- "Nu exista seminarii, doar cursuri tinute de catre profesori (nu exista ideea de seminaristi ca la noi) / Prezenta este obligatorie (fara urma de gluma)"
- "Modul lor de a invata este in mare masura bazat pe memorare si mai putin pe gandire logica sau creativitate"
"Cum am aplicat
Viata mea de studenta a inceput pe holurile Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Un curs introductiv in Economie mi-a starnit interesul pentru domeniul financiar, asa ca in anul al doilea de studentie ma puteai gasi cutreierand salile Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, tot din Cluj-Napoca. Absolvisem prima specializare, cea in Comunicare si Relatii Publice, cand, in urma unui stagiu de practica, mi s-a oferit o pozitie intr-o banca din Cluj. Entuziasmul meu initial s-a transformat in frustrare si rutina. Viata mea trebuie si poate sa fie mai interesanta, mi-am zis, iar anuntul pentru bursele de studiu in Coreea s-a devedit a fi ceea ce asteptam.
Nu pot spune ca decizia de a aplica a fost rezultatul unui proces laborios de gandire. A fost intuitie si dorinta de ceva nou si motivant in viata mea. Am ales Coreea tocmai pentru ca promitea implinirea nevoii mele de nou, provocator si excentric; pentru ca dincolo de studii, Coreea insemna o cultura totalmente diferita, reguli sociale noi si inedite, o experienta mult dincolo de limitele academice.
In Februarie 2011 porneam spre Seoul pentru a-mi continua studiile economice la Dongguk University prin intermediul unui program de exchange intre respectiva universitate si Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.
Despre cursuri si modalitati de predare
Socul cultural a fost imens si cu bataie lunga, insa imi voi axa relatarea pe domeniul universitar. Cea mai mare dificultate am intampinat-o in momentul alegerii cursurilor. In mod oficial, toate cursurile trebuie sustinute in limba engleza, insa nu toti profesorii au nivelul de limba suficient de ridicat pentru a face acest lucru. Mai mult, studentii insisi solicita cursuri in limba coreeana pe motiv ca altfel nu inteleg.
Sistemul de predare este oarecum diferit de cel din Romania. Nu exista seminarii, doar cursuri tinute de catre profesori (nu exista ideea de seminaristi ca la noi), de obicei de doua ori pe saptamana, totalizand 3 ore pentru fiecare curs ales. Prezenta este obligatorie (fara urma de gluma), iar absentele trebuie justificate riguros. De aceea orarul poate deveni destul de incarcat la un numar de 6 cursuri alese (limita maxima). Cartile folosite sunt americane, piperate la pret, insa extrem de bine concepute, atat din punct de vedere teoretic, cat si din punct de vedere al aplicatiilor si exemplelor practice. Prezentarile Power Point care insotesc cursurile sunt suficient de detaliate pentru a reduce notitele la minimum (cel putin acesta a fost cazul meu).
Examinarea
Examinarea are loc in trei pasi - un examen partial, un proiect de echipa si nelipsitul examen final, ponderile acestora fiind aproximativ egale. Ocazional, pot aparea teme pe parcursul semestrului. Absolut toate informatiile si materialele sunt postate pe un portal al universitatii, E-class, ce poate fi accesat in baza ID-ului de student si al unei parole. Din fericire, acum exista si o varianta in limba engleza a respectivului site.
Despre colegi, profesori si taxele de scolarizare
In timpul cursurilor interactiunea dintre studenti si profesori este aproape inexistenta, acest aspect fiindu-mi justificat prin inhibarea cauzata de utilizarea limbii engleze. Acest lucru nu m-a impiedicat insa sa adresez intrebari, de cele mai multe ori spre satisfactia profesorilor. In cazul cursurilor urmate de mine (din domeniul financiar si cel al comunicarii) majoritatea profesorilor aveau studiile absolvite in Statele Unite, amprenta asupra modului de predare si examinare fiind evidenta.
Absolut toate temele si exemplele abordate sunt alese din realitatea curenta. Exemplele clasice, dar din vremuri demult apuse, sunt reduse sau nu apar deloc. Accentul cade pe ceea ce se intampla astazi, aici (in Coreea), dar mai ales in acele locuri ale lumii recunoscute pentru influenta lor majora intr-un anumit domeniu (cum ar fi Statele Unite si Germania in economie, spre exemplu). Intr-adevar, aceasta a fost una dintre cele mai mari diferente fata de sistemul universitar romanesc. Studentii in Coreea sunt literalmente tratati drept adultii de maine, iar pregatirea este pe masura.
Desigur, nu pot afirma ca studentii demonstreaza aceasta afirmatie. Desi nu mi-a fost clar care este nivelul lor real (fluctuatiile fiind foarte mari chiar si pentru aceleasi persoane), pot spune cu incredere ca modul lor de a invata este in mare masura bazat pe memorare si mai putin pe gandire logica sau creativitate. Poate aceasta este si explicatia pentru numarul mare de ore pe care il dedica studiului.
De asemenea, scolarizarea in Coreea se plateste (aproximativ 6000 USD pe an), iar studentii sunt nevoiti sa acceseze credite guvernamentale. Acestea sunt primite potrivit unor conditii, dintre care cea mai importanta este performanta academica. Prin urmare, examinarile urmeaza oarecum acest obicei al lor de a memora, majoritatea examenelor fiind de tip grila.
Unde studentii coreeni reusesc sa surprinda este in realizarea proiectelor, in special in prezentarea acestor lucrari. Dovedesc deosebita maiestrie in gasirea celor mai interesante si neobisnuite informatii pe marele www., pe care apoi le prelucreaza in uimitoare elemente grafice sau animatii menite sa faciliteze intelegerea informatiei prezentate. Desi plagiatul exista ca si la noi, nu este atat de evident, tocmai datorita acestor 'reprezentatii artistice' din timpul prezentarilor. Plagiatul este totusi pedepsit sever, insa discret si fara a leza reputatia incriminatilor (onoarea si respectul fiind elemente de baza in societatea coreeana).
Profesorii din cadrul departamentului meu erau relativ obisnuiti cu studentii internationali, universitatea avand anual zeci de studenti din toate colturile lumii (SUA, Franta, Belgia, Cehia, Olanda, China, Japonia, Taiwan, Brazilia, Kazahstan, Vietnam, Botswana, chiar si Mongolia sau Brazilia). M-au tratat firesc, desi in debutul semestrului eram asaltata cu intrebari la fiecare curs. Informatiile lor despre Romania sunt foarte sumare, asa ca nu am avut parte de niciun fel de stereotipuri. Colegii insa nu au fost foarte prietenosi initial, din nou, din cauza limbii engleze. Practic un student international inscris la un curs dicteaza limba in care se va preda materia respectiva (engleza, in acest caz). Pe parcurs, insa, colegii si-au dat drumul, iar socializarea nu a mai fost o problema.
Proiectele in echipa au fost destul de dificil de realizat din mai multe motive. Primul ar fi inca o data cunostintele precare de limba engleza ale multor colegi. Al doilea a fost tendinta lor de a diviza uneori in mod absurd si ineficient partea fiecarui membru al echipei, rezultatul fiind nu tocmai unitar. Insa am putut depasi toate aceste inconveniente relativ usor (dupa durerile de cap de rigoare), fascinata fiind de lucrurile noi si absolut uimitoare care ma inconjurau.
Costul vietii
Cu privire la cheltuieli, pot spune ca Seoul, the Soul of Asia (acesta fiind sloganul orasului), isi poarta cu mandrie aceasta titulatura si in materie de preturi. Este un oras scump, extravagant, cu un standard de viata foarte ridicat. Programul de exchange prin care am studiat imi asigura scolarizare gratuita, cazare (aproximativ 300 USD pe luna, in caminele Universitatii) si o bursa lunara de 450 USD pentru cheltuieli personale. Desigur, suma alocata nu a fost suficienta, in conditiile in care preturile sunt de 3-4 ori mai ridicate decat in Romania. Insa nu mi-a fost greu sa imi completez repede veniturile meditand grupuri de studenti coreeni la limba engleza sau redactand articole pentru ziarul din campus.
As aproxima cheltuielile lunare pentru un trai decent la 900-1000 USD. Dar aceasta suma nu trebuie sa sperie. Coreea mi-a oferit dovada ultima ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, iar acel ceva ti se potriveste suficient de bine si te motiveaza pe masura, gasesti calea, chiar si cea financiara, de a-ti duce la bun sfarsit misiunea.
Despre cazare si campus universitar
Cazarea nu imi trezeste neaparat amintiri placute. In cladirea unui fost spital, camere pentru doua sau trei persoane, de dimensiunea unei sufragerii din vechile blocuri comuniste din Romania. Toaleta pe hol, dusuri cu podea imbracata in linoleum si o bucutarie comuna departe de cele din caminele renovate din Cluj. Am fost 4 ani cazata in caminele din Romania, dar, in ciuda acestui fapt, Coreea m-a pus la grea incercare din acest punct de vedere.
Campusul era situat in varful unei coline, in centrul Seoulului. Scoala cu traditie budista, dominata de cei 3 elefanti din piatra asezati in curtea mare. Un lucru inedit erau cafenelele amplasate pe acoperisurile fiecarei cladiri, locuri deseori preferate pentru studiu. Cantinele din campus ofereau in principal mancare specifica, dar si spaghete, pizza sau sandwich-uri cu o tenta europeana. De asemenea, campusul era impanzit cu balansoare, automate de unde puteai servi sucuri, cafele sau dulciuri si xeroxuri sau imprimante pe care le puteai folosi cu un card cumparat in prealabil.
Absolut toate cartile puteau fi cumparate din campus sau imprumutate in cadrul bibliotecii. Erau puse la dispozitia studentilor si niste camere pentru studiu 24 de ore pe zi si care functionau pe baza de rezervare (personal nu le-am folosit niciodata, dar aveau mare cautare in randul coreenilor). Campusul trecea printr-o perioada de modernizare in care a fost construita o parcare subterana, au aparut sali speciale pentru cei care doreau sa utilizeze laptopul la biblioteca, iar unele cladiri au fost marite pentru a acomoda un numar mai mare de studenti. Intr-adevar, campusul Dongguk a insemnat o noutate pentru mine, prin insasi ideea de campus, iar nu cladiri rasfirate prin intregul oras (i.e, Babes-Bolyai).
Un alt lucru pe care as dori sa il mentionez si sa il accentuez pentru cei cu putere de decizie este multitudinea de posibilitati de a studia in afara puse la dispozitia studentilor. Universitatea Dongguk are parteneriate in toate colturile lumii, iar toate informatiile sunt centralizate si usor accesibile fiecarui student. Dupa un an petrecut intr-o tara straina am realizat cat de mult conteaza o asemenea experienta si cat de mult ti se schimba perspectiva asupra lucrurilor. O viziune proaspata pe care o aduci acasa si poate reusesti sa o aplici intr-o maniera pozitiva.
Daca m-ar intreba cineva cum as defini Coreea intr-un singur cuvant, nu as pregeta sa spun ambitie. In termeni coreeni, ambitia defineste fiecare individ ancorat in cotidian - munca pana la epuizare pentru a atinge un obiectiv oarecare, fie el marunt sau maret. Insa pentru mine a insemnat curaj de a privi mai sus si de a-mi forta limitele.
In Coreea am gasit oamenii pregatiti si potriviti pentru a ma (re)ghida spre un vis mai vechi - acela de a studia in Statele Unite. Am aplicat pentru un program de doctorat si am fost admisa. In August pasii ma vor purta spre tinutul vesel al Universitatii Maryland, College Park unde imi voi continua si aprofunda pasiunea pentru comunicare in sanatate timp de 4 ani. Si cu siguranta voi reveni in Coreea, in acele locuri care mi-au conturat viata atat de frumos. Unde am invatat sa mananc picant si cu bete, sa fiu discreta, sa ma cunosc mai bine si sa inteleg ca nu exista culturi gresite, ci doar ignoranta noastra care ne indeamna sa judecam si ne impiedica sa empatizam.
Am 23 de ani si vin din minunatul Brasov".
Citeste si:
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
Oameni care sa stie sa execute un ordin fara sa gandeasca si fara sa comenteze.
Gandirea e descurajata inca din scoala generala. Trebuie sa repeti mecanic ce au gandit altii. Daca ai alta parere, pici examenul.
De invatat, scoala nu te ajuta sa inveti. Inveti singur. Scoala cel mult iti poate spune unde sa cauti - si asta daca profesorii isi fac bine treaba - si sa iti explice "de ce a fost nevoie de asta".
Matematica e veche de 2000 de ani, asta nu inseamna ca nu strebuie studiata. In consecinta, nu are importanta ca ce ai invatat e vechi de 20 de ani, importante sunt principiile care stau la baza acestor "tehnologii" cum le numesti tu (si pe care se vede treaba ca nu le-ai prins).
Lucrurile practice sau actuale le poti invata in scoli profesionale sau la locul de munca. Dar teoria, daca n-ai invatat-o in facultate, n-o mai inveti niciodata. Rolul unui inginer e creatia si rutina. Iar un inginer care stie ce e ala WIFI dar nu stie sa rezolve o ecuatie nu e inginer.
Degeaba stie inginerul sa faca calcul diferentia si integral, daca nu e in stare sa lege doua fire si mai mult sa inteleaga de ce ii palpaie becul.
Principiile crudeale celor mai multe tehnologii sunt, intr-un singur cuvant, matematice. Dati un exemplu si va spun fundamentul matematic. Va dau eu: criptare - polinoame, entropie, numere prime. Routing - grafuri, flux. Transmisiuni radio - legile lui Maxwell.
Ia sa va intreb: ce e Internetul - da, asta pe care il folositi acum. Din ce e compus? Cum arata aceste echipamente? Ce procesoare au? De cata memorie au nevoie? Ce e DWDM? Chiar credeti ca un simplu tehnician la o scoala de meserii le stie?
Degeaba un inginer stie bazele protocoalelor de comunicatie, daca infige o mufa ISDN in placa de retea doar pentru ca au aelasi conector (RJ45)!!!
Daca inginerul ala care proiecteaza nu stie cum arata o mufa, nu-i bai, se uita in standard si o gaseste. S-ar putea sa nici nu-l intereseze daca nu e treaba lui. Dar daca nu stie sa calculeze suprafata necesara pentru racirea unui procesor atunci e mai rau.
Routing-ul, configurarea securitatii unei retele si asa mai departe tin de proiectare, deci se fac de catre un inginer. Cablarea, testarea, sau alte configurari de rutina, se fac de catre tehnicieni.
Cei care trec direct la calculator fara aceasta scoala pe care tu o blamezi, vor fi niste maimute sociopate, care oricum nu vor putea procesa cantaitatea imensa de informatie existenta acum, nici in 100 de vieti.
Ne-am invatat sa consideram ca tot ce vine de afara e bun si tot ce avem noi e prost, ceea ce nu e adevarat.
Odata iesit din facultate, s-a angajat la o companie de telefonie si dezvolta software pentru PBX-uri (centrale telefonice). Acolo aude pentru prima data termeni ca "direct inward dial", "dial peer", "SS7 signalling", "FXS/FXO". Toate acestea nu se studiaza la nici o materie de la Calculatoare (eu insumi am studiat calculatoare). Si astfel isi da seama ca desi stie soft, nu il poate aplica intrucat nu stie bazele telecomunicatiilor. Si o ia de la capat cu studiul si, pentru ca e destept, intelege ca telefonia si calculatoarele sunt guvernate cam de aceleasi reguli, dar pacat ca nu ti se spune asta la scoala, macar cat de putin. Sau unde sa mergi sa cauti cand esti pus in fata unei interfete PBX.
Evident, scenariul este fictiv, insa a fi olimpic - dupa cum am zis - nu te ajuta decat daca vreii sa fii cercetator. Iar asta de obicei nu te ajuta sa iti procuri si mancarea zilnica.
Sa-ti spun ceva: eu am facut Calculatoare si am injurat toata facultatea unele cursuri. Dar nu stiu cum se face ca sunt de 10 ori mai bun la orice am de munca la serviciu decat altii care au invatat programare singuri acasa sau pe la alte facultati mult mai orientate pe ce cere piata, arzand etape.
Pentru ca, sa-ti explic eu de ce, si asta am inteles mai tarziu: facultatea aia inutila m-a invatat ceva: sa gandesc. Mi-a format creierul sa gandeasca, l-a facut sa infereze mult mai rapid si mai bine.
Creierul e ca muschiul, daca nu-l antrenezi se atrofiaza. Asta faci la scoala, il antrenezi.
Scoala nu poate fi adaptata de la an la an cu ce mai apare nou pe piata, pentru ca ce apare azi dispare maine. Tu trebuie sa ai o baza care sa-ti permita sa inveti orice cu usurinta. Asa ca nu mai injurati scoala atata, ca e foarte buna.
Ceva e deranjant la modul in care vezi lucrurile, sa crezi ca te invata cineva cum sa gandesti denota o simplitate dezarmanta. Factorii care influenteaza modul in care cineva gandeste sunt multipli: educatie, lectura, experiente, inteligenta nativa si au prea putin de-aface cu facultatea de calculatoare.
In fine, sa speram ca macar ceva Java misti, imi imaginez ca asta butonezi.
Singur ajungi prea tarziu sau niciodarta. Vorbim de medie...
Am trecut si eu pe acolo, nu-s chiar in necunostinta de cauza.
Ma gandesc ca amicul nostru o fi dat peste o studenta de la litere, cu vreo 5 ani mai in varsta, si a crezut ca iluminarea ii se trage de la algoritmi.
dar stim si avioane...
La capitolul avioane am cam 200 de ore de zbor. Instructorul meu are cam 13000, adica mai mult de un an. De asemenea sunt foarte mandru ca am putut invata de la cineva ca el.
Din contra, cred ca facultatea trebuie sa le arate exact tehnologiile de ultima ora si cum s-a ajuns la ele (dar repede). In plus, facultatea trebuie sa le prezinte studentilor nu "ultima ora in tehnologie" ci "ultima secunda", adica varful de lance al avansului tehnologic. Degeaba le aratam studentilor statia lui Marconi si primul televizor. Nu vor ajunge niciodata sa lucreze cu ele. Lor trebuie sa le aratam calcul paralel, multicore, multithreading sa le spunem de ce au aparut si cum sa programeze ca sa le si foloseasca - caci degaba vor incerca in asamblare sa scrie cod pentru multiple core sau multiple thread.
Pentru fundamentele teoretice, de gen efectul de camp in tranzistor, exista bibliografii - tone si tone de carti iar indrumatorul trebuie sa stie unde sa il indrume pe student sa caute si mai ales sa stie sa-i raspunda la intrebari. Daca nici profesorul nu stie, si el are la randul lui unde sa intrebe.
Fundamentele teoretice trebuie sa ocupe - cel putin la retele - primele cateva cursuri. Nu e nevoie sa ii explici studentului exact cum functioneaza criptarea WEP, ci doar sa inteleaga ce e cu vectorii de initializare, ce e cu rotatia cheilor. Nu e nevoie sa priceapa entropia criptarii. Dar e nevoie sa priceapa sa nu o foloseasca pentru ca e slaba si sa inteleaga din ce cauze e slaba - iar pentru asta nu trebuie sa ii arati cu ecuatii. Daca va vrea ecuatii, se apuca de PhD.
Daca ar fi asa simplu, cand ne-ar durea capul, am lua o carte de medicina si am afla ce tratament trebuie sa luam. N-am mai avea nevoie de medici pentru ca am facut cu totii curs de anatomie in scoala, iar restul gasim in carte.
Poate ca bazele sunt suficiente pentru ca un inginer lucreza in productie, dar in niciun caz nu pentru cei care lucreaza in cercetare si proiectare.
In alte parti sistemul de invatamant e mai flexibil, studii superioare de scurta durata, mai superficiale, pentru cei care vor sa mearga in productie, studii superioare de lunga durata pentu cei care vor sa faca proiectare, si studii aprofundate pentru cei care vor cercetare.
nu imi aduc absolut nimic aminte de integrale pentru ca nu am facut nici inginerie nici economie. .. plus de multe alte lucruri inutile memorate in scoala si am fost un elev bun
ca dovada ca premiantii din romania nu ocupa functii de raspundere prea multe - ele sunt ocupate de cei cu alte abilitati - networking, comunicare interumana, tupeu, samd
Frustrarea ta vine din faptul ca nu ai fi vrut sa ai o functie de raspundere si nu ai facut un MBA ?
Asa se vede capacitatea de profesor. Un profesor este cu atat mai bun cu cat poate explica concepte abstracte pana si pe intelesul prostilor.
Pe de alta nu stiu in ce masura profesorii din Coreea sunt influentati de profesori americani care sunt extrem de dinamici, seminarii foarte multe interactive etc. Am impresia ca nu faceti nici macar diferenta intre cursuri magistrale si seminarii atat de utile pentru procesare informatiei, cu atat mai putin intre invatamant de cercetare si invatamantul "util" de tip profesional..
Un alt exemplu: nimeni nu va obliga sa stiti aritmetica. Puteti crea una noua, cu un set coerent de axiome si teoreme, perfect functionala. Iar dupa ce va mandriti cu ea, constatati ca cineva va demonstreaza ca este echivalenta cu cea invatata la scoala. Faptul ca ati avut impresia ca ati creat ceva nou e doar o iluzie, de fapt ati reinventat echivalentul apei calde: apa fiarta racita.
Tocmai pentru ca sa nu ai iluzia unei noi creatii e nevoie sa stii ce anume au creat altii, iar dupa ce stii, mai e nevoie sa si intelegi. Lucrurile usoare au fost inventate deja, inca de acum vreo 100-200 de ani. Ceea ce este nou devine din ce in ce mai greu de creat, mai complex si din ce in ce mai putini stiu sau inteleg in ce consta. Multi conduc o masina fara sa aiba habar ce anume e cifra octanica (definitia) sau randamentul.
Societatea e o constructie piramidala: multi fac lucruri simple, putini complicate. Orice schimbare a ei ar duce dupa sine la intoarcerea in epoca de piatra (pentru ca am muri de foame daca toti ar fi filosofi). Ideea e sa stii unde vrei si unde poti sa ajungi in aceasta piramida. Acum insa, spre deosebire de acum cateva sute de ani, mobilitatea este mai mare in interiorul ei. In plus, peste un nivel mediu-coborat (liceu) nu esti absolut deloc obligat sa mai mergi la scoala. Poti studia si acasa iar internetul este mult mai cuprinzator decat cea mai mare biblioteca.
Toate loazele (unii se dau si olimpici !) sunt revoltate ca trebuie sa invete. Societatea noua va impune invatarea pe tot parcursul vietii pentru a fi luat in considerare - si evident a fi platit pentru ceva.
Este o greseala pentru o romanca poate inteligenta sa frecventeze un sistem educational conceput de si pentru o cu totul alta rasa/cultura.
Nu trebuie sa ne uitam decat la istorie pentru a vedea cine sunt cu adevarat cei care avanseaza stiinta (indiciu: nu au ochi oblici)
D-aia universitatile americane sunt pline de asiatici si indieni, si marile corporatii in care se face cercetare. Si d-aia nu prea sunt romani, pentru ca suntem over-qualified :)
Multi chinezi si alti asiatici aleg de bunavoie munci repetitive, 16h/zi 7 zile/saptamana 365 zile/ani, PENTRU CA POT. Un european tipic mai intai s-ar plictisi sa faca acelasi lucru tot timpul, apoi s-ar enerva la culme si s-ar revolta. Din punctul nostru de vedere, conteaza calitatea si eficienta, nu cantitatea.
Un Einstein care pierde vremea ca functionar de patente, gandind teorii peste puterea de intelegere a oricarui muritor de rand, este mai valoros decat un miliard de chinezi care muncesc ca furnicile, fara sa gandeasca.
A nu se intelege ca sustin pierderea de vreme pentru cei cu un intelect sub celui al lui Einstein.
Istoria da dreptate modului de gandire european. Nu chinezii au formalizat si dedus geometria pornind de la 5 axiome, ci Euclid. Nu Coreenii au descoperit fizica newtoniana. Nu japonezii au descoperit selectia naturala, ci doi englezi in mod independent unul de altul, Darwin si Wallace.
Noi romanii am avut un laureat Nobel, George Emil Palade si un mare inventator de talie mondiala, Henri Coanda. Cati de talia lor au avut coreenii?
Sper sa te intorci in Romania si sa incerci sa schimbi/ cladesti ceva aici. Eu sunt putin mai mare, dar dupa ce m-am plimbat si eu putin prin lume am decis sa ma intorc in Romania si sa ajut la schimbarea ei folosindu-ma de experienta dobandita pana acum. Recomand, la fel ca si tine, oricui are posibilitatea sa plece din tara cu bursa sau cu serviciul pentru o perioada de cel putin un an pentru ca iti schimba viziunea si capacitatea de a comunica. Bafta in viitor!
De aceea veti vedea la asiatici o anume rigiditate in abordarea problemelor de rezolvat sau a negocierilor, sunt tipicari si disciplina lor aparenta izvoraste si din teama de a nu iesi dintr-o scema comportamentala care i-ar obliga sa ia ei singuri decizii.
Ati citit ce spune Irina despre felul in care ambaleaza coreenii plagiatul..
China e o natiune moderna de 'copy-past' pentru ca nu are resursele umane antrenate sa fie creative si adaptabile, pur si simplu fura ideile altora, in speta europenii, rusii, americanii.
Japonia a reusit copiind maximum de la americani, la fel Coreea sau Taiwan.
De la coreeni (ca si de la japonezi) noi romanii putem invata sa fim mai disciplinati la munca si in societate, sa nu ne batem joc de rigurozitate si de verificarea a ceea ce facem, sa fim ceva mai ambitiosi pentru reusita personala si pentru tara noastra. Orice succes romanesc se rasfrange si asupra imaginii Romaniei, iar o Romanie puternica da un avantaj de imagine fiecarui roman.
Irina, succes pe mai departe in USA, iti doresc reusita deplina in planurile tale! La fel urez tuturor romanilor ce studiaza prin lumea larga, Romania ramane casa lor, singurul loc unde esti printre 'ai tai', acest sentiment il capeti abia dupa ce traiesti mult printre straini !
90% din romanii plecati afara sunt nefericiti, iti spun din experienta si din interactiunea cu ei. Pentru ca afara esti un sclav tigan, asta esti, indiferent cat de destept ai fi. Social esti un ZERO, singurii tai prieteni sunt celelalte categorii de imigranti, adica ceilalti tigani ca tine.
si ca noi, romanii, asa destepti cum suntem, nu am fost ins tare sa cream alt sistem decat... "sistemul" (spaga, frauda, manele etc.)
noi ne balacarim intre "of, viata mea" si "sa moara dusmanii mei", adica intre vaicareala si epatare.
sunt coordonatele noastre nationale definitorii.
de asta si au avut asa de mult succes in... muzica.
Si de-aia nu reusim sa ne ridicam noi, ca toti desteptii sunt impinsi catre ei si raman aici prostii.
Universitatile coreene nu prea au renume bun intre potentialii profesori din SUA pentru ca obisnuiesc sa-si incalce obligatiile contractuale, si aici ma refer la salariu, titulatura postului si posibilitatea de titularizare (tenure), odata ce omul s-a dat jos de pe avion. Am auzit o explicatie conform careia in culturile asiatice contractul nu e ceva batut in cuie, care obliga partile contractante, ci doar un punct de pornire (dar de ce modificarile sunt strict unilaterale, din partea celui cu "painea si cutitul in mana" nu mi s-a explicat.) Ai avut experiente de acest gen?
Ba e, ca altfel inventezi roata din nou..
dara fata asta scrie asa:
..... cu studentii internationali, universitatea avand anual zeci de studenti din toate colturile lumii (SUA, Franta, Belgia, Cehia, Olanda, China, Japonia, Taiwan, Brazilia, Kazahstan, Vietnam, Botswana, chiar si Mongolia sau Brazilia)
Daca ei si se pare Brazilia ca e o chestie exotica, dar Botswana, atunci ma intreb cu ce sta prost:memoraea sau logica?
Cred ca sta cu amandoua...
Banuiesc ca d-ra se refera la seminariile aferente cursurilor, numindu-i pe ceiu care le conduc (deseori asistenti) "seminaristi".
Altfel in toate tarile in care am calatorit cu interes profesional cursurile sunt acompaniate de seminarii, exercitii sau laboratoare. Dar nu e important sub ce forma inveti, atata vreme cat doresti sa o faci si iti dai silinta.
Oricum, mult succes pe unde vei ajunge!
....se pare ca ei acolo nu au calculatoare....