PERSPEKTIVA
Hrănește-ți neuronul cu poezie despre politică, LGBT & sentimente – reportaj de la Festivalul Zona Nouă, Sibiu, 2019 Am mers înspre Z9 Festival. Poți să-i zici Noua Zonă sau Zona Nouă. E pentru poeții cool. Nouă poeți din nouă țări au venit în Sibiu să-și citească poemele. Am ascultat poeme senzitive, confesive, postumane, ironice, vizuale. În curtea Teatrului de păpuși Gong, când se-nnopta Sibiul. Poeții vorbeau la masă, pe stradă, unde-i prindeai. Despre politică, despre LGBT, despre sentimentele și viața lor. Dansau la after-party-ul de techno, dintr-un bar care semăna cu un cub de lemn, se mișcau în ritmul repetitiv și-mi spuneau: “Suntem liberi”. Ce-ți spune poezia, textul ăla metaforic și ermetic? Te-nvață libertatea și hrănește neuronul, imaginația. Am vorbit cu poeții, uite cine sunt oamenii ăștia și despre ce scriu & vorbesc.
Bucureștiul și sinuciderea pietonului-omului în plină reformă rutieră: trotinetiști peste scuteriști, bicicliști peste automobiliști, trotinetiști peste bicicliști, scuteriști peste automobiliști ​Este un încârlândî rutier comic, care devine tragic, nu? Este care pe care. Și au apărut și victime. Culmea, pe care poliția nu știe-nu poate să le clasifice. Băi, cine are dreptate? Al cui e trotuarul? Cine are dreptul pe trotuar? Trotinetiști peste scuteriști, bicicliști peste automobiliști, trotinetiști peste bicicliști, scuteriști peste automobiliști și combinațiile sunt infinite, astfel încât ajung toți claie peste grămadă. Într-o junglă rutieră ca asta omul-pietonul nu există. Sau se sinucide, dacă mai există, dacă are curajul să iasă din casă. Ce pistoale și arme atomice? În București, bucureștenii lui Firea și a zeci de primari incapabili ca ea, sunt înarmați ca pentru apocalipsă. Armele lor sunt vehiculele cu care asasinează omul-pietonul.
Viața sexuală a lui Vasile Răducă. Pro-fesor, Pro-decan, Pre-ot. Anti-prezervativ, anti-avort, anti-secolul 21 Hilar și mecanic, nu? Să ne imaginăm, însă. Părintele-profesor ne-a explicat în detalii. Nu folosește prezervativul. Dacă e caz de graviditate, nu-nu avortul a fost soluția. Care o fi fost? Părintele a lăsat copilul. Apoi, după nașterea copilului, în dragostea-amorul-sexul partenerilor au intervenit momente științifice. De fiecare dată, ambii au numărat estrogenii și celulele canceroase. Când a trecut estrogenul preabunul părinte s-a abținut. Când a simțit că fuge prin organism vreo celulă canceroasă a țintit-o, spre sănătatea familiei. În numele Domnului, care așa l-a învățat, așa face!
Amorurile ciocoiașului Foti Merișescu de la 1817 și îndoielile Constanței Vintilă Ghițulescu din 2019 Dacă citești cartea “Tinerețile unui ciocoiaș”, îți vin trei nebunii. Așa ceva nu există! Asta-i prima variantă. Povestea lui Foti Merișescu din secolul 19 nu există. Apoi, vine cealaltă variantă. Ce mișto este! Viața oferă surprize, de ce să nu profiți de ele, precum Foti? Și-n sfârșit, ultima variantă de lectură: îndoiește-te omule. Stai și gândește. Ultima variantă inhibă aventurierul. Dar, aici, în ultima "nebunie" se găsește, cu adevărat și incredibilul și surpriza ta. Este ipostaza cercetătorului. Este ipostaza Constanței Vintilă Ghițulescu. Ipostaza celei care descoperă în anii 2010 un manuscris pierdut printre dosare de arhivă și care-l dă publicității după ani de “săpături” în istoria românilor. Citește aici cronica cărții “Tinerețile unui ciocoiaș”, Humanitas, 2019, ediţie îngrijită, introducere şi note de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu.
Manele, manele, frumoasele mele manele. Și cazul trist al cenzurii de la Electric Castle Salvatore Ganacci la Neversea a mixat una dintre manelele lui Adrian Minune, „Aşa sunt zilele mele”. Vineri seară, Tommy Cash a făcut același lucru, la festivalul Electric Castle, festivalul ce are loc în acest weekend la Castelul Banffy - Bonțida - Cluj. Să vorbim despre manele, deci, care-s recunoscute ca o marcă a României. Dar să vorbim și despre cazul trist al cenzurii de la Electric Castle. Și cum am fire de artist, voi vorbi de bine despre manele și de rău despre cenzură.
Vintilă Mihăilescu - concert caritabil. Concert Grigore Leșe și Lăutarii din Gorj, marti 23 iulie 2019, Sala Radio, ora 19 Marți, 23 iulie, de la 19.00, la Sala Radio, un nou Concert Caritabil organizat în favoarea antropologului Vintilă Mihăilescu, om de cultură care are nevoie de ajutorul nostru. Concertul este al lui Grigore Leșe și Lăutarii din Gorj.
Urși de tomberon? Retard! Urșii sunt în centrul orașelor Comarnic, Sinaia, Bușteni, Predeal. La mic dejun și cină. Ne-simțire românească: “sună la 112!”, “n-am ce-ți face!”, “n-am lege!” “n-avem personal” Aseară, la opt și 43 seara am dat bot în bot cu un urs. Eram în Sinaia, pe drumul Cumpătului. Panică. Ursul se ducea în Centru, în Parcul Regal. La Cazinou. Să se destindă. Eram așa înspăimântat, încât cred că l-am auzit o clipă: “Nene, ai o țigară?” Noroc că am înlemnit, mi-a stat inima. Am murit. Mi se mai întâmplase într-o dimineață. Atunci am luat cu un urs micul dejun. Tot în Sinaia. Să fi fost ora șapte? Cine mai știe. Mort de frică, o zi întreagă am stat închis în casă. Eu, nu-i așa, om bătrân pot s-o mierlesc. Dar un copil? România trebuie să ucidă un copil, ca pe Ionuț Anghel mușcat de câini în Parcul Circului, ca să meargă omenește, înainte?
Vintilă Mihăilescu. Bucură-te în viața asta de Vintilă! Mâine, expoziția caritabilă. Luni, concert caritabil la Ateneu. În fiecare clipă, donație pentru viața lui Vintilă Mihăilescu a fost diagnosticat în Septembrie 2018 cu Leucemie Acută Mieloblastică, un tip de cancer agresiv al sângelui. Transplantul este singura șansă de supraviețuire și se poate face în Franța. Costurile pe care le presupun internarea, tratamentul și transplantul sunt de minimum 250.000 Euro. Acest articol este scris tocmai pentru a-nțelege mai bine ce-i cu omul ăsta în viața ta, ce mișto este că-l avem în viață. Ce mișto este să-i dăruim. Să-i dăruim, așa cum și el ne-a dăruit. Libertate.
«Bucureşti Express» - competiţia care a testat limitele studenților de la Comunicare Litere Bucuresti
Studenții anului întâi Comunicare-Litere București au preluat o idee din mass media și au testat-o pe propria piele. Ce-o fi? Cum o fi? Şeful anului întâi, Andrei Băştic, a organizat în luna mai a.c. o competiţie menită să testeze limite. Inspirată din celebrul reality show, Bucureşti express a însemnat mai mult decât o simplă alergătură: cursa a început la ora 08:30, câştigătorii aflându-i-se 11 ore mai târziu, în jurul orei 20:00. Şase echipe a câte doi concurenţi au acceptat această provocare neştiind ce îi aşteaptă: au îndurat vremea ploioasă şi vântul, au parcurs peste 80 de kilometri şi în jur de 10 misiuni. Au făcut toate acestea pentru a intra în posesia Marelui Premiu, însă asta nu a fost tot. Pentru a le testa competitivitatea, nu au avut la dispoziţie decât 5 lei/echipă (bani de cheltuială) şi o singură modalitate de transport (decisă de către echipa ce câştiga prima misiune): metrou sau autobuz/tramvai. Deci, ca la televizor? Nu chiar. Uite ce-a ieșit.
“Adânc scufundat în propriul tău creier” – note despre “Melancolia” de Mircea Cărtărescu Închipuiți-vă, cititori, că-n fața ochilor vi se profilează un peisaj somptuos, un tărâm-nălucă aureolat de lumină. Un vis-o viziune. Așa i se arată băiatului din ultimele povestiri scrise de Mircea Cărtărescu. “Ceea ce vezi în fața ochilor este adânc scufundat în propriul tău creier”, îl edifică o coleopteră, călăuza personajului-copil în ținutul melancolic dintre sinapse, unde se-ncheagă visele. “Melancolia” e compusă din trei povestiri. În fapt, un triptic: “Punțile”, “Vulpile” și “Pieile”. Titluri de basm, de nedeslușit. Totul i se-ntâmplă băiatului, topit în singurătate, în vertijul unui oraș himeric – care nu-i, de data asta, Bucureștiul. Băiatul e resuscitat prin însăși povestea călătoriei sale în propria minte.
Țigan, rom, gitan, oricum vrei tu să-ți zici, da, te înțeleg-iubesc! - notații pe marginea cărții “Bafta, devla și haramul” de Mirel Bănică Am citit de două ori cartea lui Mirel Bănică. Și efectul a fost același: mi-a venit să ies în stradă și să umblu de nebun după țigani, romi, cum vor ei să-și zică, și să le spun: te înțeleg! Da, te înțeleg, țigane! Te înțeleg când furi, când dai în cap, când îți însoțești omul la spital cu șatra, când te fălești cu ale tale. În sfârșit, te înțeleg țigane, în România asta, în care mi-a fost injectată ura, în care sunt furat urât de tot și zilnic de români ca mine! În sfârșit, după decenii te înțeleg în care mi se vând sendișuri cu țigănie media, da, omule, te înțeleg. Cu dragoste. Cartea lui Mirel Bănică, o cercetare, până la urmă, privind religia țiganilor, așa mișto este scrisă că așa entuziasm și coeziune stârnește. Cine se ia de acum de țigani și de Mirel, are de-a face cu mine! Dece? Mirel Bănică m-a miruit cu puțintică știință privind destinul țigănesc, în fapt, destinul meu în lumea asta.
Cosmin Dragomir, jurnalist si editor gastronomie: “Eu mi-aș dori să scriu o carte despre mămăligă. Pentru că suntem văzuți ca mămăligari." / Interviul "cuprinde" rețeta de sarmale cu ghimbir, de pe vremea lui Brâncoveanu Cosmin Dragomir a trecut prin tranșeele jurnalismului și s-a spetit până când s-a inventat freelancing-ul. Așa că Dragomir a trecut la ce-i plăcea cu adevărat. Haleala. De-ale gurii. Pentru gourmeți, pentru gurmanzi. Dar nu oricum. Și-a făcut revista online de gastronomie gastroart.ro, a buchisit tomuri de istoria ospitalității. Se ocupă de bucate, de istoria mentalităților culinare, resuscitată de cercetători. Acum editează cărți despre ce-avem de pus pe masă noi, românii, din cele mai vechi timpuri până azi. De pildă: “Cărticica meserie de bucătar. Cartea de bucate tipărită la Cluj în 1695”. Sigla editurii lui e Gânditorul de la Hamangia care-așteaptă lângă un ceaun. O prejudecată tipică pe care n-o înghite Dragomir? “Românii n-au istorie gastonomică”. Zice: “Avem, fraților, e-ntinsă pe sute de ani! Nu fiți idioți!”
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu 2019. Sau când arta e atât de mișto că tu ești fantoma kabuki, Hamlet sau Godot Ești în ochiul vortexului la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Te-nvârți ca titirezul. Toată frumusețea e în haosul ăsta care-ți hrănește imaginația. Străzile vuiesc, te pierzi în mulțime, te uiți stânga-dreapta să nu pierzi vreun artist, vreun jongler. Când nu eram în sala de teatru, adăstam în soare, sub copaci înalți, în Parcul Cetății, lângă Turn, în Piața Habermann, unde făceam popas în vara toridă. Spectatorii se grupau ciorchine în piețe să vadă dansatori de samba sau fantome kabuki pe papainoage și-n săli să prindă spectacole de Purcărete.
Alex Bratu INTERVIU: "La fiecare nouă ore, un copil este abandonat în maternitate"/ Campanie-pledoarie pentru închiderea orfelinatelor și înlocuirea lor cu case de tip familial ​Zece artiști s-au reunit sub numele Friends of Hope and Homes pentru a da voce dorintei copiilor din orfelinate de a avea o copilărie, în videoclipul “Am nevoie de tine”. Piesa “Am nevoie de tine”, însoțită de videoclipul, transmite mesajul campaniei cu același nume, pe care JYSK România și Hope and Homes for Children România o desfășoară în luna iunie. Campania atrage atenția asupra nevoii de a închide orfelinatele și de a oferi o copilărie așa cum merită copiilor din ele. Inițiativa campaniei îi aparține lui Alex Bratu, membru în cadrul Board-ului Hope and Homes for Children, care a și compus și scris versurile unui cântec dedicat copiilor din orfelinate – „Am nevoie de tine”. Alexandra Ungureanu, Alexandra-Maria Hojda, Ligia Hojda, Flavia Hojda, Laura Mihăilă, 1Q Sapro, Adrian Mariaș (aka Geagea), Pavel Ulici, Marius Popa și Andrei Neagu au răspuns afirmativ invitației lui Alex Bratu, astfel devenind vocea copiilor din orfelinate care au nevoie de o copilărie așa cum merită și de un viitor mai bun.
Laszlo Nemes, Oscar pentru "Son of Soul": “Televiziunea și tehnologia, dar și o groază de filme otrăvesc mințile. Credem că noi, oamenii, înțelegem lumea, că o controlăm! E o iluzie” Laszlo Nemes a luat deja un Oscar pentru “Son of Saul” în 2015. Povestea era despre Holocaust. O zi-două-trei în lagăr din perspectiva unui singur om care vrea să îngroape un copil. L-am întrebat pe Nemes ce înseamnă Răul. E Holocaustul, e societatea, e dracul gol care zace-n fiecare dintre noi? Cum e posibil un război? Regizorul spune că în “Sunset”, ultimul său film, încearcă să arate cum s-a metamorfozat societatea sofisticată a anilor 1910 – 1920 în mașinăria de ucis care a început cu Primul Război. “Nu suntem nici azi departe de societatea acelor ani, suntem imersați în haos”, mărturisește Nemes.
Patapievici anii linșajului său public. Ura românului. Lașitatea mea. Cum Libertatea poate fi scuipată, violată/ cronica cărții “Anii urii”, Editura Humanitas, 2019 Cât de mult poate urî românul? Uite! Patapievici scuipat, înjurat, împins, îmbrâncit, crucea tatălui său devastată. Cât de laș am putut eu să fiu? După ceva băsism în opțiunea mea politică, am privit în altă parte. În viața mea, în amarul meu. Am dezertat. În toți acești ani Horia Roman Patapievici în România asta a trăit Anii urii.
Paraziții VS Poliția la Tribunal pentru “Antimiliție”: “Daca n-ai imaginație, fă-te polițist / N-ai făcut nimic în viață, fă-te polițist / Dacă n-ai nici-un vis, fă-te polițist”. Poliția a căzut "în capcana" Paraziților Pentru rimele astea și altele, Trupa Paraziţii cică va fi dată în judecată. “Sunt versuri calomnioase la adresa poliţiştilor”. Reclamantul va fi Sindicatul Naţional Al Agenţilor de Poliţie. “Nu se poate aşa ceva într-o ţară democrată“, a declarat Iulian Surugiu, președintele SNAP. CLICK pe știrea în întregime. Ce-i de spus lui Iulian Surugiu? Tocmai că-ntr-o țară democrată se poate orice. Inclusiv ca Paraziții să facă vers, adică artă. Arta nu se judecă la tribunal. Se prizează, se judecă de public sau se înjură: în paști pe mamele lor, ia mai dă-i-dracului, niște golani! În toate cazurile, cel mai mișto este să știi că artei îi răspunzi cu artă. Dar dacă nu poți să cânți, să le faci și tu Paraziților un cântec pe măsură, măcar taci și “părăsești zona”.
Rusaliile, sărbătoare nebună. ​Articolul conține Rusalca, rețetă contra anxietății Rusalcă sau anxietate, vomă și cinism? Să-ți zic de Rusalii întâi. Sub numele ăsta supraviețuiesc mai multe ceremoniale trăite de străbunii noștri: Pogorărea Duhului Sfânt și Sfânta Treime, un joc al zânelor-ielelor care-ți iau mințile și Moșii de Rusalii, un cult al morților. Păi, se amestecă sărbători creștine și străvechi credințe. Este un mix de sensuri, pe care ai vrea să-l înțelegi, poate. Peste toate, mai e și primăvara pe trecute, și începe deplin vara. De fapt, se schimbă natura. Tu, om de 2019, înțelegi ceva din Rusalii? Citește aici cum Rusaliile sunt leac contra anxietății, vomei.
Yvonne Hasan. Uite, Mona Lisa, învață și tu ce-i o întâlnire, ce-i un selfie. Expoziție la MNAC-București până duminică Privește. Această instalație se numește “Întâlnire”. Cum adică “Întâlnire”? Privește și mai bine. Culorile și lemnul dur resping. Întâlnirea asta te ține departe. Recunoști două mănuși. Par a fi și ele semne care te țin la distanță. De ce Yvonne Hasan ne atrage și ne respinge cu jocul ei? Dacă ești un “biograf”, poți s-o citești ca pe o prietenă galantă a altei lumi (născută în 1925), dar și ca pe-o ființă alungată din societate la 15 ani. Pentru că la 15 ani a fost “dată afară” din lumea asta, din pricina Legii rasiale a lui Antonescu. Privită astfel, “întâlnirea” înseamnă precauție, test de încercare. Ca un test de încercare pentru tine, du-te la expoziție până duminică, la MNAC.
Despre găini. Despre România Aveam treișpe ani și eram groaznic de nepricepută la matematică, atât de teribil de confuză și speriată încât eram convinsă că dacă mă dau cu rimel și se nimerește ca proful să mă scoată la tablă, o să fiu chiar mai prostănacă. Desigur, nu machiajul era vinovat pentru alergia mea la fracții, așa că mi-am trăit adolescența timpurie cu notele de cinci, cu coșurile aferente și cu fața atât de unsuroasă încât, dacă ar fi aflat, americanii ar fi pornit cu siguranță un nou război pentru petrol. Mult mai aranjatele mele colege reușeau să stăpânească șirurile de numere ireale (calificativ extrem de potrivit în opinia mea de umil iubitor de litere) și să fie invitate la petreceri; eu am rămas cu frica de machiaj până târziu, în liceu, când aproape mi-am scos un ochi cu pensula de tuș și am decis, în sfârșit, să nu mai fiu o lașă autosuficientă. Acum mă uit la tutoriale de make-up pe youtube și visez la ziua în care o să am curajul să îmi cumpăr o paletă de farduri. Curaj!

ESRI

Top 10 articole cele mai ...


Dosare blocate la tribunal
  • 2692 zile



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version