​România a implementat la finalul anului 2023 Directiva privind Class actions. Ce aduce nou Legea 414/2023 privind desfăşurarea acţiunilor în reprezentare pentru protecţia intereselor colective ale consumatorilor ? Se adaptează această procedură cu apetitul procesual al consumatorilor români sau va rămâne o formă fără fond?

Adrian Cristea, Eduard Morariu Foto: Filip & Company

Prin Legea 414/2023 privind desfăşurarea acţiunilor în reprezentare pentru protecţia intereselor colective ale consumatorilor („Legea 414/2023”) se reglementează acțiuni în reprezentare prin care se poate tinde la i) încetarea unor practici sau / și ii) la repararea prejudiciilor suferite de consumatori.

Practicile avute în vedere sunt cele reglementate de actele normative prevăzute în Lista anexată la lege (sunt enumerate 66 de acte normative naționale și europene). Printre alții, următorii actori economici sunt vizați:

  • Producătorii care răspund pentru defectele produselor lor;
  • Operatorii din transportul aerian, maritim și fluvial;
  • Spitalele;
  • Comercianții online;
  • Serviciile financiare;
  • Instituțiile de credit/ IFN / furnizorii de servicii de plată;
  • Asiguratorii;
  • Operatorii din domeniul furnizării de energie și gaze;
  • Operatorii din turism;
  • Furnizorii de servicii de internet.

Acțiunile trebuie să privească un interes colectiv al consumatorilor și trebuie să fie evitat conflictul de interese(i). Analizând tipurile de acțiuni care se pot iniția observăm că aplicarea Legii 414/2023 este greoaie (ii) și nu anticipăm să fie foarte populară printre consumatorii din România (iii).

1. Conflictul de interese și entitățile calificate

În ceea ce privește conflictul de interese, el are în vedere folosirea acestor tip de acțiuni pentru a afecta concurența ori în scop șicanatoriu. Conflictul poate viza inclusiv finanțatorii entității care inițiază class actions (entitatea calificată). Dacă există un conflict de interese instanța poate dispune, printre altele, respingerea cererii pentru lipsa calității procesuale.

Legea definește conflictul de interese „un conflict între interesele proprii ale entităţii calificate şi interesele consumatorilor, în care entitatea calificată/reprezentantul/finanţatorul ei, în calitatea sa de persoană privată, are interese care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor asumate în calitate de reprezentant al consumatorilor, fie prin luarea unor decizii contrare intereselor consumatorilor, fie prin calitatea entităţii calificate/reprezentantului/finanţatorului ei, de concurent al profesionistului pârât”.

Acțiunile se pot promova numaideentități calificate, care pot fi publice sau private;

a) Entitățile calificate publice au statut de entitate calificată în baza legii – condiția este să fie entitate care să aibă atribuții în aplicarea Legilor prevăzute în Lista anexă la lege (ex: ANPC);

b) Entitățile private trebuie să depună o cerere și să îndeplinească o serie de condiții stabilite expres de lege – statutul de entitate calificată este oferit de entitățile publice de la punctul anterior;

i. Condițiile trebuie îndeplinite pe toată perioada de activitate a entității;

ii. Dacă entitatea privată nu îndeplinește condițiile și intentează o acțiune în reprezentare, cererea se respinge ca inadmisibilă. Instanța de judecată poate verifica îndeplinirea condițiilor.

iii. Se va redacta o listă cu toate entitățile calificate care se postează pe site-ul unor instituții publice;

iv. Statutul de entitate calificată se acordă fiind specificat și tipul de acțiune pe care o poate intenta – internă, transfrontalieră sau ambele.

2. Tipurile de acțiuni ce pot fi formulate

Acțiunile pot privi încălcări interne sau transfrontaliere și pot fi intentate de entități calificate din România sau din alt stat membru al Uniunii Europene.

Acțiunile pot privi două scopuri: încetarea practicii sau / și repararea pagubelor. Regimul juridic al acestor tipuri de acțiuni diferă:

i. Diferența principală e că pentru acțiunea în încetarea unei anumite practici nu este nevoie de consimțământul consumatorilor pentru a fi reprezentați;

ii. Pentru acțiunea în reparare trebuie obținut consimțământul scris al fiecărui consumator reprezentat. Consimțământul se poate da până la închiderea dezbaterilor, iar consumatorii trebuie să fie informați de la momentul introducerii cererii;

iii. Profesioniștii pot fi obligați să ofere informații publice cu privire la procesele pierdute.

Acțiunile se judecă conform procedurii comune, cu specificul că recursul suspendă executarea.

Acțiunile intentate de entitățile calificate sunt scutite de taxă de timbru și cheltuielile de judecată nu pot fi suportate, de regulă, de consumatorii reprezentați (cu excepția situației în care au generat costuri ca urmare a conduitei sale deliberate sau neglijente).

Părțile litigiului pot încheia tranzacții, acestea urmând a fi verificate de către instanță.

Foarte important este și faptul că o decizie din orice stat membru cu privire la o practică a unui profesionist poate fi folosită ca probă în fața instanței naționale într-un proces privind aceeași încălcare de către același profesionist.

3. Concluzii

Legea 414/2023 transpune Directiva (UE) 2020/1.828 și conține reguli importante privind reprezentarea colectivă a consumatorilor. Reflectând viziunea europeană asupra acestei chestiuni (viziune diferită de celebrele „class actions” din Statele Unite ale Americii), Legea 414/2023 ar putea influența major raporturile dintre companii și consumatori.

Cu toate acestea, sunt câteva elemente care ne conduc la concluzia că nu își va găsi un loc în peisajul procedural românesc prea curând:

  1. a.Entitățile trebuie calificate de cineva. Cine/ când/ contra cărei sume va analiza dacă un ONG este calificat să apere consumatorii?
  2. b.Este nevoie de consimțământul consumatorilor pentru acțiunile în daune. Va fi greu unei entități calificate să înroleze un număr important de consumatori.
  3. Recursul este suspensiv de executare. Or, o acțiune individuală va fi întotdeauna mai atrăgătoare pentru un consumator deoarece va avea posibilitatea să execute mai rapid o eventuală hotărâre favorabilă.

În același timp, Legea 414/2023 prevede mecanisme privind limitarea / împiedicarea formulării unor acțiuni abuzive / șicanatorii, de natura a afecta activitatea și reputația companiilor. Aceste mecanisme ar trebui să eventualele tentative de concurență neloială prin intermediul Legii 414/2023.

Chiar dacă este posibil ca efectele acestei legi să întârzie să apară în România, companiile trebuie să o aibă în vedere pentru a putea preveni ori gestiona eventuale litigii viitoare, litigii care vor implica un efort probatoriu mult mai mare decât cele individuale.

Articol semnat de Adrian Cristea (senior associate), Eduard Morariu (associate)