Theodor Stolojan are o vina majora, faptul ca tace. La fel a facut si in 2004, atunci cand retragerea sa a fost unul din pasii care au asigurat venirea PNL si PD la putere. Viitorul presedinte Basescu macar a plans, Stolojan in schimb a tacut. Iar retragerea asta in tacere da nastere, fireste, la scenarii si la atacuri. In interval de 24 de ore i-au varsat in cap zoaie mai mult sau mai putin furibunde aproape toti cei carora nu le place aceasta alianta de guvernare – si e vorba de foarte multa lume, asa cum spuneam. Dar el e de vina, pentru ca tace.

Prin urmare, da frau liber scenariilor. De vreme ce nu avem de unde sa stim motivul pentru gestul sau, nu ramane decat sa-l speculam, mai mult sau mai putin informat. Am auzit, intre altele, vorbindu-se de anexe secrete pe care ar fi fost obligat sa le semneze. Personal, sunt sceptic apropo de acest scenariu. Eu cred ca inainte de a specula anexele secrete, am putea sa aruncam o privire pe un document, cat se poate de public, care reglementeaza functionarea coalitiei PD-L-PSD.

“(1) La nivel national se constituie Colegiul Presedintilor format din presedintii PSD si PD-L.

(2) Colegiul Presedintilor se intruneste ori de cate ori este nevoie, la cererea unuia dintre presedinti.

(3) Colegiul Presedintilor are urmatoarele competente:

a) decide in cazul chestiunilor politice majore care privesc Coalitia;

b) decide in situatiile in care Biroul Politic Coordonator Central nu ajunge la consens.

(…) ”

(Extras din regulamentul de functionare al Coalitiei)

Forul suprem de conducere politica al coalitiei este format din dnii Geoana si Boc. In calitate de premier, dl Stolojan ar fi putut avea eventual un loc in acel BPCC, unul din cei 14 reprezentanti ai ambelor partide. Iar din document aflam ca orice decizie guvernamentala, privind programul de guvernare, masurile anti-criza, privind numirile in guvern (nu doar de ministri!), totul este stabilit la aceste niveluri. Chiar si actele normative, daca vice-premierul de la PSD nu e de acord cu ele, ajung tot la acest nivel. Unde dl Stolojan, nefiind presedinte al partidului sau, ar fi avut un rol pur decorativ.

Sunt convins ca dl Stolojan si/sau apropiatii sai isi amintesc experienta trista a dlui Ciorbea in calitate de premier. Acesta asista neputincios la decizii pe care ministrii sai, inclusiv colegii de partid, le luau in forurile formatiunilor lor politice, decizii politice care se luau practic peste capul si uneori chiar fara stirea lui. E limpede ca regulamentul de functionare de mai sus ar fi fost punctul de plecare al unei experiente cat se poate de similare, cu un premier care e legat practic de maini si de picioare. Si ma indoiesc ca PSD are atata loialitate fata de dl Stolojan sau fata de aceasta intelegere incat sa ii fi facut viata cat mai usoara. Din contra, cred ca premierul ar fi trebuit sa fie tot timpul pe telefon cu primarul din Cluj, chemandu-l mereu sa rezolve cine stie ce disputa. Cu tot scandalul mediatic si blocajul politic de rigoare.

Sa fim bine intelesi, nu spun ca regulamentul e rau, din contra, tinand cont de circumstante mi-e greu sa ii vad vreo alternativa mai buna. Este normal ca doua partide care se angajeaza politic pentru guvernare sa o faca la cel mai inalt nivel posibil. Problema PD-L, la fel ca PNTCD in 1996, este ca propunerea de premier in persoana dlui Stolojan nu era cel mai inalt nivel posibil. PD-L ar fi trebuit sa ia exemplul PSD sau de la PNL, iar desemnarea candidatului la postul de premier sa fie insotita de un congres prin care acesta, care va fi fost el, sa ales sau reales presedintele partidului. Simplu, nu? Nu. E evident ca PD-L este in continuare si PD si PLD iar ascensiunea dlui Stolojan in postul de presedinte ar fi starnit si mai multe disensiuni. Iar fostul candidat la postul de premier are vina de a-si fi dat concursul la acest esec lamentabil al partidului sau, caci ar fi trebuit sa-si dea seama de lucrurile astea – daca nu chiar atunci cand a fost desemnat de partidul sau, asa cum a dorit, candidat la postul de premier macar atunci cand a fost desemnat de presedinte sa conduca un guvern PD-L + PSD.

Pe scurt, decizia de retragere a dlui Stolojan este in acelasi timp si o decizie de a uni in aceeasi persoana conducerea guvernului si co-presedintia coalitiei, e o decizie cat se poate de buna. Modul la care s-a ajuns la ea arata insa problemele serioase pe care le are PD-L.

Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.