Companiile au o largă putere de discreție cu privire la modalitatea în care le acordă bonusuri salariaților lor, beneficiind de o serie de opțiuni în care pot implementa acest tip de adaos la salariu. Este important, însă, ca angajatorii să urmărească anumite aspecte a căror corectă punere în practică îi poate scuti de litigii cu salariații. Vorbim mai jos despre cum pot fi evitate discriminările între salariați la acordarea de bonusuri, în ce condiții pot fi prevăzute acestea în mod unilateral, respectiv cum se pot asigura angajatorii că în contractele de muncă sunt incluse clauze de bonus viabile.

Transpunerea în legislația română a primului act normativ al Uniunii Europene privind securitatea rețelelor și sistemelor informatice este așteptată în această perioadă. Noua lege va aduce cu sine obligații crescute de securitate cibernetică pentru marile companii active în anumite domenii, precum și amenzi ce pot atinge până la 5% din cifra de afaceri a companiilor care nu reușesc să îndeplinească aceste obligații.

În primele 9 luni ale acestui an, companiile din România au livrat în state membre UE bunuri în valoare de 38,98 miliarde Euro, sume, în marea lor majoritate, scutite de plata TVA în țara noastră. Dacă reforma TVA la nivelul european, care urmează să intre în vigoare din 2022, pare deocamdată prea departe pentru a fi o preocupare reală pentru companii, în schimb se așteaptă ca lunile următoare să aducă modificări punctuale ale sistemului actual privind TVA aplicabil livrărilor intracomunitare, prin așa-numitele "soluții rapide".

Angajatorii care nu vor lua și/sau nu vor respecta măsurile legale privind sănătatea și securitatea în muncă riscă să răspundă inclusiv penal (pe lângă alte tipuri de răspundere, precum cea civilă sau cea administrativă). Codul penal prevede două infracțiuni distincte cu privire la (i) neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă (articolul 349) și, respectiv (ii) nerespectarea acestor măsuri (articolul 350).

În urmă cu exact un an scriam aici că insolvența este un rău necesar. În ultima perioadă s-a scris mult despre recenta modificare a legii insolvenței, punctele de vedere vehiculate fiind diverse, de la mesaje alarmante la veritabile laudatio. Revenim acum asupra subiectului, pentru a puncta principalele modificări și a vedea în ce măsură noile prevederi legislative vin să influențeze caracterul colectiv și concursual al procedurii insolvenței și, ca efect, paradigma relației dintre debitor și creditori.

"Spre marea noastră surprindere, reprezentanții Consiliului Concurenței din România au apărut la sediul nostru din Bruxelles în [data], însoțiți de poliția belgiană și de Autoritatea de Concurență din Belgia", relatează un comunicat public emis de către o întreprindere străină investigată de autoritatea de concurență română. Putem doar să presupunem cât de mare este de fapt surpriza când afli că sediul din Belgia al companiei tale este inspectat în cadrul unei investigații derulate de către autoritatea de concurență română.

Intre momentul cumpararii de actiuni noi, emise ca urmare a majorarii de capital social al unei societati listate si momentul la care investitorul devine efectiv actionar si este recunoscut ca atare de societatea emitenta ar putea trece o perioada de pana la trei saptamani. Aceeasi problema o intampina si actionarii care subscriu actiuni noi in cadrul unei majorari de capital social al unei societati listate. Aceasta, in contextul in care reglementarile specifice pietei de capital prevad un proces complicat pentru inregistrarea majorarii de capital social in cazul societatilor listate. Pentru justificarea si acoperirea intarzierilor si a blocajelor survenite in procesul de inregistrare, solutia identificata de autoritati a fost introducerea unui artificiu in practica inregistrarii, prezentat in cele ce urmeaza.

Cu riscul de a folosi un stereotip, precizez inca de la inceput ca au curs tone de cerneala in domeniul insolventei. Cu toate acestea, insolventa reprezinta in continuare o sperietoare atat pentru debitori, care tergiverseaza formularea cererii de deschidere a procedurii, cu consecinte dezastruoase pentru activitatea lor si a celorlalte societati cu care intra in contact, cat si pentru creditori, care refuza sa intre in relatii de afaceri cu societati aflate in insolventa sau chiar cu societati asupra carora planeaza simple suspiciuni de insolventa. In acest din urma caz, in lipsa increderii partenerilor de afaceri, soarta debitorilor care poarta sau urmeaza sa poarte stigmatul insolventei pare a fi pecetluita.

Pe fondul declansarii procedurii de infringement impotriva Romaniei in anul 2016 ca urmare a nerespectarii legislatiei europene prin adoptarea legii privind etichetarea laptelui, a fost adoptata Legea 192/2017 ("Legea 192/2017") pentru modificarea Legii 88/2016 privind stabilirea unor masuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspat pentru consum si a produselor lactate ("Legea etichetarii laptelui"). Legea 192/2017 va intra in vigoare la 1 ianuarie 2018.

Intr-o decizie marcanta (cazul Barbulescu contra Romaniei) pronuntata luni, 5 septembrie 2017, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a clarificat in detaliu limitele in care angajatii pot fi monitorizati la locul de munca.

In dreptul procesual-penal, inculpatul castiga timp si un oarecare confort psihic, dar pierde sansa unei solutii de achitare - cea mai dezirabila solutie, la sfarsitul unor proceduri penale de durata, cea care ii dovedeste nevinovatia. In dreptul concurentei, se castiga de asemenea timp si - deloc neglijabil in anumite cazuri - o amenda mai mica.

La data de 14 aprilie 2017 a fost publicata in Monitorul oficial al Romaniei Hotararea de Guvern nr. 216/2017 privind aprobarea schemei de ajutor de stat avand ca obiectiv sprijinirea investitiilor destinate promovarii productiei de energie din surse regenerabile mai putin exploatate, respectiv biomasa, biogaz, energie geotermala ("HG 216/2017").

Privita dintr-o perspectiva economica, libertatea contractuala, in special raportat la actuala economie de piata, reprezinta mijlocul juridic cel mai adecvat pentru asigurarea bunastarii sociale, precum si a progresului general. Din aceasta perspectiva, orice activitate comerciala are ca scop obtinerea unui profit care sa-i asigure viabilitatea pe piata in care aceasta actioneaza. Realizarea acestuia depinde insa de o serie de factori determinanti, factori care nu se pot concretiza fara o serie de riscuri la care orice profesionist trebuie sa se expuna in implementarea obiectivelor sale de afaceri.