Un raport făcut de un grup de profesori de la Yale University și experți internaționali arată că Rusia a fost puternic afectată de sancțiunile occidentale și de plecarea companiilor străine și că celebra „pivotare către Est” a economiei nu se poate face fără investiții uriașe în infrastructură care ar dura ani de zile.
După mai bine de cinci luni de la invazia Rusiei în Ucraina și după mai multe valuri de sancțiuni occidentale împotriva Moscovei, o întrebare tot mai sâcâitoare și-a făcut loc în dezbaterea publică din Europa: au sau nu efect măsurile economice adoptate de Occident împotriva economiei Rusiei?
Întrebarea este importantă în contextul în care țările europene se confruntă cu o inflație aflată la cote istorice, 7,6% inflația media anuală în zona euro și 8,3% în UE pentru 2022, prețurile la energie bat record după record și tot mai mulți oameni se uită cu îngrijorare la iarna care se apropie.
Pe acest fundal de incertitudine, o narațiune care servește foarte bine intereselor Kremlinului câștigă tot mai mulți adepți: economia Rusiei dă dovadă de o reziliență surprinzătoare și chiar se bucură de prosperitate, în ciuda războiului, a sancțiunilor și a retragerii companiilor occidentale.
Mesajul sugerat ar fi că, în loc să trimită arme Ucrainei și să încerce să destabilizeze economia Rusiei, Occidentul ar face mai bine să-i convingă pe ucraineni să facă pace cu dușmanul. În orice condiții.
În acest context, un grup de profesori de la Yale University, din care fac parte Jeffrey A. Sonnenfeld, profesor de management la Yale School of Management, Steven Tian, director de cercetare, Franek Sokolowski, cercetător în afaceri și economie și alți experți internaționali, unii dintre ei fiind vorbitori de limbă rusă și care au avut acces la date neconvenționale precum și la informații provenite de la parteneri internaționali ai Rusiei, au realizat un raport numit „Retragerile afacerile și sancțiunile paralizează economia rusă”.
Documentul, care poate fi consultat integral aici, prezintă cifre și date concrete care arată că, în ciuda afirmațiilor propagandistice ale Moscovei, economia Rusiei nu se simte deloc bine. Nu doar că nu se simte bine, ba chiar face implozie.
În cele ce urmează voi prezenta câteva dintre informațiile mai importate extrase din acest document, care are 118 pagini, încercând să mă concentrez pe miturile care circulă în acest moment (și) în România.
Rusia publică doar datele care-i convin despre economie
Pentru început, autorii raportului au remarcat faptul că, după introducerea sancțiunilor, Kremlinul a început să prezinte foarte selectiv informații referitoare la economie, „dând la o parte în mod intenționat statisticile nefavorabile, dar păstrându-le pe cele favorabile.”
„Indicatori economici care înainte de război erau actualizați lunar, de exemplu datele privind comerțul exterior, exporturile și importurile în special cu Europa, datele privind producția lunară de petrol și gaze etc, nu mai sunt disponibile (...) Nu mai sunt disponibile nici măcar datele referitoare la numărul de pasageri al companiilor aeriene și aeroporturilor”, spun autorii documentului.
Rusia are, în realitate, mai multă nevoie de piața internațională de materii prime, decât invers
Pentru că unul dintre cele mai importante mituri este legat de faptul că materiile prime din Rusia care nu mai sunt cumpărate de Europa merg acum, bine mersi, pe piețele de Asia, autorii cercetării au alocat o importanță substanțială acestui subiect.
Imediat după începerea războiului, o informație a făcut carieră în media și anume aceea că exporturile de petrol aduc Rusiei un miliard de dolari pe zi, suma fiind atât de ridicată și datorită creșterii prețurilor la energie pe piața internațională.
Autorii raportului spun că exporturile de mărfuri și materii prime ale Rusiei reprezintă cu mult peste jumătate din bugetul total anual al Rusiei. Aici sunt incluse nu numai veniturile directe din exporturile de petrol și gaze, dar și sursele indirecte precum și impozitele plătite de angajații care lucrează în industriile legate de mărfuri, taxe plătite de companiile din acest domeniu și altele.
În ceea ce privește relația dintre Rusia și partenerii săi comerciali, datele arată că importanța exporturilor de mărfuri din vest către Rusia depășește cu mult importanța exporturilor rusești către restul lumii. Cu alte cuvinte, mai multă nevoie are Rusia de mărfuri de la alții, decât alții de mărfuri din Rusia.
Pe fiecare din materiile prime unde Rusia este un jucător important pe plan internațional, procentul din piață deținut de Rusia nu depășește 10%. Practic, în majoritatea cazurilor, clienții Rusiei se pot descurca ușor reorientându-se către alți producători.
Un exemplu concret îl reprezintă compania Boeing care-și cumpăra tot titanul de care avea nevoie din Rusia. Aceasta a fost însă capabilă să găsească surse alternative fără să piardă nicio secundă, după cum se precizează în raportul analiștilor de la Yale.
Rusia nu-și poate muta în China gazul pe care-l trimitea în Europa pentru că…nu are conducte pe unde să-l transporte
Conducta de gaz Power of Siberia, Yakutia, Rusia. FOTO: TASS/ Profimedia
În ceea ce privește exporturile de gaze naturale către UE, probabil cel mai sensibil punct de pe agenda europeană, realitatea subliniată în analiza experților este următoarea: Rusia este mult mai dependentă de Europa decât Europa de Rusia. Asta chiar dacă, pe termen scurt, occidentalii trebuie să suporte creșteri mari de prețuri.
Câteva cifre: în 2021, 83% din exporturile rusești de gaze naturale au fost către Europa. În același timp, Europa are o paletă mai diversificată de surse: 54% din gazele sale sunt din afara Rusiei, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat) din Norvegia, Qatar, Algeria, pe lângă sursele interne, cum ar fi zăcământul uriaș de gaze din Groningen, Țările de Jos.
Un jucător important în acest sens a devenit și SUA care în luna iunie a exportat în Europa 5,5 miliarde de metri cubi de GNL, în timp ce Rusia a trimis prin conducte 4,5 miliarde de metri cubi de gaz.
În ceea ce privește „pivotarea către Est”, anunțată de Putin, aceasta ar trebui să fie una extrem de bruscă având în vedere că cele 16,5 miliarde de metri cubi de gaz exportate de Rusia în China anul trecut au reprezentat mai puțin de 10% din cele 170 de miliarde de metri cubi trimise de Rusia pe piața europeană. Dacă luăm în considerare numai gazul transportat prin conducte către China procentul scade la doar 3,5%.
Dar principala provocare a acestei „pivotări” dramatice de la Vest la Est, care ar trebui să aibă loc rapid pentru a acoperi nevoile de bani ale Rusiei, o reprezintă infrastructura. Pentru că, după cum arătam mai sus, cea mai mare parte a gazului rusesc este exportată prin conducte.
Conducta „Power of Siberia 1” a fost finanțată de China în 2014 și a costat 45 de miliarde de dolari (nici nu este la capacitatea deplină). Problema este că în acest moment „nu există nicio interconectivitate și prin urmare nicio oportunitate de a redirecționa gazul din vestul Rusiei (care este conectat la vestul Europei și la Orientul Mijlociu) cu conducta către China”, se arată în raportul experților de la Yale.
A existat un proiect „Power of Siberia 2” dar acesta nu s-a materializat. Asta înseamnă practic că fără clienții europeni gazul din vestul Rusiei nu are unde să fie vândut, deci mai bine rămâne în pământ.
Mai trebuie spus că capacitatea Rusiei de a exporta gazul sub formă de GNL este foarte mică. De exemplu, exporturile totale de gaze rusești către Europa s-au ridicat la 170 miliarde metri cubi din care doar 15 miliarde sub formă de GNL, se mai arată în raport.
În concluzie, din punct de vedere tehnic, este imposibil ca resursele pe care Rusia le exporta în Europa să fie trimise acum către China sau India, fără construcția unei noi conducte de interconectare transiberiene, care ar dura câțiva ani.
Mai trebuie spus că, totuși, Rusia nu reprezintă un partener comercial major pentru China (spre deosebire de SUA care e nr. 1) deci e puțin probabil ca aceste conducte să se construiască pe alți bani decât cei ai rușilor.
Petrolul rusesc este cumpărat într-adevăr de China și India, dar la un preț de discount
Petrolier rusesc în portul Rotterdam. FOTO: ANP/ Alamy/ Profimedia
În ceea ce privește petrolul, cifrele seci arată în felul următor:
Rusia este al treilea producător de petrol din lume cu o producție de 11,3 milioane barili pe zi.
În ianuarie 2022, aproximativ 50-60% din export mergea către Europa și 20% către China.
45% din veniturile bugetare ale Rusiei din 2021 au provenit din petrol.
Chiar dacă este adevărat că China a cumpărat din Rusia în 2022 mai mult petrol decât în alți ani a făcut-o la un preț redus (cu 35 de dolari), la fel ca și India.
Având în vedere și ce fac ceilalți jucători de pe piața globală a petrolului, este puțin probabil, spun autorii studiului, ca India și China să poată înghiți într-un an în jur de 6 milioane de barili pe zi.
În plus, petrolierele rusești au nevoie, în medie, de 35 de zile pentru a ajunge în Asia de Est față de două până la șapte zile pentru a ajunge în Europa. Acesta este și motivul pentru care, istoric, doar 39% din petrolul rusesc a mers în Asia față de 53% cât era destinat Europei.
Chiar și previziunile conservatoare ale ministerului rus de finanțe arată o scădere cu între 9 și 17% în 2022 a veniturilor din petrol, din cauza sancțiunilor occidentale și a plecării companiilor petroliere internaționale care fac ca extracția să fie mai dificilă și cererea mai redusă, mai precizează raportul.
Importurile din China făcute de Rusia au scăzut în realitate, nu au crescut, cum s-ar fi așteptat mulți după sancțiunile occidentale
În ceea ce privește mărfurile importate de Rusia, datele arată în felul următor: Conform Administrației Generale a Mărfurilor din China, exporturile chineze către Rusia au scăzut cu 50% de la începutul anului până în aprilie.
În cifre absolute, lucrurile arată așa: la sfârșitul lui 2021 exporturile erau de 8 miliarde de dolari pe lună, iar în aprilie valoarea lunară a fost de sub 4 miliarde de dolari.
Ce înseamnă plecare a peste o mie de companii străine din Rusia
În ceea ce privește plecările de afaceri din Rusia, datele strânse de experți arată în felul următor: ar fi vorba despre peste o mie de companii a căror valoare totală (venituri și investiții) depășește 600 de miliarde de dolari- suma e colosală, reprezintă aproximativ 40% din PIB-ul Rusiei (a nu se înțelege însă că PIB-ul Rusiei a scăzut peste noapte cu 40%, pentru că multe din aceste business-uri au fost preluate de firme locale, altele sunt în curs de relocare etc).
Plecarea celor peste o mie de companii străine a avut un efect și asupra forței de muncă, în condițiile în care aceste afaceri aveau în total peste un milion de angajați.
Dacă tot am adus vorba despre forța de muncă, ar trebui să amintim și de exodul acesteia: peste 500 de mii de ruși au părăsit țara de la începutul războiului, din care jumătate reprezentau oameni cu înaltă educație și forță de muncă calificată, cum ar fi în domeniul tehnologiei.
Câteva concluzii
- Raportul trage și câteva concluzii dintre care amintim unele mai importante:
- Poziționarea strategică a Rusiei ca exportator de mărfuri s-a deteriorat irevocabil, iar „pivotarea către Asia” presupune provocări uriașe (lucrări uriașe de infrastructură făcute cu costuri mari).
- Importurile s-au prăbușit în mare măsură, iar țara se confruntă cu lipsuri mari în ceea ce privește componentele pentru tehnologie. Care nu pot fi asigurate prin aprovizionarea din economia internă.
- Producția internă nu poate suplini pierderea produselor, a afacerilor și a talentelor.
- Din cauza lipsei producției și a inovației, prețurile au crescut iar consumatorii au devenit neliniștiți.
- Din cauza retragerilor din economie, Rusia a pierdut companii care reprezentau 40% din PIB, inversând practic aproape toate cele trei decenii de investiții străine în Rusia.
- Putin recurge la intervenții fiscale și monetare nesustenabile pentru a ameliora slăbiciunile economice structurale, iar bugetul este în deficit pentru prima dată în ultimii ani, chiar și în condițiile unor prețuri mai mari la energie.
Urmărește ultimele evoluții din a 155-a zi a războiului din Ucraina LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.
109
28
