În unele familii creștine, postul se extinde și asupra copiilor. Că vor, că nu vor, că înțeleg sau nu de ce o fac, copiii postesc la fel ca părinții lor. Am stat de vorbă cu preotul Constantin Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, pentru a înțelege cum trebuie să le vorbim copiilor despre post, care este momentul în care se recomandă introducerea acestui obicei în viața lor și cum pot fi ei ajutați să se apropie de credință fără a le impune acest lucru.
Totul Despre Mame: În unele familii, postul este impus copiilor. Este corectă această abordare?
Preot Constantin Necula: Nu, postul nu se impune, ci se descoperă. E o lucrare de învățare a postirii din care noi, adulții, nu putem lipsi. Copiii învață din exemplul nostru echilibrul, care este temeiul postirii. Nu cred în rețetele de postire prin forțarea libertății de a alege a copiilor. Ne mai mirăm că pleacă din biserică spre maturitate când le prezentăm biserica drept un loc al lui „Să nu…”? Cred că un copil poate să postească și prin aceea că e atent la slujbă, de exemplu.
Totul Despre Mame: Există o vârstă potrivită pentru a începe să postești?
Preot Constantin Necula: Sigur că ține de vârstă, ca tot ce înseamnă viața sufletească a omului. Paul Evdokimov numea „vârstele vieții spirituale” etapele formării și viețuirii idealului creștin din existențele noastre. Un copil poate posti de foarte mic. Despre Sf. Nicolae – prietenul copiilor – se spune că postea de la sânul maicii sale, mâncând numai dintr-un sân. Arătându-se, prin aceasta, asceza timpurie a unui copil. Dar nu e cazul să generalizăm. Fiecare copil are ritmul și… părinții săi. Și totul este să păstrăm echilibrul. Fără liberalisme ieftine ori rigorisme care frizează nesănătatea trupească și sufletească deopotrivă.
0
3
