Oamenii care sunt in Piata si sunt foarte diferiti e clar ca nu au un scop bine stabilit si e clar ca ei sunt expresia, ei dau glas unor multitudini de nemultumiri fata de tot: fata de sistem, fata de clasa politica fata de lumea in care traiesc, fata de privatizarile salbatice, fata de moralitatea unor oameni politici, fata de FATA. Apele nu sunt deloc asezate, spune sociologul Mirel Banica. Cum se raporteaza protestele din Romania la miscarile de strada din Europa occidentala si ce spun ele despre societatea romaneasca?

Dupa cum putem observa, deja nu mai e vorba doar de Piata Universitatii. Piata isi pastreaza aceeasi incarcatura memoriala, de simbol. Acolo orice om care are o pancarta, si-o leaga de gat, si se prezinta in acel loc, nu doar in timpul demonstratiilor, ci si in afara lor, stie ca mesajul lui va fi urmarit, amplificat, eventual dat la televizor (visul oricarui protestatar) in ziua de astazi.

Sunt demonstratiile din Piata Universitatii un protest politic real?

Mirel Banica:

• Dar Piata Universitatii nu mai e doar Piata Universitatii. Revoltele, miscarile se deplaseaza pe axa mai multor puncte pe harta simbolica a orasului. Fiecare dintre ele are semnificatia si incarcatura lui.
• Este o revolta, o miscare politica ce se intampla acolo. Este un simptom al bolilor de care suferim. Am vazut ca acesta este un numitor comun al intrebarilor de la cititori. E din toate cate putin.
• Romania se conecteaza in felul ei acestor miscari care cred eu ca au izbucnit cu celebra Primavara Araba si se continua in lume sub diferite forme. E o miscare hibrida. Poate fi legata de critica mondializarii, de critica capitalismului care se pare ca a inceput sa-si atinga limitele si in Romania. Poate ca strada, poporul, masele, zavragiii au spus ca privatizarea are o limita. Si au dat un semnal destul de puternic, dar inca destul de neclar si confuz.
  

Care este scopul acestor manifestatii?

Mirel Banica:

• Dupa cum am putut vedea, nu doar in Romania ci in toata lumea in anul trecut, nu exista un scop. Ele pornesc de la lucruri aparent minore, banale. Legea sanatatii, un schimb mai dur de replici sau, in alte tari, de la manifestanti batuti de politie etc. Pornesc de la fapte aparent minore si conduc la cauze majore. Nu exista un scop pentru ca este o confuzie atat de mare a acelor oameni, iar a noastra la randul nostru este atat de mare incat avem cauze multiple de protest. Traim intr-o societate care a devenit pe de-o parte atat de complicata si pe de alta parte atat de fluida incat ne este foarte dificil sa inotam in ea.
• Oamenii care sunt in Piata si sunt foarte diferiti e clar ca nu au un scop bine stabilit si e clar ca ei sunt expresia, ei dau glas unor multitudini de nemultumiri fata de tot: fata de sistem, fata de clasa politica fata de lumea in care traiesc, fata de privatizarile salbatice, fata de moralitatea unor oameni politici, fata de FATA, ce sa spun mai mult de atat pentru ca apele nu sunt deloc asezate.
  

Cristian Stefanescu, redactor Deutsche Welle:

• Germanii ies in strada mai degraba pentru a schimba legi, pentru a atrage atentia ca un parlament nu este un Olimp, pentru a le explica oamenilor pe care i-au votat "Da, te-am votat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa gandesti in locul meu. Oamenii nu ies in strada pentru un loc garantat de munca sau pentru un salariu mai bun pentru ca in acest sens exista alte forme de protest direct la locul de munca, respectiv greva si sindicatul care este o institutie bine organizata in Germania.

Mirel Banica despre identitatea grupurilor de protestatari din Romania

Cum trebuiau sa intervina jandarmii duminica seara impotriva huliganilor violenti?

Cristian Stefanescu, redactor Deutsche Welle:

• O astfel de dezbatere a izbucnit relativ recent dupa ce politia a intervenit ceva mai brutal decat era lumea obisnuita in Germania. Bine lumea nu e obisnuita in general in Germania cu manifestari violente dincolo de 1 mai al anarhistilor sau de cate o ciocnire intre socialisti si neonazisti. In ultimii 20 de ani, dupa reunificare, a luat amploare fenomenul iesirii in strada nu neaparat violent. A fost o intamplare recenta in care niste politisti au batut niste civili nevinovati oarecum printre alti participanti la miting.
• Din acel moment s-a pus problema identificarii politistilor cu placute asemenea militarilor. Cu numele pe placute. Pentru ca la fortele de interventie, sub scutul cagulei sau sub cel al unei sepci care oarecum ii uniformizeaza sunt putin mai greu de identificat decat multimea in tricouri sau fulare pe fata. Dezbaterea este aprinsa in acest moment, dar sa nu ne imaginam tonurile isterice folosite in dezbaterile televizate din Romania. E o discutie pe argumente si, in general, asta este tonul pe care se si demonstreaza in Germania, nu doar se dezbate la televizor.

Mirel Banica:

• Spre deosebire de Germania, noi avem un brat foarte lung al trecutului numita memoria comunismului. Tonul isteric al televiziunilor (desi e o afirmatie poate putin dura) cred sau incerc sa cred ca are o explicatie. Pentru mine, printre altele, dincolo de comanda politica este si memoria lunga a comunismului. O parte din populatia Romaniei a trait in teroarea fortelor de ordine. Aveam 18 ani la revolutie si stiu ce inseamna sa traiesti sub teroarea unei uniforme, a unei forte de ordine care te supravegheaza.
• Aici este iarasi o mare ruptura pentru cei care stiu si vor sa vada lucrurile in profunzime. Oricat ar parea de paradoxal, eu am o opinie destul de buna fata de comportamentul fortelor de ordine din acest moment. In primul rand scenografia, felul in care sunt imbracati, in care sunt echipati a inceput sa semene cu cel din Occident.
• Cred ca asistam la o schimbare destul de profunda care pe mine personal ma bucura in sensul ca jandarmeria s-a autonomizat. Ne place sau nu ne place acest lucru, eu asa-l vad. Poate gresesc, poate nu. Si dincolo de niste derive individuale - oamenii aia sunt sub casca, dar sunt caractere individuale - exista acel esprit de corp pe care il are orice arma care functioneaza in lumea asta. Ei au inceput sa aiba un spirit de corp si au inceput sa comunice altfel si cu societatea civila si cu massmedia.
  

De ce vedem diferite revolte la televizor pe diferite canale?

Mirel Banica:

• Multi dintre noi stim ca massmedia, mai ales cea din Romania unde cacofonia de voci este atat de mare, de multe ori reactioneaza putin si la comanda.

Cristian Stefanescu despre relatarile din massmedia germana:

• Romania e pe pozitia a doua sau a treia a stirilor pentru ca fiecare are o tema locala mai importanta, iar dezvaluirile din vasul care se scufunda in sudul Italiei sunt apetisante. Se vede, daca ar fi sa sintetizam prin vocea celor care au vorbit ieri in Parlamentul European, ca un semnal de alarma pentru intreaga politica purtata in acest moment. Austeritatea nu este suficienta - nu ca nu este buna, dar nu e suficienta.
• In cele din urma, cineva la inceputul manifestarilor a transmis prima stire in care a spus ca romanii au iesit in strada impotriva masurilor de austeritate, a planului de reforma propus de actuala guvernare. Aceasta a fost linia pe care au mers zile in sir informatiile.
• Altfel este o noua piesa intr-un domino sau intr-un puzzle european care se manifesta firesc anti-, contra evolutiilor actuale ale intregului continent. Cu siguranta nu se poate face o paralela intre revoltele de acum si evenimentele care au stricat imaginea Romaniei in 1990: mineriada.
  

Mitingul partidelor

Mirel Banica:

• Cred ca mai usor ii va fi puterii actuale sa explice maselor in mod democratic ca aceste revolte sunt necesare, sunt un semn bun de sanatate democratica, dar ele trebuie sa aiba insa un terminus, un final. Trebuie sa se spuna stop pentru ca Romania este o tara deja destul de fragila si nu-si poate permite foarte mult timp genul asta de revolte care sa mareasca starea de incertitudine in care ne gasim in acest moment.
• Sunt doua competitii simbolice acum. Opozitia care incearca sa recupereze pentru propriul ei profit starea de nemultumire, dar ma indoiesc ca va reusi pentru ca e o nemultumire generalizata fata de intreaga clasa politica. Puterea care va incerca, pe buna dreptate cred eu, ca revoltele sunt necesare in limitele decentei, dar in acelasi timp ele trebuie sa aiba un sfarsit pentru a nu periclita prea tare situatia deja fragila a acestei tari.