Brunul-Bruno are o marionetă și lumea nu pricepe la ce-i trebuie asta? Eu m-am prins: marioneta este pretextul pentru a mai spune o dată că omul este o păpușică neputincioasă! Și vai, este trasă de sfori de cei puternici. Omul - marionetă, repet, veche metaforă, și ce poate aduce nou Teodorovici în chestiunea asta? Mă rog, pariul poate să fie interesant: să mai spună o dată că lumea e prost alcătuită. Atât mi-am spus și am continuat lectura. Au urmat încă 300 de pagini. Da. Romanul Matei Brunul mi-a luat piuitul, m-a rupt.

Nu-i nimic mai fascinant pe lumea asta decât să alegi. Între flori, filme, fete sau băieți, președinți sau cântăreți, arme sau fugă, tăcere sau delir, minciună sau adevăr, triumf sau eșec. După ce alegi, mereu iese Bestia din omul ales. E fascinant s-o vezi cum acționează, cum uită că e trimisul tău acolo Sus, la putere.

Recunosc că de o săptămână trăiesc ca un nespălat. Se repetă situația asta în fiecare lună la mine la bloc. Din vara trecută până astăzi. Ca animalul, ce să fac? SCRIU. Dar nu-i destul. Mintea proastă mă întoarce în trecut, ori în comunism, lipsa apei calde și căldurii era zilnică. Și tot animalic mă bucur, citind articolul Catiușei Ivanov-Hotnews. Băi, sunt mulți nespălați ca mine în Bucureștiul de astăzi! “Zeci de mii în Sectoarele 1, 2 și 3”. Hai, citește cum m-a învățat în comunism mama și bunicul să am grijă de igiena mea de mic și cum “fur” astăzi apă caldă de prin sălile de tenis/fitness, mai mare rușinea de om.

Sună bine, dar în realitate, paradoxal, nu e bine (vorbim de Cinema Pro și Teatrul Odeon). După ce că, e o secetă continuă de momente culturale reale, acum, la sfârșit de octombrie, două dintre cele mai prestigioase evenimente se suprapun. Festivalul Național de Teatru (FNT) și Les Films de Cannes a Bucarest (FCB). În primul weekend s-au suprapus și cu Fest(in) pe bulevard și bine că, Astra Film Festival (AFF) e la Sibiu, așa ca ne-am luat de-o grijă. Nici nu știi ce să zici. Un prim imbold ar fi să susții inițiativele private, FCB și AFF, ei depind de bănuții de pe fiecare bilet vândut, în plus, cele cu fonduri de la stat au și multe obligații. Oricum, poate organizatorii vor găsi o soluție pentru anul viitor, chiar dacă vor fi voci care vor susține că mulțimile nu se intersectează.

Te arzi la un deget, de la o brichetă, de la o artifică. Aprinsă la nunta ta, de Anul Nou. Urli. Înjuri. Te amuzi. Exagerezi ca să iei aminte, ca să nu ți se mai întâmple, ca să râdă și alții. Pielea ți se reface. Cei 64 de morți din Colectiv au supraviețuit de nenumărate ori acestor glumițe. Seara de 30 octombrie 2015 a început la fel. O spune Mihai Grecea în interviul de ieri Hotnews: "A început concertul, a fost o salvă de artificii din acelea de nuntă, reci. Apoi au mai fost câteva piese și la un moment dat a fost acea salvă de artificii extrem de puternice. Toată lumea s-a ferit de scânteile acelea care te frigeau…” Scânteile frigeau, apoi au ars pieile celor 64.

Cum arată un traseu prin opera tradusă în română a premiantei Nobel 2018, Olga Tokarchuk? De ce-mi amintesc cărțile Olgăi? Ce aduce nou Olga? Despre ce sunt cărțile astea? De ce merită Nobelul? Uite întrebări. Așa că mi-am răspuns mie și am făcut eu ceea ce tu nu faci. Nu citești tu 1200 de pagini de carte nici ars cu mașina de tuns iarbă. Am făcut-o eu, cu voluptate. Ia de aici, ca să ai cu ce să te dai mare la o cafea, la un grătar. Deci, Olga, exclusiv pentru tine, cel care dai scroll!