Sondajul realizat de institutul Forsa, publicat in revista Stern, arata ca aproximativ 15% din populatia de 82 de milioane a Germaniei privesc cu nostalgie vremurile cand tara era impartita in doua.
Sondajul a aratat ca majoritatea locuitorilor din vestul tarii sunt deranjati de taxele mari pe care le platesc pentru reconstructia fostelor zone comuniste, pe cand nemtii din est nu sunt multumiti de nivelul veniturilor care sunt doar la 80% fata de veniturile celor din vest, arata sursa citata.
Germania comemoreaza anul acesta, la 9 noiembrie 1989, 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului.
Alegeri SUA
Important e ce gandeste majoritatea intr-o democratie, ca minoritati gasesti de tot felul si intotdeauna, indiferent de regim si tara, unele minoritati vor fi nemultumite de ceva.
Comunismul e mort si ingropat, URSS e la lada cu gunoi a Istoriei si nostalgicii dupa stat in frig pt tacamuri de pui vor parasi treptat momentul istoric, in mod natural, ca asa-i viata, se termina intotdeauna.
In rest, doar frustrati si neadaptati, incapabili sa propuna o alternativa viabila la capitalism si democratie.
Am trait si eu in anii 80 si era greu. Si nu numai de alimente: n-aveam curent 2h pe zi, n-aveam apa calda cat trebuia, n-aveam benzina sa mergem ca oamenii cu masina, n-aveam un amarat de video sa vedem si altceva decat iepoca de aur, iar la o pereche de blugi ne uitam de parca ar fi fost aur curat. Intreaga tara era o inchisoare in care ni se spala creierul.
Erau vremuri proaste, iar unii dobitoci le mai si lauda. Propun ca astia care sunt nostalgici sa isi stinga singuri lumina 2 ore pe zi, sa nu se spele, sa stea in frig iarna, sa manance "rational" cate 1/2 litru de ulei pe luna si 1kg de faina. Sa vedem daca o sa le placa.
Pe de alta parte, in Germania de Est avem eternii nostalgici comunisti care s-au lovit crunt de sistemul capitalist.
Astfel, dupa 20 de ani de la reunificare 15% din germani regreta acel moment. E la mintea cocosului ca acest procent e extrem de mic si ca reunificarea a fost pana la urma un succes. E foarte greu sa ne imaginam astazi o Germanie rupta in doua. Si chiar si asa, UE ar fi rezolvat problema.
Dincolo de glumă, există un adevăr: părții de populație aflate sub media competitivității este normal să i se pară că vremurile apuse au fost mai bune. Reușeau să se încadreze în standardele generale, care îi suportau de dregul egalitarismului, fără a da societății ceva în schimb.
Nici acum, criteriile în mare parte, pur economice, nu selectează cine știe ce valori umane. Însă niciun om cu capul pe umeri nu se simte înstrăinat sau nostalgic mai mult decât, așa cum e normal și o simțim cu toții, dorul de propria tinerețe si de entuziasmele specifice vârstei!
Restul e patologie!