Scria candva Hannah Arendt despre micile adevaruri factuale pe care multi prefera sa le ignore. Ukazul lui Victor Ponta de demitere a conducerii IICCMER nu are absolut nimic de-a face cu performanta noastra. Nu are nimic de-a face cu valoarea stiintifica a contributiilor noastre. Singurul for care are dreptul sa se pronunte legitim este Consiliul Stiintific, pe care premierul, desi specialist in drept, a decis sa-l ignore cu superbie.

In zona euro se vorbeste tot mai mult despre nevoia de a insoti consolidarea fiscala cu masuri de stimulare a cresterii economice. Acest tandem de politici este vazut ca solutia pentru a preveni spirala fatidica a unei “debt deflation” in unele tari (Spania, Portugalia, Italia) –adica o povara accentuata a indatorarii publice si private prin scaderea veniturilor si a cotatiilor activelor (efect de de dezavutire). Spirala rea mentionata este de pus in relatie cu alta, nu mai putin periculoasa: impactul stagnarii/recesiunii economice asupra bilanturilor bancilor. In Europa, unde pietele bancare finanteaza peste 70% din nevoile firmelor, si unde bancile au considerat obligatiunile suverane drept cel mai bun colateral, exista o legatura ombilicala intre bilanturile lor si bonitatea statelor.

Reclama pe facebook nu e asa de eficienta cit parea. General Motors a renuntat, chiar inainte de listarea facebook de saptamina asta, la un contract de 10 mil, pentru exact acest motiv : nu (prea) merge. S-a intimplat pocinogu’ chiar in preziua listarii facebook pe Nasdaq (o fi fost intentionat? o fi fost justificat?). Cert e ca, desi gratuita, usor de utilizat si aparent generoasa – sa socializeze, dom’ne’, tot omu, nu? – platforma de socializare, in genere, e mai degraba o platforma de advertising si PR, multe din mesajele care apar instantaneu pe pagina fiind nimic altceva decit spam. Unele dintre ele sunt chiar agresive.

Suntem cativa, nu stiu cat de multi, pentru care chiar conteaza rostirea fara echivoc a adevarului despre comunism. Suntem cativa, nu stiu cat de multi, pentru care tacerea oportunista, frazele fals-subtile si sofismele stangiste sunt inacceptabile. Suntem cativa, nu stiu cat de multi, care nu socotim trecutul un teritoriu nedemn de a fi studiat, in chip onest si riguros. Suntem cativa, nu stiu cat de multi, care sustin ceea ce Monica Lovinescu a numit etica neuitarii.

In aceste zile statele mediteraneene ale Europei – Grecia, Italia, Spania, Franta – au declansat o fronda impotriva politicii de austeritate promovate de Germania. Acest nou curent pare ca este stimulat de noul presedinte al Frantei, Francois Hollande.

Episodul ”Adresei Grăjdan” a adus în prim-plan dosarele fostului premier, intrate pe nedrept într-un con de umbră. Episodul, alături de dosarul ”Trofeul Calității” demonstrează dificultatea luptei anticorupție; și mai demonstrează miza majoră a deciziei definitive pe care ÎCCJ o va da în acest dosar.

1. Martori fără mărturii

Să vorbim pentru început de alt dosar al fostului premier, cel numit ”Mătușa Tamara”. Dl Năstase e acuzat că l-a numit șef la Oficiul pentru spălarea banilor pe Ioan Melinescu, în schimbul promisiunii că-l va scăpa de un dosar de acolo.

Dictatura parlamentara, cum inspirat si adecvat o numeste Camil Roman intr-un articol din “Romania Libera”, tine sa capete proportii grotesti. Lenin spunea ca dictatura proletariatului, adica a partidului totalitar, nu este ingradita de vreo lege. In aceasta directie, a dispretului pentru tot ce implica statul de drept, pare sa se indrepte Romania pontocratica. Inlaturarea guvernului Ungureanu a fost o prima actiune de forta in acest sens: s-au cheltuit sume imense spre a plati traseismul cel mai lipsit de bun simt. Ce s-a petrecut in acele zile a fost o adevarata parada a obscenitatii.

Ce anume a facut dl Grajdan (fostul) sef la Inspectoratul de Stat pentru Contructii? Ziarele au scris ca a refuzat sa mai constituie parte civila in procesul penal numit "Trofeul Calitatii", ca a trimis o adresa instantei in care spune ca institutia condusa de el nu considera ca a fost prejudiciata de actiunile inculpatilor, inclusiv ale fostilor sefi de la ISC. E adevarat, dar care e explicatia pe care o da acolo semnatarul adresei?, se intreaba Doc, pe blogul lui.

Stupoare! Nu pot descrie altfel senzatia pe care o am cind ma uit la actiunile guvernului actual. Recunosc, am o oarecare doza de optimism. Nu mi-am facut iluzii si nu m-am asteptat ca Palatul Victoria sa fie luat peste noapte cu asalt de un comando de profesionisti competenti si incoruptibili, totusi, am crezut sincer ca, macar de ochii lumii, se va incerca mentinerea unei aparente de normalitate. Am sperat ca o minima decenta, o urma de inteligenta politica ar determina instalarea la conducere a unor oameni competenti. Am sperat…

In vreme ce liderii europeni incearca sa gaseasca solutii reale, tensiunile din zona euro cresc exponential. Principala problema ramane Grecia. La care se adauga Spania, Portugalia, Italia, semn clar ca externalitatile negative se intind dinspre Grecia catre din ce in ce mai multe tari din eurozeone si nu numai. Teoretic, cine intra in zona euro nu are si alternativa de a iesi. Nimeni nu stie inca ce rau ar putea fi mai mic. Ca Grecia sa ramana in continuare in zona euro, cu toate problemele ei, tragand dupa ea toata constructia europeana. Sau fara Grecia in zona euro, asta insemnand inainte de toate o schimbare semnificativa de viziune si constructie cu privire la fundamentarea insasi a uniunii monetare europene.

Seful “celui mai curat Guvern din istoria Romaniei”, cum s-a intitulat singur dl. Ponta ridicandu-si stacheta la un nivel neconfirmat ulterior de sirul de scandaluri si demiteri in numai doua saptamani – l-a dat afara azi pe seful Inspectoratului de Stat in Constructii, dl. Balaban-Grajdan.  Nu insa inainte ca individul cu pricina sa-si panseze constiinta fata de nedreptatitul domn Nastase, aflat acum la ananghie, trimitand o adresa ICCJ prin care ISC renunta la calitatea de parte civila in procesul “Trofeul Calitatii”. 

Incet, incet ne intoarcem la situatia anterioara adoptarii Legii Educatiei Nationale. Ultima isprava a guvernului Ponta este marirea cifrelor de scolarizare platite de la buget pentru fabricile de diplome, comparativ cu proiectul lasat de guvernul anterior, aproape de cifrele existente in anii din urma.

Marturisesc ca decizia lui Victor Ponta de a ma “elibera” din functia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER ma ajuta sa respir usurat. Cititorii acestui portal stiu care sunt opiniile mele despre premierul actual si despre partenerii sai de coalitie. Tin sa precizez ca am fost “eliberat” de dl Ponta dintr-o functie neremunerata. In acest caz, economia de resurse financiare este nula. Este vorba asadar de un semnal cu valoare simbolica. Din ratiuni pe care le voi lamuri cu alt prilej, nu am demisionat cand mi-as fi dorit.

Adresa prin care Inspectoratul de Stat in Constructii anunta intempestiv renuntarea la calitatea de parte civila in dosarul Trofeul Calitatii, pe motiv ca nu a constatat nici un prejudiciu, intra in contradictie flagranta cu o alta adresa pe care acelasi ISC o depune la dosar la sfarsitul lunii aprilie, dupa condamnarea lui Adrian Nastase. Acum o luna, ISC scria in adresa ca se constituie parte civila dar socotea ca prejudiciul adus institutiei ar fi mai mare, undeva la 75 de miliarde, nu 64,8, cat a constatat instanta. In lumina acestor detalii noi, schimbarea precipitata a sefului ISC in primele zile ale guvernarii si retragerea intempestiva a institutiei din proces capata cu totul alte semnificatii.

Cotidianul Izvestia a publicat in numarul din 3 octombrie 2011 articolul premierului, pe atunci, Vladimir Putin, Un nou proiect integrationist pentru Eurasia - viitorul care se naste astazi. Articolul, aparut la scurta vreme dupa ce Vladimir Putin a anuntat ca va candida pentru un nou mandat de presedinte, a starnit entuziasmul unor comentatori si i-a consternat pe altii. In primul paragraf, Putin reaminteste ca la 1 ianuarie 2012 se inaugureaza Spatiul Economic Unic Rusia-Belarus-Kazahstan, dupa care trece in revista stadiul procesului de integrare a fostelor republici sovietice. Premierul Putin constata ca perioada de criza economica mondiala a impins statele sa caute noi resurse pentru cresterea economica, iar procesele de integrare au primit un impuls suplimentar.

Am fost un sustinator al unui sistem cu doua partide care sa guverneze succesiv cu majoritate stabila. Chiar si acum as pleda pentru un asemenea aranjament pentru ca, daca analizam perioada de tranzitie, o sa vedem ca marea problema a reformelor de tip “stop and go” a fost incapacitatea partidelor din Romania de a forma coalitii stabile. Cu cat mai multe partide la guvernare, cu atat mai mare riscul de a stopa reformele incepute.

Prezenţa mai multor jurnalişti şi ong-işti la sediul CSM pe 22 mai 2012, când s-a discutat necesitatea aprobării unui proiect de ghid pentru relaţia justiţie-presă elaborat în cadrul unui proiect cu finanţare olandeză, a scos în evidenţă carenţe în comunicare din partea CSM. În cele ce urmează voi face un scurt istoric al acestei iniţiative care se vrea benefică atât pentru sistemul juridic, cât şi pentru mass-media.

Viteza și eficiența cu care USL s-a instalat, tentacular, la putere îmi dau fiori reci. Graba suspectă cu care colonizează instituțiile statului face să pălească orice precedent PDL-ist. Schimbarea fulgerătoare a prefecților și a secretarilor de stat, graba de a adopta o lege electorală favorabilă dar profund nedemocratică și presiunile asupra presei, începând cu TVR Info, unde jurnaliști incomozi au fost deja suspendați, sunt tot atâtea simptome ale naturii totalitare a noii puteri.

Privind lucrurile din perspectiva cetateanului obisnuit si judecand detasat, pe baza informatiilor publice la care acesta are acces, este greu sa eviti concluzia ca masoneria are o problema de imagine in Romania postcomunista. Lasand la o parte bagajul de mituri, fabulatii si speculatii, calomnii, absurditati si teorii ale conspiratiei, toate parazitand in mod traditional imaginea publica a acestei vechi organizatii fraternale, in Romania post-comunista toata chestiunea a fost amplificata de o gestionare atat de dezastruoasa a imaginii incat nu poti sa nu te intrebi: “Domnule, daca oamenii astia sunt sau se vor asa de influenti, si vor si pot sa faca binele, cum Dumnezeu de nu pot sa-si inceapa lucrarea in cauza facand un pustiu de bine propriei imagini?!”

Oricât s-ar prevala primii rectori post-decembrişti de titlul de “întemeietori de şcoală”, în fapt ei au fost doar agenţii unui proces (pe care l-au condus cel mai adesea cu iscusinţă) care presupunea adaptarea la o viteză cu care oamenii de până atunci nu fuseseră obişnuiţi. O universitate e un complex de secţii şi departamente care trebuie integrate pe orizontală în facultăţi şi pe verticală în cicluri de studii (de la licenţă la doctorat). Totodată e un aparat administrativ complex care se ocupă deopotrivă de gestiunea afacerilor curente (taxe, salarii, imobiliare) şi de promovarea în structura ierarhică a instituţiei (plus acordarea titlurilor onorifice).