Cind Podgoreanu ia la misto pozitia sa, a 14-a, pe lista europarlamentarelor, iar Mihalache, locul 10, vorbeste de mirlanie in intocmirea listelor PSD.
Oare ei nu stiu ceea ce ne-a spus Titus Corlatean, locul intii la europarlamentare, privind facerea politicii, tragind sfori si negociind uneori dincolo de orice bun-simt? Sa nu mai vorbim ca asa s-a ajuns si la motiunea impotriva Guvernului, nu? Sa-l citim, deci, pe secretarul general al PSD.
Castelul Bran = comision gras
Reporter: Ce mai faceti?
Titus Corlatean: Tocmai am iesit din votul final din Camera Deputatilor in legatura cu faimoasa retrocedare a Castelului Bran. Exista un raport al unei comisii in acest sens. A fost un mare scandal intre stinga si dreapta si, mai ales, in interiorul dreptei. PD si PNL acuzindu-se reciproc. Retrocedarea in natura, fara discernamint, a fost capodopera lor.
Ce-o sa fie la Brasov, zilele as¬tea, o sa fie foarte interesant... eu sint deputat de Brasov.
Rep.: Adica?
T.C.: Pe scurt, Curtea Constitutionala, Parchetul si Guvernul au niste lucruri foarte interesante de facut.
Rep.: Bun, tot nu inteleg... se da palatul sau nu? Asta e interesant.
T.C.: In mod normal, orice jurist incepator va poate spune ca ceea ce este in domeniul public, al statului, nu poate fi retrocedat decit prin trecerea in domeniul privat. De aici, o problema interesanta. De aceea, spun ca si Parchetul trebuie sa-si bage antenele in chestia asta.
Rep.: Aveti un limbaj...
T.C.: Adica comisionul a fost foarte gras!
Rep.: Asa spuneti... frumoasa e istoria noastra!
T.C.: Frumoasa, dar demitizata.
Istoria - „calcata in picioare“
Rep.: In ce sens?
T.C.: Pai, luati manualele alternative si vedeti asta. Istoria romåneasca e calcata in picioare. Nu stii ce repere ai in trecut, iar sa te uiti in viitor ai o dificultate.
Rep.: Lucrurile stau intr-un fel diferit... dar stiti ca Mihai Viteazul nu a facut Unirea.
T.C.: (ride) Nu, aici e vorba de ceva mult mai serios. Putem discuta, si e bine ca istoricii sa dezbata. Problema este ca daca iti pierzi niste repere din istorie, momentul Unirii de la 1600, si il dai peste cap, daca pierzi momentul lui Stefan cel Mare, ajungi sa ai un trecut cu mari dubii si realmente nu stii pe ce sol tea¬pan stai ca sa te uiti in viitor. Ai o problema ca natie.
Rep.: O realitate exista: Mihai Viteazul nu a cucerit cu gindul la unire. Ma¬nualul nostru unic ne-a invatat prost.
T.C.: (zimbeste) Bun, important e ca, indiferent de motivatie, acea unire s-a realizat. Atunci au vazut si unii si altii de peste munti ca vorbesc aceeasi limba.
Rep.: Ma rog, cu ce populatie era pe atunci, cu constientizarea asta... noi, acum, am avut nevoie de 18 ani dupa Revolutie ca sa miscam ceva in tara. Unirea a durat citeva luni.
T.C.: (zimbeste) Da, dar priviti cum micile landuri germane au pornit de la un grad mare de farimitare si au ajuns la Germania de azi. Nu e cazul Romåniei, din pacate.
Rep.: Da, dar ei au o istorie clara, cu bune, cu rele. Noi ne recunoastem bunele.
T.C.: (zimbeste) Da, noi, in Romånia lui 2007, nu stim ce istorie am avut. Cu atit mai putin ne putem citi viitorul.
Rep.: In inima dumneavoastra, ce fel de istorie aveti?
T.C.: (zimbeste) E istoria unui popor european, cu o cultura care-si are locul sau in concertul european. Faptul ca are si mituri, cultura romåneasca are si mituri, poezia romåneasca e bazata pe mituri. Asta nu inseamna ceva negativ.
Rep.: In nici un caz, dar originalitatea culturii noastre nu exista.
T.C.: (zimbeste) Statul romån modern, de dupa 1918, ramine, in continuare, un stat nou. Si unii vorbesc in continuare de riscuri. Un asemenea stat are nevoie de consolidare chiar in interiorul Uniunii Europene. Daca-i bulversezi istoria si ii strici reperele, risti sa ai surprize.
Rep.: Bun, si e bine sa nu stim adevarul? Sa frecam minciuna?
T.C.: (zimbeste) Nu e vorba de minciuna aici. In 1600 e o stare de fapt, nu?
Rep.: Mihai Viteazul a fost un agent imobiliar. A luat pamint si gata.
T.C.: (zimbeste) In 1918 noi am putut sa invocam o stare de fapt din 1600.
Rep.: I-am pacalit. Pe literatura tot la fel ne veti reprezenta la Parlamentul European?
T.C.: (zimbeste) Cred in estetica si in frumusetea si in mesajul doinelor si ba¬ladelor noastre dragi. Ele exprima, nu neaparat continutul, o stare de spirit a natiunii noastre.
Rep.: Frumusete, frumusete, in ce sens frumusete?
T.C.: (zimbeste) Am fi incompleti fara ele. Cind vorbesti despre cei trei baci, vorbesti de o stare de resemnare. Luam lucrurile prea in usor si ne resemnam prea repede in fata unor evidente.
Rep.: Dar credeti ca are legatura Miorita cu traiul nostru de fiecare zi?
T.C.: (zimbeste) E un fir rosu pina la urma. Purtam in gene si in codul genetic ceva ce nu are cum sa iasa din singele nostru.
Rep.: Bun, dar stiti, literatura noastra e vag originala. Miorita au si popoarele vecine. Mesteri ca Manole, la fel.
T.C.: Inca mai puteti face trasee prin Moldova profunda, unde veti gasi, in diverse variante, Miorita.
Rep.: Deci nu originalitatea conteaza, ci faptul ca le avem.
T.C.: Sint ale noastre si se transmit si azi din generatie in generatie. Ca do¬vada, ne regasim in mesajul respectiv.
Nastere romaneasca - „venita de undeva din spatele nostru“
Rep.: Resemnarea, istoria incompleta...
T.C.: Da, le intilnesc in fiecare zi.
Rep.: Cum traiti atunci?
T.C.: In nici un caz resemnat.
Rep.: Dar nu ies lucrurile.
T.C.: Adevarul e ca, de 17 ani, nasterile au fost dificile si cred ca asta a venit de undeva, din spatele nostru.
Rep.: Banuiesc ca, facind un copil, v-ati hotarit si gata.
T.C.: Ca sa va spun cinstit, am aflat ca voi fi tata fiind plecat pe undeva la Budapesta. Culmea! M-a sunat nevasta. Am intrebat-o „Ce mai faci?“ si ea mi-a raspuns: „Amindoi sintem bine!“
Rep.: Romånul, la el acasa, nu e resemnat. Cind se aduna, e nasol.
T.C.: In primul rind, am mostenit o stare de spirit. Asteptam de la societate. Ne multumim cu putin. Bun, poate cei mai in virsta, ca cei tineri sint altfel.
Rep.: De ce vor batrinii mai putin?
T.C.: Asa sint obisnuiti intr-o societate in care oferta era destul de saraca si asteptarile au fost scazute.
Rep.: Adica la o cafeluta nu vor zahar? Nu stiu de laptele mic?
T.C.: Probabil nu asteapta lapte si nu cer lapte. Astia mai tineri vor si lapte, vor si zahar, vor si crema. Viata este alta. Priviti la cei care isi cauta o slujba. Nu vor doar salariu, vor si masina, vor si telefon. Lucrurile se schimba in societate. Greu.
Rep.: Nastase e batrin sau tinar?
T.C.: E la o virsta medie. In politica virsta e un lucru relativ, depinde ce fibra ai sa schimbi o idee.
Rep.: Pai, iar ocoliti intrebarea. Ce virsta are Nastase?
T.C.: Are fibra.
Rep.: Erati ucenicul lui. Partidul l-a dat deoparte. I-ati muscat mina.
T.C.: Eu niciodata nu-l neg pe cel care m-a ajutat in cariera mea politica. Asteptam sa se pronunte instanta.
„Se fac compromisuri ce nu ar trebui facute“
Rep.: V-a placut mataraia din spatele politicii? Negocierile?
T.C.: Politica in Romånia se face altfel decit la Bruxelles.
Rep.: Adica?
T.C.: Lucruri care nu ar trebui negociate se negociaza. Sint compromisuri ce nu ar trebui facute. Ce spun eu este ca ar trebui sa existe o linie rosie dincolo de care nu ar trebui sa se treaca.
Rep.: Noi trecem. Cu seninatate?
T.C.: Unii cu seninatate, altii cu interes. Multi din prostie.
Rep.: E frumos!
T.C.: Are un farmec amar.
Rep.: Cu motiunea, care este linia rosie?
T.C.: Sa nu fie depusa. Sa nu fie votata.
Rep.: Motiunea se numeste „Haosul“. Ati creat haos depunind-o.
T.C.: Nu puteam sa stam cracanati. E haos de trei ani. Noi tineam in viata un guvern de dreapta fara sa avem un motiv s-o facem. Nu poti avea o sansa adevarata tura viitoare.
Rep.: Hrebenciuc e chiar Machiavelli?
T.C.: Nu stiu daca-l cunoaste cineva cu adevarat. S-a creat un mit Hreben¬ciuc, e adevarat, dar e un bun negociator... e adevarat, nu orice se poate negocia, cum am spus.
Rep.: Cind il trimiteti la munca pe Hrebenciuc?
T.C.: Are un simt deosebit. E uns cu tot ce trebuie.
Rep.: Geoana e prostovan?
T.C.: Asta e o prostie.
Rep.: Cum va simtiti cind vorbeste gonflat Geoana?
T.C.: Cind esti educat la o scoala europeana pentru unii este considerat o bila neagra, pentru ca smecheria a deve¬nit mare valoare. Partidului trebuie sa-i dai o directie, de pace sau de razboi. Si nu trebuie sa te intorci din drum, chiar daca unii colegi ezita si pun piedici.
Rep.: 322? Suspendarea presedintelui?
T.C.: Probabil a fost o greseala de strategie.
Integral in Academia Catavencu.
Versiunea audio, pe site-ul catavencu.ro.
