În data de 4 aprilie 2024, a fost soluționat definitiv un litigiu complex inițiat în anul 2018 de o societate civilă profesională de avocați (acționând în nume propriu), litigiu în cadrul căruia a fost solicitată anularea actelor administrative care au stat la baza edificării unui depozit ecologic de deșeuri finanțat cu fonduri UE nerambursabile, solicitându-se totodată și desființarea construcției (deja finalizată la momentul inițierii litigiului). Acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu mai multe autorități ale administrației publice locale. Apărarea Consiliului Județean Suceava și a Președintelui Consiliului Județean Suceava în acest litigiu a fost asigurată de STOICA & ASOCIAȚII, prin echipa de avocați formată din Valeriu Stoica (Founding Partner), Cătălina Dicu (Senior Partner) și Yolanda Beșleagă (Senior Associate).
În calea de atac, în acord cu apărarea construită de echipa STOICA & ASOCIAȚII, instanța a respins recursul principal formulat de societatea de avocatură reclamantă, în contradictoriu cu autoritățile administrației publice locale (recurs prin care se criticase soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului procesual al societății reclamante). Corelativ, a fost admis recursul incident formulat de Consiliul Județean Suceava și de Președintele Consiliului Județean Suceava, cu consecința admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a societății de avocatură reclamante (constatându-se nulitatea cererii de chemare în judecată, pentru motivul incapacității speciale procesuale de folosință a societății de avocați de a sta în judecată, în nume propriu, într-un litigiu cu o asemenea configurație, care nu are o legătură cu activitatea profesională a societății de avocați sau cu situația sa juridică subiectivă).
Litigiul a fost unul de lungă durată, obținându-se – printre altele – strămutarea cauzei în recurs de la Curtea de Apel Cluj la Curtea de Apel Târgu Mureș (cu consecința desființării de drept a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj) și sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Contrar tezei afirmate de către recurenta-reclamantă, soluția pronunțată de instanța de recurs confirmă inexistența în dreptul pozitiv român a actio popularis în litigiile de mediu.În contenciosul administrativ românesc regula este aceea că reclamanții pot formula acţiuni prin care invocă încălcarea unui drept subiectiv propriu sau a unui interes legitim privat (parag. 67 și urm. din Decizia ÎCCJ nr. 8/2020[1] și parag. 37 din Decizia CCR nr. 40/2023[2]); interesul public poate fi invocat, însă doar în subsidiar. Contenciosul obiectiv bazat exclusiv pe invocarea interesului public este reglementat doar cu titlu de excepție, în ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege; niciuna dintre aceste ipoteze de excepție nu a fost incidentă în litigiu. Inadmisibilitatea actio popularis este o soluție compatibilă cu dispozițiile Convenției de la Aarhus[3], după cum s-a confirmat prin hotărârea din 11 ianuarie 2024 pronunțată de CJUE ca urmare a sesizării dispuse de instanța de recurs în acest litigiu[4].
Curtea Constituțională a confirmat, prin Decizia nr. 40/22.02.2023, faptul că instituirea unor cerințe de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ are rolul de a institui un „climat de ordine indispensabil, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți” (parag. 40). Prin instituirea unor cerințe de admisibilitate pentru sesizarea instanțelor de judecată nu se limitează accesul la justiție, urmărindu-se în schimb asigurarea securității și stabilității raporturilor juridice (parag. 57). Așa fiind, s-a dorit responsabilizarea reclamanților, condițiile procedurale asociate acțiunii în contencios administrativ fiind menite să asigure seriozitatea demersurilor, pentru a preveni utilizarea acțiunii civile drept instrument de răzbunare, șicană ori pentru scopuri anticoncurențiale ori utilizarea actio popularis de către persoane/entități care, neputând justifica o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acțiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.
Depozitul ecologic a cărui demolare a fost solicitată în litigiu a fost edificat cu finanțare europeană nerambursabilă, fiind înscris într-un proiect mai amplu desfășurat de autoritățile administraţiei publice locale pentru a sprijini demersul de aliniere la exigențele europene în materia gestionării eficiente a deșeurilor. Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România şi-a asumat respectarea normelor privind protecţia mediului, incluzându-le pe cele privind depozitarea deşeurilor. Una dintre problemele majore privind protecţia mediului în România este depozitarea masivă a deşeurilor în spații neconforme. În acest context, Comisia a demarat procedura de infringement împotriva României[5], solicitând închiderea și restaurarea depozitelor de deșeuri neconforme conform celor statuate prin hotărârea pronunțată în cauza C-301/17[6]. În data de 14 mai 2020, Comisia Europeană a pus în întârziere România în conformitate cu prevederile art. 260 TFUE[7], solicitând în mod ferm României să închidă și să restaureze ecologic depozitele nelegale de deșeuri și să se conformeze hotărârii CJUE din 18 octombrie 2018[8]. Prin hotărârea recentă din cauza C-109/22 (Comisia/România) – hotărârea din 14 decembrie 2023[9], Curtea a constatat că România nu a închis încă 31 de situri neautorizate pentru exploatare și a obligat România la plata unei sume forfetare de 1,5 milioane de euro și a unei penalități cu titlu cominatoriu de 600 de euro pe depozit de deșeuri și pe zi de întârziere.
Închiderea siturilor neconforme face cu atât mai necesară operarea unor depozite ecologice precum cel din litigiul în care a fost obținută soluția prezentată. O protecție eficientă a mediului înconjurător presupune și consolidarea unui cadru procesual coerent, precum și corelarea tuturor instrumentelor care permit atingerea acestui obiectiv. Acreditarea unei interpretări prin care s-ar recunoaște o calitate procesuală activă absolută și necondiționată, chiar și în acest tip de contencios, ar determina blocarea rezolvării unor probleme de mediu (e.g., prin întârzierea investițiilor de ecologizare), ceea ce, în fine, ar contraveni chiar obiectivului protecției mediului înconjurător.
De aceea, decizia Curții de Apel Târgu Mureș este una de referință pentru jurisprudența națională în materia accesului la justiție în probleme de mediu, confirmând principiile care amenajează un acces la justiție responsabil, rațional, realist și echilibrat, tocmai pentru ca acțiunea civilă – cu atât mai mult în această materie – să rămână una eficientă și utilă.
Constituită în anul 1995, STOICA & ASOCIAȚII a câștigat recunoaștere națională şi internațională în lumea dreptului şi a mediului de afaceri, prin întreaga sa activitate de asistență juridică şi de reprezentare a unui portofoliu vast de clienți. De la înființare și până în prezent, avocații din cadrul STOICA & ASOCIAȚII au făcut dovada că sunt o echipă puternică, întemeiată pe respectarea principiilor sale: Fidelitas, Integritas, Fortitudo. STOICA & ASOCIAȚII a dobândit o excelentă reputație națională şi internațională. Performanțele sale profesionale sunt recunoscute ca atare în cele mai importante ghiduri juridice: Chambers Europe, Legal 500, WTR 1000, IAM Patent 1000.
[1] Decizia nr. 8/2020 privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, publicată în M.Of., Partea I nr. 580 din 2 iulie 2020.
[2] Decizia Curții Constituționale nr. 40/2023 referitoare la respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi pentru completarea art. 64 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în M.Of., Partea I din 302 din 10 aprilie 2023.
[3] Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000 (Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, publicată în M.Of., Partea I nr. 224 din 22 mai 2000) și aprobată în numele Comunității Europene (în prezent, Uniunea Europeană) prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, publicată în JOUE L 124/1.
[4] Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-252/22 poate fi consultată accesând următorul link: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=281143&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first∂=1&cid=1754260.
[5] A se vedea comunicatul disponibil la adresa:
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/inf_20_859.
[6] CJUE, hotărârea din 18 octombrie 2018, C-301/17, ECLI:EU:C:2018:846.
[7]A se vedea comunicatul disponibil la adresa:
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/INF_20_859.
[8]A se vedea:
[9] A se vedea: https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2023-12/cp230192ro.pdf.
În anul 2018, Curtea a statuat că România a încălcat obligația de a opri depozitarea deșeurilor și de a închide depozitele de deșeuri a căror exploatare nu era autorizată. În anul 2022, apreciind că România nu se conformase încă hotărârii din 2018, Comisia Europeană a introdus o nouă acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, fiind astfel pronunțată hotărârea din 14 decembrie 2023, în cauza C-109/22, Comisia/România, ECLI:EU:C:2023:991.
3
6
