Oricât ai umbla de nebun prin lume ce contează este să te miște o idee acolo, la lingurică, la suflet. Am văzut multe anul ăsta. Peste așteptările mele, dincolo de logica mea. Am pierdut multe evenimente și mai multe le-am ignorat. Iată bilanțul meu cultural, cu o idee furată din tot ce am văzut. La Mulți Ani!
Rele
M-au doborât războaiele din Israel și Ucraina cu ticăloșia lor. Cum putem înghiți rău pe pâine zilnic. Mi-am pus doliu “pe creier” când am auzit povestea lui Cătălin Tolontan și cea a Emiliei Șercan, doi zei de-ai mei războinici pe care-i citesc de-o viață. Și care acum sunt puși la colț de balauri timpului nostru: banii și justiția. Groaznice întâmplări! Chiar și aceste 2 rele ale timpului ăsta balaur m-au făcut să-mi văd lungul nasului, să văd cât de damblagită e lumea și cum fuge mereu în umbra celui puternic.
Muzică
“Trei Parale” a lansat “România,100 de minute”. Ideea e fantastică: o călătorie prin toată România muzicală a secolului 19-început de 20. Uite aici, acest deliciu muzical:
Jordi Savall a fost în România adus de Festivalul de Muzică Veche București. Am încremenit de emoție și bucurie:
La Festivalul Enescu, Martha Argerich și Herbert Blomstedt. N-ați văzut așa ceva! La Martha țin minte că am încurcat zilele și-n ultima clipă am alergat s-o văd. Eram pe autostradă și butonam la radio și s-a anunțat concertul. Și am ascultat eu ce-am ascultat și mi s-a pus pata că vreau s-o și văd. Și am făcut serpentine până-n București s-o văd cu ochii mei. Și am prins-o un sfert de oră. Așa am trăit-o pe Argerich.
Habar nu am avut cine e Blomstedt, recunosc. Și am stat gură cască până am observat o poveste rară: orchestra se mișca în ritmul indicat de dirijor. Rar am asistat la așa magie:
Cărți
Mihnea Măruță m-a entuziasmat cu “Identitatea virtuală”. Rătăceam prin lume și uite-mă pus pe axa mea de cunoaștere. Pur și simplu Măruță explică lumea digitală după reperele filosofice ale culturii anilor noștri de formare, anii 1980-90. A fost ca o sudură pe creier pentru mine, două lumi pe care nu le puteam explica împreună.
Răzvan Rughiniș mi-a dat motive mii să nu mă tem de AI. Eșecurile, entuziasmele sunt aici într-o carte plină de întrebări: Societatea digitală, Sclavi sau cetățeni?
Povestea vieții unui șoarece ce n-a vrut niciodată s-ajungă șobolan, e povestea lui Alexandru Dragomir. Îl știam pe Sănduc din povestea femeii-fantastice Jeni Acterian. Uite-l acum pe singurul elev al lui Heidegger din România distrus de către comuniști. Omul, din categoria lui Țuțea, n-a lăsat operă. Liiceanu scoate bijuteriile gândirii lui Sănduc de prin caiete uitate. Un om care și-a trăit pur și simplu viața cu mintea lui. Mare lucru.
Expoziții Un București în concurență și adâncând valori ce au văzut Parisul.
Picasso la MaRE
Dali la ARCUB
Expozițiile permanente ART Safari
Monica Lovinescu este cea care dădea de pământ cu Dictatura lui Ceaușescu. A vrut Ceaușescu s-o moare, nu i-a ieșit, Monica nu s-a lăsat speriată. Această ecuație a neînfricării e pusă în expoziția de la Casa Mița Biciclista:
Dragoș Lumpan
În anii ‘90 imediat după Revoluție treceam pe bulevardul Magheru, prin dreptul Teatrului Nottara. Acolo stătea, pe stradă un fotograf. Făcea fotografii. Înregistra chipuri și pe chipurile acelea alb-negru ce citeau întâmplări zilnice. Atât de simplă e fotografia lui Lumpan din expo arhiva foto 1992-1993. E plină de simboluri, mici diamante ale unei lumi care a fost.
Teatru
Cercetări Universitatea București
Se vorbește de Vizionari, de știutorii tuturoradevărurilor. Eu prefer Conferința anuală de comunicare a rezultatelor cercetării la Universitatea din București. Totul e senzațional dacă ții neapărat să etichetezi. De ce? E un spectacol tacticos, rar de idei de cercetare. Pe scena Amfiteatrului de la Rectorat urcă oameni cu studii temeinice și cu rezultate validate de timp.
Filme
Alexandru Solomon a făcut un portret cum numai el poate prietenului său imaginar Arsenie Boca:
Sunt fericit că am văzut Radu Jude și fabulosul lui film “Nu aștepta prea mult de la sfarsitul lumii”. Cine nu l-a văzut chiar e mai sărac cu duhul anul ăsta. Deșertăciunea omului fluid al zilelor noastre.
0
3
