Primul copil născut dintr-un embrion asupra căruia s-a intervenit pentru înlocuirea unor gene cu ale unei terțe persoane (decât părinții săi biologici) a venit pe lume în septembrie 2016 în Mexic, din părinți iordanieni. Bioaplicația care a permis această realizare medicală și genetică a fost realizată cu nouă luni mai devreme de echipa de medici și geneticieni de la New Hope Fertility Center din New York. În 2017, Ucraina a anunțat nașterea unui copil dintr-un embrion asupra căruia a fost aplicată aceeași tehnică.
În ambele cazuri, embrionii au avut nevoie de material genetic de la o terță persoană pentru a evita preluarea unei gene purtătoare a unei boli de la unul dintre părinți. În cazul embrionului asupra căruia s-a intervenit la New York, mama era purtătoare a genei sindromului Leigh, o boală cu pronostic fatal, care afectează dezvoltarea sistemului nervos.
Tehnica inovatoare de evitare a transmiterii bolii declanșată de mitocondrii a fost patentată de dr. John Zhang în mai multe țări, până la acest moment. Întrucât mitocondriile sunt situate în nucleul celulelor, tehnica inițială a dr. Zhang avea în vedere înlocuirea nucleului celulelor, în stadiul incipient de dezvoltare a embrionului, cu nucleul de la embrionii fertilizați cu material de la cea de-a treia persoană.
Însă părinții biologici, de religie musulmană, nu au acceptat ca embrionii care urmau să fie goliți de nucleu să fie uciși, astfel încât dr. Zhang a căutat o altă abordare. A preluat un ovocit de la mama biologică căreia i-a înlocuit nucleul cu unul de la un ovocit aparținând donatoarei sănătoase. Apoi, ovocitul cu ADN nuclear de la mamă și ADN mitocondrial de la donatoare a fost fertilizat cu sperma tatălui biologic, rezultând un embrion care nu mai era purtător al ADN-ului mitocondrial ce transmitea sindromul Leigh.
Problemele juridice care se ridică legat de o asemenea tehnică în stadiul actual se referă, pe de-o parte, la posibilitatea ridicării unor pretenții de stabilire a legăturii de filiației față de viitorul copil a terței persoane donatoare a materialului genetic și, pe de altă parte, de posibilitatea violării dreptului la integritate genetică a copilului născut din embrionul supus intervenției.
În timp, s-ar putea ridica și o problemă legată de violarea dreptului la identitatea genomului uman, dacă caracteristica genetică, dobândită, va putea fi transmisă urmașilor. Deocamdată, acest aspect nu este realizabil în practică.
Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner, STOICA & Asociaţii.
