Recent, în aplicațiile Facebook și Instagram a fost semnalată modificarea politicii de confidențialitate ca urmare a mai multor decizii ale diverselor autorități de reglementare în domeniul protecției datelor cu caracter personal și a instanței europene. Printre acestea, decizia cu cea mai mare rezonanță a fost cea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) în cauza Meta Platforms și alții vs. Bundeskartellamt (autoritate de concurență din Germania). Modificarea politicii vizează folosirea Produselor Meta, precum Facebook sau Instagram, cu sau fără reclame sau mai bine zis contra sau fără cost.
Practic, ni se oferă două alternative sau poate trei, dacă nu mai vrem să folosim niciuna dintre platformele atât de prezente și necesare în viețile noastre de zi cu zi. Prima alternativă este cea în care putem folosi aplicațiile fără „disconfortul” reclamelor, dar nu oricum, ci contra cost (12,99 de euro pe lună pentru variantele de aplicații mobile ale Android şi iOS; 9,99 de euro pe lună pentru PC), iar a doua alternativă este cea „gratuită”, dar care vine totuși cu alt fel de plată, și anume acceptul utilizatorului ca Meta să folosească datele cu caracter personal în vederea trimiterii de reclame personalizate. Evident, Meta va avea un câștig financiar din acest fapt, constând în vânzarea de reclame personalizate.
Această schimbare ridică semne de întrebare multora și pune din nou în discuție cât de intruzive pot deveni platformele social media.
Este util să înțelegem de unde au pornit aceste modificări. Întâi de toate, trebuie să reflectăm asupra situației actuale și să ne dăm seama că și până acum Meta prelucra datele cu caracter personal, doar că sub temei contractual si astfel erau furnizate la fel de multe reclame personalizate.
La întrebarea “why are we doing this?” Meta răspunde cu faptul că au credința unui internet susținut de reclame, care le oferă oamenilor acces la produse și servicii personalizate, indiferent de statutul lor economic, fiind o pârghie pentru business-urile mici de a crește și a crea noi piețe. În vederea promovării acestui spirit de dezvoltare și bunăstare, Meta este nevoită să se conformeze legilor europene, mai ales în contextul deciziei CJUE și anticiparea intrării în vigoare a Digital Markets Act („DMA”).
Pe scurt, decizia CJUE prevede faptul că folosirea drept temei contractual a prelucrării datelor de către Meta este posibilă numai cu respectarea condiției ca prelucrarea datelor să fie indispensabilă în mod obiectiv, astfel încât obiectul contractului să poate fi adus la îndeplinire doar prin prelucrarea datelor cu caracter personal.
CJUE concluzionează faptul că „sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, prelucrarea datelor cu caracter personal provenite din alte servicii decât serviciul rețelei sociale online oferite de grupul Meta nu pare a fi necesară pentru a permite furnizarea acestui din urmă serviciu” (par. 104).
Nu în ultimul rând, CJUE prevede faptul că „acești utilizatori trebuie să dispună de libertatea de a refuza în mod individual, în cadrul procesului contractual, să își dea consimțământul pentru anumite operațiuni de prelucrare de date care nu sunt necesare pentru executarea contractului, fără a fi însă obligați să renunțe integral la utilizarea serviciului oferit de operatorul rețelei sociale online, ceea ce implică faptul că respectivilor utilizatori li se oferă, dacă este cazul în schimbul unei remunerații adecvate, o alternativă echivalentă care nu este însoțită de asemenea operațiuni de prelucrare a datelor” (par. 150)
Cu toate acestea, Meta a continuat să prelucreze datele utilizatorilor fără consimțământul acestora, motiv pentru care autoritatea de protecție a datelor („APD”) din Norvegia a dat o interdicție către Meta de a mai prelucra datele în acest fel, interdicție care s-a aplicat doar pe teritoriul Norvegiei. Interdicția a durat trei luni și a fost aplicată și o sancțiune contravențională constând în amendă de 1 milion NOK pe fiecare zi de încălcare a legii. La finalul celor trei luni, APD-ul din Norvegia a solicitat Comitetului European pentru Protecția Datelor („CEPD”) ca interdicția să se aplice în toată Uniunea Europeană până ce Meta se va conforma legii. Astfel, în 31 octombrie 2023, CEPD a venit în sprijinul ADP-ului din Norvegia și a dat curs solicitării sale (link).
Ca urmare a acestor poziții ale diverselor autorități, Meta nu face altceva acum decât să se conformeze deciziei CJUE, și anume modifică temeiul în baza cărui prelucrează datele, oferă alternative utilizatorului, îl informează și îi vine în ajutor în vederea afișării unor reclame personalizate pe placul acestuia.
Rămâne de văzut dacă autoritățile de protecție a datelor vor considera ca alternativa costului pentru varianta fără publicitate a Meta sau utilizare a serviciilor concurente constituie alternative suficiente în cazul în care utilizatorii doresc să își refuze consimțământul. Dacă răspunsul este negativ, deoarece, în practică, utilizatorii nu vor plăti și nu vor schimba platforma din cauza barierelor mari în calea schimbării, atunci este puțin probabil ca versiunea gratuită cu reclame personalizate să fie legală în temeiul GDPR și al DMA, deoarece, de fapt, consimțământul este singura alegere pentru cei care doresc să acceseze versiunea gratuită cu reclame personalizate.
Potrivit unui studiu [1] răspunsul la întrebarea este alternativa folosirii platformelor fără reclame personalizate viabilă? este negativ. Într-un sondaj efectuat pe 11.151 de respondenți, doar 9% dintre aceștia au fost dispuși să plătească pentru a continua să folosească Facebook, dacă acesta ar începe să perceapă o taxă lunară de 5 euro pentru servicii de aceeași calitate. În studiu s-a constatat si că 42% dintre respondenți nu doresc să fie țintiți de publicitate, în timp ce 46 % nu apreciază colectarea de date pe baza activităților lor, dar, cu toate acestea, nu sunt dispuși să plătească pentru servicii fără publicitate. Doar 7 % și, respectiv, 10 % ar prefera să plătească o taxă pentru servicii fără publicitate sau ca serviciile finanțate de publicitate să colecteze date privind activitățile lor. Rezultatul este că majoritatea utilizatorilor nu vor plăti, indiferent de sumă, nici măcar pentru o versiune fără reclame de calitate superioară. În consecință, este puțin probabil ca versiunea cu plată să fie o alternativă realistă pentru majoritatea utilizatorilor, deoarece, în practică, aceștia nu sunt dispuși sa plătească.
O altă întrebare este dacă serviciile concurente [2] sunt suficient de substituibile astfel încât să reprezinte alternative reale la versiunea gratuită susținută de reclame. Răspunsul la această întrebare va depinde de posibilitatea ca serviciile concurente să ofere o versiune gratuită de platforma de socializare, iar utilizatorul să accepte sau să refuze consimțământul in mod liber. În al doilea rând, va depinde de posibilitatea ca utilizatorii Meta să se confruntă cu bariere în calea schimbării din cauza unor factori precum funcționalitatea, mărimea bazei de utilizatori, efectele de rețea și capacitatea de a muta datele și contactele lor către un serviciu concurent fără efort și în timp util. Prin urmare, există două posibile scenarii:
- utilizatorii nu vor fi dispuși să plătească varianta fără reclame, iar versiunea gratuită va rămâne unica alternativă, ceea ce ridica un semn de întrebare cu privire la legalitatea alternativei „gratuite”; sau
- utilizatorii vor trece la platforme concurente determinând dezvoltarea unor concurenți ai Meta. Aceasta mai ales dacă noii veniți vor oferi probabil doar o versiune gratuită a serviciilor lor pentru a încuraja înscrierea utilizatorilor. În acest scenariu puțin probabil, versiunea „gratuită” propusă de Meta, dar bazată pe publicitate țintită, ar avea mai multe argumente sa fie considerată legală.
În concluzie, Meta se conformează regulilor impuse de CJUE, dar rămân argumente pentru întrebarea dacă alternativa „gratuită” a utilizării aplicațiilor cu reclame personalizate nu reprezintă de fapt unica posibilitate pentru utilizatori și, deci, consimțământul pe care îl dau aceștia pentru a le fi prelucrate datele nu ar fi liber?
Note de subsol:
[1] Pinar Akman, A web of paradoxes: empirical evidence on online platform users and implications for competition and regulation in digital markets, 2022
[2] https://www.bruegel.org/analysis/pay-or-consent-challenge-platform-regulators#footnote6_4s8nwq7
Articol semnat de Ioan Dumitrașcu (partener) și Teodora Cucoș (associate)
