In cele ce urmeaza, GAZETA va prezinta in exclusivitate confesiunile unui fost comandant de infanterie ce acuza MApN si sistemul juridic de ineficienta, in timp ce isi cauta dreptatea. Subtitlul apartine lui Dicu, in timp ce titlul intertitlurile apartin GAZETEI.

"Sunt Dicu Ilie, nascut la 3 mai 1956 in localitatea Sacele, judetul Sibiu, mama Cornelia, tatal Ilie. Am terminat scoala generala, apoi am absolvit liceul la Saliste. Am vrut sa dau examen la facultatea de electrotehnica la Bucuresti, caci unchiul meu era rector la acea facultate.

Am mers la el sa ma testeze si mi-a spus ca am sa intru fara nici un fel de probleme. Dar vazand ca traiul e scump in capitala mi-am dat seama ca nu e de mine Bucurestiul si facultatea de electrotehnica, stiindu-mi posibilitatile financiare de acasa.

Nu avea rost sa-mi fac iluzii, insa imi placea foarte mult Armata si m-am gandit sa incerc la Scoala de ofiteri, la Pompieri. In anul 1977, cand am terminat eu liceul, Pompierii s-au mutat de la Sibiu la Bucuresti.

Mi-am depus dosarul la Bucuresti, am mers la interviu si am fost nevoit sa trec toate datele mele personale cat si ale rudelor mele pentru ca asa era sistemul, trebuia sa ne verifice. Am dat examen si am intrat la "iepuri de camp" - la Infanterie - si am terminat cursurile scolii.

Cand am terminat eu, a fost prima promotie de 400 de oameni care au fost repartizati in functie de media de absolvire. Eu imi doream sa ajung prin Ardeal, ca ardelean la ardelean trage. Am ajuns la unitatea militara (UM) 01278 de la Someseni in 1979 pe functia de comandant de pluton, unde am invatat multe lucruri.

Eu si cativa colegi am fost trimisi apoi la Bistrita la un curs de aruncator de grenade antitanc portativ AG-9, ce avea ca obiectiv sa traga cu munitie asupra tancurilor blindate ale inamicului sau sa traga munitie exploziva asupra infanteriei.

Dupa o luna jumate de cursuri am revenit la UM 01278, unde am ramas pana in anul 1980.

Test de limba la UM

In 1980 am fost transferat la UM 01012 Aeroportul Cluj-Napoca. Cum era un loc liber la acea subunitate, decizia s-a oprit asupra mea. Nici in ziua de azi nu am inteles de ce m-au ales tocmai pe mine, mai ales ca cel mai mare grad in armata din familia mea l-am avut chiar eu.

Nici nu stiam ce trebuie sa fac practic acolo, nu stiam cu ce se mananca, dar am decis sa accept, mai ales ca turele se faceau acolo in regim acceptabil, dandu-mi timp sa pot urma cursurile unei facultatii de Drept la fara frecventa.

S-a trimis dosarul meu la Bucuresti si am fost chemat la interviu, mi s-au verificat toate rudele si am fost supus unui test de limba straina. Eu stiam rusa, pe care o invatasem in scoala si franceza, ofiterul care ma intervieva cerandu-mi sa traduc un text in franceza.

Dupa interviu, in 1980, am fost mutat in functie la compania paza la Aeroportul Cluj-Napoca ca si locotenent, pe functia de capitan. Desi am facut o cerere prin care sa mi se aprobe frecventarea facultatii, nu mi s-a aprobat.

Intre timp, m-am casatorit si am avut o fetita pe nume Neli si undeva prin 1987 am devenit comandant de companie Infanterie UM 01278.

Daca-i ordin, cu placere!

Evenimentele din 21 decembrie 1989 m-au prins la Someseni, la UM 01278. Cu o saptamana inainte de evenimente, din 10 decembrie pana in 16 decembrie, am fost cu subunitatea la Poligonul din Floresti la antrenamente si trageri cu toate categoriile de armament din dotarea subunitatii de infanteriei.

Se tragea pe timp de noapte si pe timp de zi, se incepea dupa-masa pe la ora patru si antrenamentul se incheia dimineata urmatoare la ora noua. Cu toate ca Legea nr. 14/1972, cu privire la functionare MApN nu prevedea o serie de munci agricole ca mersul la cules de cartofi, la mina, la centrul civic la Raul Mare Retezat, nimeni nu comenta, ordinele se executau, nu se comentau.

Asa a fost si la revolutie, unde-i ordin, cu placere! Armata trebuia sa apere tara prin executare de ordine de la Ceausescu, pe care toti il consideram prost. Nu am avut ce face, a trebuit sa executam.

De la Someseni pana la poligonul din Floresti se mergea pe jos cu tot echipamentul din dotare in spate si eram nevoiti sa executam exercitiile de tragere dupa efort.

Radu cel Frumos

In data de 17 decembrie a acelui an eu eram planificat sa intru ofiter de serviciu pe subunitate. La ora 12 am intrat conform graficului in unitate si l-am vazut pe comandantul UM 01278, maiorul Vasile Voica, ca se afla si el acolo.

Nu am ramas surprins ca se afla acolo, caci familia sa se afla in Bucuresti si el era cazat la camin, preferand sa isi petreaca timpul in UM decat in camin. La ora 14.05 ma aflam la sala de mese in timp ce supravegheam servirea mesei soldatilor.

La 14.15, Ioan Dorobeica, locotenent major, ajutorul ofiterului de serviciu, m-a anuntat ca am primit indicativul "alarma de exercitiu".

Cu toate ca era duminica, nu mi s-a parut nimic ciudat, caci aceste ordine ce veneau de sus erau menite sa ne testeze reactiile si pregatirea indiferent daca era zi sau noapte, weekend sau o zi obisnuita.

Din cauza unor imperfectiuni ale semnalului, procedura presupunea verificarea indicativului la ofiterul se serviciu al esalonului nostru superior, care se afla la Targu Mures, Divizia 6, tancuri. Am primit confirmarea de la Targu Mures si am am apasat butonul de alarma in UM.

Am pus in aplicare tot ce trebuia facut intr-o asemenea situatie conform procedurilor de armata, inclusiv sa-mi anunt comandantul. Voica mi-a spus ca stia deja.

In timp ce urmaream activitatile ce se desfasurau in UM, la ora 17.15 in aceeasi zi, am primit indicativul alarmei de lupta partiala - "Radu cel Frumos", adica trecerea armatei de la stare de pace la stare se razboi.

Ordinele lui Milea

Atunci am inteles ca nu mai e de joaca, nu mai era test, era trecerea de la pace la razboi, lucru care se intampla numai daca sunt informatii certe ca asupra unui stat planeaza un pericol iminent.

Acest ordin putea fi dat numai de catre Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale, si loctiitorii sai legali si trebuia pus in aplicare de catre toate UM aflate in subordine. Am resunat la Targu Mures, de unde am primit ordin sa punem in aplicare fara alte discutii indicativul "Radu cel Frumos".

Conform procedurilor legale, trebuia sa iau un plic sigilat care se afla in UM si sa-l duc ori la comandantul Voica, ori la inlocuitorul sa legal, maiorul Vasile Hexan. Cum comandantul Voica nu se afla in UM in acel moment, m-am dus cu plicul la maiorul Hexan.

Mie imi tremurau picioarele, lui Hexan ii tremura mana pe plic, pentru ca amandoi stiam ce impact va avea acest lucru. Conform alarmei de la 14.15, toate cadrele militare se aflau acum in UM si trebuiau sa desfasoare activitatile prevazute in plic.

Toata lumea se intreba ce se intampla, de ce ne verifica prin aces indicativ, mai ales ca prin "Radu cel Frumos" era necesar sa scoatem toata munitia din depozit si sa fim pregatiti sa intervenim undeva prin Poarta Somesului, locul nu il stiam in detaliu.

Doua ore de somn

In data de 18 decembrie 1989, la ora 3 dimineata am fost schimbat din functia de ofiter de serviciu pe unitate de catre maiorul Gheorghe Saveanu.

In continuare, eu m-am prezentat la subunitate (Compania 2 infanterie) in functia de comandant de companie, desfasurand activitatile specifice subunitatii pentru situatia primita conform indicativului "Radu cel Frumos".

Incepand din data de 18 decembrie pana in 20 decembrie 1989, am fost convocati cu diverse ocazii de catre secretarul de partid al unitatii, maiorul Gheorghe Giurgiuman, sedinte in care ni se faceau precizari referitoare la evenimentele petrecute la Timisoara.

Mentionez, in toata aceasta perioada, respectiv din 17 decembrie pana in 21 decembrie acelasi an, nu am parasit UM si nu am avut alte contacte exterioare, nici cu familia, nici cu alte persoane din care sa fim informati asupra evenimentelor reale care se petrec in municipiul Cluj-Napoca sau in alte localitati din tara, singurele noastre surse de informare fiind comunicarile facute de catre comandanti si sefii ierarhici si postul national TV. In cancelaria companiei nu aveam nici macar un radio personal.

Indrumarea lui Caba

Incepand cu data de 18 decembrie, in UM s-a prezentat din partea comandamentului Armatei a 4-a o comisie formata din locotenent colonel Florian Caba - seful pregatirii de lupta a Armatei a 4-a, maiorul Gheorghe Oprea si maiorul Victor Ciurea.

Aceasta comisie verifica, indruma si coordona activitatea UM 01278 si a celorlalte unitati din microgarnizoana Someseni referitor la punerea in aplicare a prevederilor indicativelor primite prevazute in instructiunile in vigoare, cat si regulamentele militare.

In mod concret, am primit sarcina de a efectua instructie cu militarii din subordine atat pe timp de zi, cat si pe timp de noapte, in ceea ce priveste perfectionarea deprinderilor acestora in folosirea si exploatarea tehnicii si armamentului din dotare facand instructie prin rotatie cu militarii in termen si subofiterii subunitatii.

In toata aceasta perioada, atat eu cat si subordonatii mei nu cred ca am dormit si ne-am odihnit mai mult de 2 ore pe noapte. Aceste activitatii le desfasuram in urma informarilor facute in unitate cum ca exista un pericol iminent de agresiune din partea Ungariei cu scopul de a anexa Ardealul.

Acestea au fost informatiile concrete pe care le-am primit de la comandantii si sefii nostri de la organele de partid din unitate.

Ilie Ceausescu la Cluj

Pentru informarea cititorului, mentionez ca la nivelul UM functiona Comitetul de Partid al UM din care faceau parte pe putin 20 de cadre cu functii de comanda si conducere si, tot in acest sens, mentionez ca maiorul Ioan Toma era comandant de batalion, sef de Stat Major de batalion era capitanul Aurel Copaciu, iar secretar de partid era locotenentul Eugen Carstea.

La nivelul Armatei a 4-a functiona Consiliul Politic al Armatei, al carei sef era colonelul Alexandru Salan, sectia operatii, al carei sef era colonelul Pantelimon Pralea, sectia pregatire de lupta, sef locotentul colonel Florian Caba.

Am mentionat toate aceste functii si aceste nume pentru urmatorul motiv: Armata, prin natura ei, este o institutie strict ierarhizata din punct de vedere al organizarii, planificarii si raspunderii decizionale prevazute atunci si acum in legea de organizare si functionare a M.Ap.N.

Revenind la evenimentele din acea perioada, am fost informati de factorii de comanda si decizie din UM ca in data de 20 decembrie 1989, la Cluj, la Consiliul Politic al Armatei a venit generalul locotenent Ilie Ceausescu - secretarul CPS al M.Ap.N, fratele dictatorului.

Acesta, in informarile facute cadrelor de conducere - comandantii de unitati, secretarii de partid si alte cadre cu functii de conducere si comanda din cadrul Armatei si altor structuri din municipiul Cluj-Napoca - a accentuat ideea potrivit carei era un iminent pericol de anexare a Ardealului din partea Ungariei, specificand ca elemente ale agenturilor straine au fost infiltrate si actioneaza in sensul instigarii populatiei la acte de vandalism si violenta, cu scopul de a bloca si anihila actiunile Armatei pentru indeplinirea misiunilor si sarcinilor ce ii reveneau de aparare a tarii.

Concret, blocarea strazilor, a pietelor, distrugerea de magazine si incendieri, pentru a ingreuna activitatile trupelor spre indeplinirea misiunilor primite".

Apararea pietei

In aceste conditii, in data de 21 decembrie 1989, orele 14, am fost adunati pe platoul unitatii, comandantii de companii, de batalioane, sefii de stat major de batalion, secretarii de partid, membrii Statului Major al UM si ni s-au precizat si stabilit misiunile de catre locotenentul colonel Florian Caba in prezenta comandantului unitatii, maior Vasile Voica, a sefului de Stat Major, Viorel Hexan, si a secretarului de partid, maior Gheorghe Giurgiuman.

Subunitatea pe care o comandam, Cp.2, avea misiunea sa se deplaseze in municipiul Cluj-Napoca, piata Mihai Viteazu si sa nu permita accesul grupurilor mai mari de cinci persoane in piata, deoarece existau informatii certe detinute de esaloanele superioare ca se doreste blocare armatei de catre civili prin dipunerea unor grupuri mari de oameni in piete si pe strazi.

Mentionez ca pe functia in care eram incadrat in acel moment, adica comandant companie, toate aceste informatii si misiuni le primeam de la comandantii si sefii mei, care aveau in subordine structurile necesare pentru a verifica veridicitatea acestor informatii.

Rol de executant

Prin natura functiei si gradului avut, eu aveam un rol strict de factor de executie, puterea decizionala apartinandu-mi, conform prevederilor regulamentelor militare si instructiunilor existente, in sensul de a face totul pentru indeplinirea misiunilor si a ordinelor primite.

Din unitate au fost numite si alte subunitati pentru indeplinirea misiunilor stabilite de catre comandantii si sefii ierarhici in puncte ca Piata Agroalimentara Mihai Viteazu, Parcul Feroviarilor, Piata Marasti, Terapia etc.

M-am referit aici doar la misiunile primite de UM 01278 Someseni si nu la celelalte unitati de pe raza municipiului. In piata Libertatii au actionat subunitati din UM 01215 Floresti la fel ca si la Fabrica de Bere, iar in piata Marasti, subunitati de la UM 01369 Someseni.

Aceste lucruri le-am aflat ulterior din desfasurarea si evolutia evenimentelor pe care le voi relata in continuare" - vezi pagina urmatoare. VA URMA