Am observat că atunci când discutăm despre Uniunea Europeană cele mai aprinse opinii sunt din partea acelor oameni care au mai degrabă prejudecăți sau informații care sunt adevărate parțial, dar sunt plasate într-un contextul inadecvat.
Înainte de toate, trebuie spus că orice idee, oricât de bună ar părea ea, în practică este mai mult sau mai puțin viciată de natura umană. Uniunea Europeană nu a fost o idee utopică precum ideologiile totalitare care promiteau societăți perfecte. Uniunea Europeană s-a impus ca idee și concluzie, în urma tragediilor umane lăsate de ideologie și război. Altfel spus, nu a trebuit să fie nimeni geniu, a trebuit doar să nu mai fie nimeni idiot încât să nu constate că pentru a renaște din cenușă, ziduri sparte, vieți distruse, europenii deși diferiți trebuiau să construiască împreună. Aceasta este esența Uniunii Europene.
Pe scurt, un spațiu de interedependență economică care să crească încet, încet astfel încât războiul între Statele Uniunii Europene să pară ceva de neconceput. Și eu cred că s-a ajuns aici.
Ne întoarcem în 2024, și ne putem întreba dacă sunt toate lucrurile perfecte în Uniunea Europeană? Sunt toți politicienii cu bune intenții? Evident, nu. Uniunea Europeană a încercat să impună reguli bazate pe studii, sau să creeze mecanisme de garanții al banului public, și a impus noi condiționări privind respectarea statului de drept. Cu toate acestea avem destule cazuri de corupție sau de conflicte de interes care sunt mult mediatizate și fac ca Uniunea Europeană să fie criticată, de la lipsa transparenței legate de secretul comercial al contractelor de vaccinuri, la influența unor țări puțin democratice care cumpără europarlamentari care să vorbească de bine țările respective sau conflicte de interes direct între politicienii care negociază politica agricolă și afacerile lor agricole. Unele cazuri sunt exagerate și scoase din context, altele sunt reale și trebuiesc soluționate.
Important este să existe mecanismele de a pedepsi și de a o face în așa manieră încât instituția chiar și în diferite crize să nu își piardă credibilitatea. Până la urmă suntem oameni, instituțiile acestea sunt compuse tot din oameni, printre ei mai există și unii care sunt mai slabi și cedează tentațiilor. Așa cum există lideri de State care văd Europa ca o amenințare pentru puterea lor internă, pentru jocurile lor politice și economice și atunci încearcă prin tot felul de tertipuri să pună piedici Uniunii Europene. Orban încearcă de ani de zile asta și nu îi reușește. Dar esențial este să avem reguli clare și garanții pentru a corecta lucrurile și a verifica când există suspiciuni. Și nu să ascundem mizeria sub preș.
Nota bene: Uniunea Europeană nu este o entitate superioară compusă din niște persoane ce ar fi superioare statelor membre, care vin și își impun voința, așa cum îi caracterizează unii pe tehnocrații de la Bruxelles, birocrații de la Bruxelles care dictează politici. Adevărata putere este la cei care vorbesc cetățenilor, pentru că își discută partea lor de adevăr. Comisia nu prea obișnuiește să iasă în presă și să spună de exemplu: „Mințiți, eu nu vă cer să creșteți taxe și impozite, dimpotrivă vă spun să renunțați la cheltuieli și risipă”.
Uniunea Europeană este o construcție extrem de complexă în straturi, iar în procesul decizional intervin succesiv sau simultan atât liderii statelor membre, cât și miniștri de resort, europarlamentarii, comisarii și experții de la Comisie, precum și societatea civilă. Dar și mediul de afaceri și nu mai vorbesc despre presă, care este informată de fiecare pas al negocierilor. O presă independentă ar trebui să hrănească societatea cu informații corecte, să solicite experți care să explice mizele și astfel să existe un veșnic dialog deschis cu societatea europeană.
Trebuie spus însă că în procesul decizional, ca pondere de vot, au putere mai mare sau cântăresc mai greu într-adevăr statele cu populație mai mare, cum ar fi Franța, Germania, Polonia, și chiar România. Însă dincolo de populație ceea ce contează cu adevărat, este soluția politică, măsura politică. De exemplu, a venit pandemia, lanțurile economice s-au oprit, locurile de muncă erau în pericol și toată economia europeană era sever amenințată dacă nu se făcea ceva. Așa a apărut mecanimsul de 100 de miliarde de euro prin care Uniunea Europeană a plătit jumătate din salariile multor cetățeni europeni, sau Mecanismul de Reziliență, cunoscut sub numele de PNRR. Statele nu aveau bani suficient. Cine a venit cu ideea unui împrumut pe piețele financiare în numele Uniunii? Nu România! Ce încerc să spun este că dincolo de bani, care sigur contează enorm, sau de mărimea populației, care cântărește foarte mult, în decizii cel mai important este cel ce înțelege cum funcționează Europa și cel ce vine cu soluția salvatoare, atunci când pare să nu existe nicio rezolvare. Adică, cel mai mult contează cel ce are experții și oamenii care înțeleg criza, sau care își asumă politic o vizune prin care să se rezolve o problemă. De exemplu problema migrației, că tot s-a adoptat recent Pactul azil și migrație. Vom vedea peste doi ani, atunci când actul va intra în vigoare, dacă actualul pachet este sau nu valabil, după implementare vom putea judeca eficacitatea lui.
Uniunea Europeană în pofida criticilor și celor care i-au tot cântat prohodul la fiecare criză, a rezistat! Nu doar că a rezistat, a crescut, a evoluat. Căci dincolo de defectele acestor lideri politici din noua generație, aceștia au înțeles că în vreme de restriște puterea Uniunii Europene rezidă în unitate și în solidaritate. În contextul geopolitic actual, în care hegemonia se împarte între statele puternice economic și militar, multinaționale, niciun stat european nu ar face față de unul singur acestor coloși. Suveranitatea statelor europene depinde de existența și puterea Uniunii Europene. Piața unică, puterea normativă, întâietatea dreptului UE fac din Uniunea Europeană o realitate politică din ce în ce mai relevantă și importantă pentru continuarea existenței și suveranității statelor, prin democrație, stabilitate, prosperitate, echilibru. Naționaliștii care ajung la putere află foarte repede acest adevăr, că apartenanța la Uniunea Europeană înseamnă acces la putere, acces la clubul celor bogați, înseamnă protecție, de aceea nimeni nu mai cere ieșirea din Uniunea Europeană, mai ales după ce au văzut efectele Brexitului.
Ce au învățat liderii acestei generații? Să nu repete greșelile din anii 2010-2012, prin politici de austeritate care au produs atâta suferință. Greșelile măsurilor de austeritate nu au fost repetate, căci au înțeles că democrația și liberalismul depind de prosperitate. Atunci când aplici orbește reguli liberale unui sistem slăbit, nu faci altceva decât să hrănești populismul. Liberalism înseamnă să înțelegi ca decident, că în vremuri grele, mecanismele de solidaritate se impun pentru a salva ecoonomia și mai ales democrația.
Întrebarea pe care noi românii trebuie să ne-o punem este cum vrei noi să facem Uniunea Europeană mai bună? Dând lideri care să schimbe Uniunea Europeană. Să ne altoim proiectului european nu doar cu interesul, ci și cu sufletul. Cred că dincolo de fondurile europene, dincolo de Erasmus, de libertățile de circulație, cred că există și români care pot ajuta Europa să redevină o campioană a egalității de șanse, în care serviciile publice sunt accesibile și de calitate, și în care cei ce inovează sunt respectați. Democrația europeană depinde de prosperitate. De aici și încercarea UE de a activa un nou model economic bazat pe tranziția verde și digitală.
Deasemnea cred că România poate participa la a pune presiune pentru o reformă de fond a Uniunii Europene, în care solidaritatea este redefinită și bugetul Uniunii este crescut de la 1% din PNB al fiecărui stat, la nivelul de cel puțin de 5%, așa cum sugera raportul MacDougall în raportul din 1977. Altfel spus, cred că așteptările cetățenilor europeni sunt mult mai mari decât ceea ce poate Uniunea Europeană să facă astăzi. Dacă este așa, atunci haideți să ducem construcția europeană mai aproape de nivelul așteptărilor. Altfel, această situație de inadecvare cu realitatea va conduce mereu la frustrare.
Ceea ce lipsește în alegerile europene de anul acesta este discuția despre reformă, a soluțiilor mari pentru sărăcie, locuințe scumpe, salarii mici! _Citeste restul articolul si comenteaza pe Contributors.ro
