PERSPEKTIVA
Festivalul George Enescu, prima săptămană: între stele, organizare de ceas elvețian și 10 lei/ora parcarea Festivalul internațional “George Enescu” minunea de care ne bucurăm odată la doi ani. Fabulos, totuși, când la noi totul se schimbă de la o oră la alta sau, din contră, încremenește în proiect, acest festival, la care participă mari artiști cu programe stabilite pe ani înainte, se ține și nu oricum, ci, cu precizie de ceas elvețian. Big picture, e oaza din deșertul nesfârșit.
Prima mea zi de școală. Tu cum ai grijă de copilul tău, în prima lui zi de școală? Tu cum ai grijă de copilul tău, în prima lui zi de școală? Eu pe 15 septembrie am început școala. În fiecare zi, lecții de la 8 la 12. Orele erau de 50 de minute și pauzele de 10. Da, la ora 10 era pauza mare. Mereu începeam trimestrul în zi de toamnă aurie care te ciupea de obraz dimineața. Și terminam trimestrul întâi ca un greier, cu degetele și picioarele înghețate. Începeam anul cu un măr de toamnă în mână și terminam trimestru, iarna, în pumn cu un bulgăre de zăpadă. Astfel învățam la Școală, pe propria piele, de mic copil lecția "Timpul", cea mai importantă dintre toate. Durata orei, anotimpurile, culorile toamnei și cele ale iernii. Belșugul toamnei, sărbătorile iernii. Toamna era a părinților care mă duceau la școală, iarna a bunicilor care făceau bunătățile de Crăciun și Anul Nou.
Școală și toamnă. Autentic românești, producție bio de anxietate, nostalgie, depresie, oho, spaimă Cine are bani de început de școala este copleșit de nostalgia după ai săi ani de școală. Cine n-are bani, are anxietate financiară și nostalgia după prima sa zi de școală. Cine n-are copii de școală, are nostalgie și depresie: cum s-au dus anii ăștia, vai. Cine are școlari la țară se teme pentru integritatea lor: cum ajunge copilul la școala de peste kilometri/ dacă e furat de pe strada principală “pentru organe” / “trafic”, dacă o să cadă în toaleta din fundul curții de la școală. Cu toții trăiesc însă depresia de toamnă: schimbare de tabiet, de temperatură. Suntem pradă unei diversități emoționale pe care o dată-n an o prindem. Trebuie recunoscut cu mândrie că un asemenea belșug de trăiri intense este autentic românesc. Din cauza temperamentului nostru care se ciocnește/este ciocănit an de an de o societate imprevizibilă.
În numele ficțiunii. Cazul poetului Florin Iaru căruia i-au fost sesizate sexele, iar poezia i-a fost dată la tomberon Florin Iaru a publicat o carte de poezie. Am parcurs și eu din poemele lui. M-a bucurat revenirea poetului. I-am înțeles stilul și rostul din “jos realitatea”. Dar nu m-am gândit nicio clipă să-i văd doar pxxxlile și pixxxdele din text și nici să-i dau la gunoi cartea pentru că acolo-s versuri sexiste și misogine. O face însă Iovănel pe Scena 9 și este aplaudat de critici literari și cititori de-o generație, creând un tsunami, bineînțeles, pe facebook. M-am decis să scriu nu-n apărarea poeziei lui Iaru, ci în apărarea ficțiunii, da, a ficțiunii. A ficțiunii în care intră misoginism, pxxxli și pixxxde cât cuprinde, pentru că ea este cea mai înaltă victorie a libertății creative.
Festivalul George Enescu. De astăzi, începe luna Înălțătoare a României M-am gândit de multe ori de ce îmi place muzica simfonică, de ce mă omor după luna în care Festivalul Enescu inundă Bucureștiul. De ce mi se întâmplă mie așa ceva? Fără cultură amplă muzicală, fără să știu să cânt, fără să știu notele. Și mi-am dat singurul răspuns posibil. Mă simt și eu înălțător, da prin muzica Festivalului, prin muzica simfonică.
Tarantino, de ce m-ai ciuruit? - cronica filmului “A fost odată la... Hollywood” de Quentin Tarantino Filmul Once Upon a Time in Hollywood/ A fost odată la... Hollywood e pe ecrane și pe torente. La mine e-n cap și mă bucură. Și Booth-Pitt naiv, la bustul gol rezolvând antena de pe casă și Dalton-DiCaprio cretinizat că nu-și mai găsește locul prin Hollywood. Și Sharon Tate-Robbie transgresând suav spații și oameni. Băi, e mișto. Pentru obsedați, evident, amintesc că articolul de față e plin de spoilere. De ce? Pentru că așa-i firesc. Nu copiez articole de PR, iar când comentez ceva îmi place să o fac voluptuos, fără să protejez prejudecăți.
Valeriu Nicolae, ăștia te-au furat cu totul. Cârdășia primarului Florea-fricosul cu oengiștii de caviar ​Ieri, Catiușa Ivanov - Hotnews a arătat cum stă situația. Dă CLICK, Citește-o! Din furie, s-ar putea ca eu să nu fiu prea exact. Valeriu Nicolae de-o viață se ocupă de copiii din Ferentari. Pe banii lui, pe bani adunați. Băi, pasiune, chin. Și-ntr-o vară, primarul sectorului 5, pesedistul Daniel Florea și oengeuri de toată stima i-au furat sediul și i-au belit ideea omului.
Mi s-a tăiat apa caldă. Are cineva un loc sub duș? UPDATE Gata. S-a pus anunț. Și s-a tăiat apa caldă. Iarna s-a luat căldura. Acum, în august, apa caldă. Ce-i de făcut? Ce m-a învățat viața? Uite, un asemenea eveniment face apel la cei șapte ani de acasă. Pe loc, ce fac? Soluții?
România horror: când orfanii, traficanții, tinerii și nebunii spun adevărul. UPDATE despre arestarea lui TATA Eu, nu știu cum, dar râd în hohote. De România asta. De vreo două luni România e bântuită de “fantome”. De o lume subterană. Amnezicii, să dea CLICK-CLICK-CLICK. Lumea aceasta ignorată, tăcută nu se cocoață în funcții publice. Sunt ticăloși simpli, tineri debusolați, orfani seduși de vreo glorie de moment, alienați genetici sau ai societății. Oameni ținuți deoparte, ignorați de Instituții oficiale. Oamenii aceștia ne arată firesc cât de putredă e România. Ca omenesc și ca sistem. Ei fac LEGEA, române!
Florin Dumitrescu, Textierul și publicitarul = Omul care te scoate din retorică. Omul care te vrea slogan. Cronica cărții “Retorica sloganului”, Editura Integral, 2019 Florin Dumitrescu este închizătorul drumurilor mele. După 1990 el a făcut carieră ca textier al "Sarmalelor Reci" și copywriter în agenții. Două meserii de care m-am lăsat în viață din cauza lui Florin. De la el am învățat cum să dai cu prejudecata, retorica netoată de pământ. Cum să mă dezmeticesc. N-am putut fi ca Florin, m-am lăsat de meseriile astea. De atunci, de vreo 30 de ani, Florin tot așa o ține. Și, de privești, orice text-bucată muzicală a Sarmalelor vezi jocul lui Florin. Să vedem: "Ana are mere" - retorică banală, formulă de abecedar. Dar dă-i lui Florin atât și te-a “mâncat”. El transformă retorica aceasta goală într-un joc superior. Intri în ritmul lui și “te face” în joacă. Mecanica tâmpă se transformă în artă. De aia abia am așteptat cartea asta, ca să-mi lungesc gâtul în bucătăria creativă a lui Florin Dumitrescu.
În numele Alexandrei Măceșanu, 15 ani, elevă la Liceul "Mihai Viteazul" din Caracal. Scrisoare către fiii și fiicele lui Dăncilă, Daea, Năstase, Stănescu, Iordache, Oprea, angajați de tineri în Guvernul României Dragii noștri, Victor Dăncilă, Dana Daea, Mihnea Năstase, Alina Gabriela, Gabriel Oprea, Delia Iordache, cred încă în conștiința voastră, în discernământul vostru, în sângele clocotitor al vârstei. Gândiți-vă la demisie!
La Caracal s-a răsturnat iar carul cu proști. De data asta, caracalenii i-au întâmpinat cu bâtele La 112 Alexandra, o tânără elevă de 15 ani, din Dobrosloveni, a sunat de trei ori și STS-ul i-a răspuns cinic: n-ai murit? Polițiștii, într-un orășel cât un ac, au intrat în casa ororilor după 19 ore și au întrebat, timid, criminalul: ai tranșat tot, ești în regulă? Dăncilă și miniștrii de la București stau holbați la televizoare și urlă: luați hoiturile de pe noi! Demitem proștii și uităm. Faceți curățenie imediat!
Hrănește-ți neuronul cu poezie despre politică, LGBT & sentimente – reportaj de la Festivalul Zona Nouă, Sibiu, 2019 Am mers înspre Z9 Festival. Poți să-i zici Noua Zonă sau Zona Nouă. E pentru poeții cool. Nouă poeți din nouă țări au venit în Sibiu să-și citească poemele. Am ascultat poeme senzitive, confesive, postumane, ironice, vizuale. În curtea Teatrului de păpuși Gong, când se-nnopta Sibiul. Poeții vorbeau la masă, pe stradă, unde-i prindeai. Despre politică, despre LGBT, despre sentimentele și viața lor. Dansau la after-party-ul de techno, dintr-un bar care semăna cu un cub de lemn, se mișcau în ritmul repetitiv și-mi spuneau: “Suntem liberi”. Ce-ți spune poezia, textul ăla metaforic și ermetic? Te-nvață libertatea și hrănește neuronul, imaginația. Am vorbit cu poeții, uite cine sunt oamenii ăștia și despre ce scriu & vorbesc.
Bucureștiul și sinuciderea pietonului-omului în plină reformă rutieră: trotinetiști peste scuteriști, bicicliști peste automobiliști, trotinetiști peste bicicliști, scuteriști peste automobiliști ​Este un încârlândî rutier comic, care devine tragic, nu? Este care pe care. Și au apărut și victime. Culmea, pe care poliția nu știe-nu poate să le clasifice. Băi, cine are dreptate? Al cui e trotuarul? Cine are dreptul pe trotuar? Trotinetiști peste scuteriști, bicicliști peste automobiliști, trotinetiști peste bicicliști, scuteriști peste automobiliști și combinațiile sunt infinite, astfel încât ajung toți claie peste grămadă. Într-o junglă rutieră ca asta omul-pietonul nu există. Sau se sinucide, dacă mai există, dacă are curajul să iasă din casă. Ce pistoale și arme atomice? În București, bucureștenii lui Firea și a zeci de primari incapabili ca ea, sunt înarmați ca pentru apocalipsă. Armele lor sunt vehiculele cu care asasinează omul-pietonul.
Viața sexuală a lui Vasile Răducă. Pro-fesor, Pro-decan, Pre-ot. Anti-prezervativ, anti-avort, anti-secolul 21 Hilar și mecanic, nu? Să ne imaginăm, însă. Părintele-profesor ne-a explicat în detalii. Nu folosește prezervativul. Dacă e caz de graviditate, nu-nu avortul a fost soluția. Care o fi fost? Părintele a lăsat copilul. Apoi, după nașterea copilului, în dragostea-amorul-sexul partenerilor au intervenit momente științifice. De fiecare dată, ambii au numărat estrogenii și celulele canceroase. Când a trecut estrogenul preabunul părinte s-a abținut. Când a simțit că fuge prin organism vreo celulă canceroasă a țintit-o, spre sănătatea familiei. În numele Domnului, care așa l-a învățat, așa face!
Amorurile ciocoiașului Foti Merișescu de la 1817 și îndoielile Constanței Vintilă Ghițulescu din 2019 Dacă citești cartea “Tinerețile unui ciocoiaș”, îți vin trei nebunii. Așa ceva nu există! Asta-i prima variantă. Povestea lui Foti Merișescu din secolul 19 nu există. Apoi, vine cealaltă variantă. Ce mișto este! Viața oferă surprize, de ce să nu profiți de ele, precum Foti? Și-n sfârșit, ultima variantă de lectură: îndoiește-te omule. Stai și gândește. Ultima variantă inhibă aventurierul. Dar, aici, în ultima "nebunie" se găsește, cu adevărat și incredibilul și surpriza ta. Este ipostaza cercetătorului. Este ipostaza Constanței Vintilă Ghițulescu. Ipostaza celei care descoperă în anii 2010 un manuscris pierdut printre dosare de arhivă și care-l dă publicității după ani de “săpături” în istoria românilor. Citește aici cronica cărții “Tinerețile unui ciocoiaș”, Humanitas, 2019, ediţie îngrijită, introducere şi note de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu.
Manele, manele, frumoasele mele manele. Și cazul trist al cenzurii de la Electric Castle Salvatore Ganacci la Neversea a mixat una dintre manelele lui Adrian Minune, „Aşa sunt zilele mele”. Vineri seară, Tommy Cash a făcut același lucru, la festivalul Electric Castle, festivalul ce are loc în acest weekend la Castelul Banffy - Bonțida - Cluj. Să vorbim despre manele, deci, care-s recunoscute ca o marcă a României. Dar să vorbim și despre cazul trist al cenzurii de la Electric Castle. Și cum am fire de artist, voi vorbi de bine despre manele și de rău despre cenzură.
Vintilă Mihăilescu - concert caritabil. Concert Grigore Leșe și Lăutarii din Gorj, marti 23 iulie 2019, Sala Radio, ora 19 Marți, 23 iulie, de la 19.00, la Sala Radio, un nou Concert Caritabil organizat în favoarea antropologului Vintilă Mihăilescu, om de cultură care are nevoie de ajutorul nostru. Concertul este al lui Grigore Leșe și Lăutarii din Gorj.
Urși de tomberon? Retard! Urșii sunt în centrul orașelor Comarnic, Sinaia, Bușteni, Predeal. La mic dejun și cină. Ne-simțire românească: “sună la 112!”, “n-am ce-ți face!”, “n-am lege!” “n-avem personal” Aseară, la opt și 43 seara am dat bot în bot cu un urs. Eram în Sinaia, pe drumul Cumpătului. Panică. Ursul se ducea în Centru, în Parcul Regal. La Cazinou. Să se destindă. Eram așa înspăimântat, încât cred că l-am auzit o clipă: “Nene, ai o țigară?” Noroc că am înlemnit, mi-a stat inima. Am murit. Mi se mai întâmplase într-o dimineață. Atunci am luat cu un urs micul dejun. Tot în Sinaia. Să fi fost ora șapte? Cine mai știe. Mort de frică, o zi întreagă am stat închis în casă. Eu, nu-i așa, om bătrân pot s-o mierlesc. Dar un copil? România trebuie să ucidă un copil, ca pe Ionuț Anghel mușcat de câini în Parcul Circului, ca să meargă omenește, înainte?
Vintilă Mihăilescu. Bucură-te în viața asta de Vintilă! Mâine, expoziția caritabilă. Luni, concert caritabil la Ateneu. În fiecare clipă, donație pentru viața lui Vintilă Mihăilescu a fost diagnosticat în Septembrie 2018 cu Leucemie Acută Mieloblastică, un tip de cancer agresiv al sângelui. Transplantul este singura șansă de supraviețuire și se poate face în Franța. Costurile pe care le presupun internarea, tratamentul și transplantul sunt de minimum 250.000 Euro. Acest articol este scris tocmai pentru a-nțelege mai bine ce-i cu omul ăsta în viața ta, ce mișto este că-l avem în viață. Ce mișto este să-i dăruim. Să-i dăruim, așa cum și el ne-a dăruit. Libertate.

ESRI

Top 10 articole cele mai ...





Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by