Oamenii-cheie din spatele evenimentelor de la Targu-Mures vorbesc pentru prima data despre substratul politic si tensiunile etnice din martie 1990

Adevarul despre cazul "Targu-Mures"

de Mihai Mincan, Laurentiu Mihu     Evenimentul Zilei
Marţi, 9 august 2005, 0:00


Ioan Judea si Elod Kincses, sau un fost ofiter de cariera si un avocat respectat. Iata doua dintre personajele scoase in fata de tumultul evenimentelor din 19-20 martie 1990. Vesnic de pe pozitii diametral opuse, cei doi staruie in continuare pe valabilitatea propriei lui variante.

„Din punct de vedere violent, maghiarii si-au dat seama ca au gresit”, spune Judea. „Eu am facut totul pentru evitarea conflictului, dar intre victima si agresor nu se poate pune niciodata semnul egalitatii”, replica Kincses.

Ideologul romanilor

Ioan Judea: „Am reactivat structurile de informatii”

„Eram ofiter activ cand a venit Revolutia. Pe 26 decembrie 1989 am fost cel care a repus in drepturi politia, structurile de informatii din municipiu”.

O umbra de mandrie in glas, un ton sobru, pozitie fixa pe scaun, apasare militareasca pe fiecare cuvant rostit. Este colonelul (r) Ioan Judea, ajuns acum la o varsta venerabila. Persane, bibelouri, dar si rafturi intregi de carti cu iz patriotic populeaza incaperea in care fostul ofiter din cadrul Diviziei VI - Tancuri se lasa intervievat de „Evenimentul zilei”.

„Iliescu a stiut tot”

„Imediat dupa Revolutie am devenit si presedinte al FSN, filiala Targu-Mures. Eram deci informat precis in fiecare dimineata. Asa m-au prins si evenimentele din martie '90 in care am fost implicat din toate punctele de vedere”.

Este dezamagit de Ion Iliescu, despre care spune ca „avea toate informatiile ca totul a fost pregatit de iredentismul maghiar. Dar in zadar. Daca lua masurile care se impuneau, sigur nu ar mai fi avut loc evenimentele din septembrie (n.r. - 1990) cu minerii, ca ii intarcau pe astia care voiau drepturi asa, aiurea”.

A existat un scenariu

Ultimii 15 ani l-au convins pe fostul ofiter de tancuri de un lucru: „A fost un scenariu prin care autorii au vrut sa dea impresia ca Targu-Mures nu este guvernabil”. Demonstratia servita de Judea nu intarzie sa apara.

„Legatura vinovata dintre Revolutie si momentul Targu-Mures a fost posibila pentru ca, practic, au cam fost aceleasi persoane care au condus derularea ambelor episoade si care, intr-un fel, le doreau o reusita”.

Iredentistii si UDMR-istii

„Evenimentele din martie 1990 s-au produs, in mod deosebit, pe fondul privilegiilor de tip imperial austro-ungar pe care le solicita cu mare presiune de strada UDMR - limba maghiara in administratie, invatamant separat, un minister al minoritatilor etc.”

Revendicari care, din punctul de vedere al colonelului (r) Judea, au aprins flacara violentelor. „Noi am spus de la inceput NU acestor lucruri si, daca nu au reusit sa le castige prin actiuni democratice, atunci au trecut la violente. Liderii maghiari nu pot trai cu gandul ca Ardealul nu trebuie sa le apartina”.

Si Judea adauga: „Nu intamplator s-a strigat si la Targu-Mures, ca la Revolutie: „Jos Securitatea!”. Pentru ca organizatiile iredentiste, separatiste din tot Ardealul, erau cunoscute bine de Securitatea romana”.

Este clar pentru colonelul rezervist: „Revendicarile demonstrantilor unguri vizau inchiderea informatiilor folosite de oamenii puterii de atunci impotriva celor care voiau sa porneasca la aceasta atatare”.

„Se simt superiori ca rasa”

Discutia cu Judea decurge in cascade. Arunca vorbe acide in directia actualei conduceri maghiare a judetului Mures si deplange soarta nefasta a „bustului neterminat al lui Mihai Viteazul, dar si a exponatelor romanesti care lipsesc cu desavarsire din Palatul Culturii”.

Pentru Ioan Judea exista si aici o explicatie: „Maghiarii isi aroga o importanta de civilizatie superioara care este falsa. Si, in afara de asta, au un tupeu extraordinar”. Exemple personale: „Nora mea este unguroaica si va spun ca se vede acest lucru”.

Discutia beneficiaza si de aportul doamnei Judea, inca si mai insistenta: „Ei (maghiarii - n.r.) sunt foarte politicosi, dar nu-s asa cum arata la suprafata. Era prin 1978. O colega, Icu, avea steagul Ungariei si il arata la copii in clase. Noi, romanii, nu facem asa ceva. Cum sa bag eu ura copilului?”.

Avocatul maghiarilor

Elod Kincses: „In spate a fost o coincidenta tradatoare”

Destinul politic al avocatului Elod Kincses este legat de numele pastorului maghiar Laszlo Tokes. Cu calm ardelenesc, cu o pronuntie rara, dar apasata, alegand atent fiecare cuvant, Kincses isi incepe istorisirea evocand momentul cu pricina.

„La inceputul lui noiembrie 1989 am fost angajat de Tokes prin intermediul fratelui sau. Miza era procesul privind evacuarea care i se pregatea din casa de la Timisoara, care a si aprins scanteia Revolutiei”.

Totul a continuat apoi de la sine, sustine avocatul. „Curajul de a-i fi luat pastorului apararea” l-a propulsat imediat in scaunul de vicepresedinte al nou-creatului FSN Mures. O functie pe care a acceptat-o la insistentele mai multor figuri de marca ale maghiarimii.

„Mi s-a cerut demisia”

In acel moment, Elod Kincses se facuse deja remarcat. „Devenisem tinta unor forte oculte care se adunasera in Vatra Romaneasca de atunci. La 19 martie a fost organizat marele miting din centrul orasului si s-a cerut demiterea mea”, povesteste Kincses. A refuzat sa cedeze la presiunile strazii.

Dar a facut-o cateva ore mai tarziu in urma unei sedinte in care colegii de partid i-au solicitat expres depunerea mandatului.

„Doi s'un sfert” si Gelu Voican Voiculescu

Au trecut mai bine de 15 ani de la evenimentele de atunci. Kincses este insa ferm convins ca nimic nu a fost intamplator. „Celebra unitate „Doi s'un sfert” a avut un rol esential in crearea unei atmosfere ostile in sanul populatiei maghiare din secuime.

Romanii de pe Valea Gurghiului au fost si ei montati sa vina la Targu-Mures si asa s-a ajuns la ceea ce se cunoaste. Pana si minerii din Valea Jiului au fost intorsi din drum, de la Razboieni”, afirma, sigur pe sine, avocatul maghiar.

„Ardealul nu e o bucatica de zahar”

Asa cum se intampla in cazul oricarui scenariu devenit realitate, Kincses sustine ca si cel de la Targu-Mures ar fi avut in spate mai multe interese oculte. Iar itele incurcate ale acestuia nu ar fi nici ele putin numeroase.

„A existat o atmosfera in sanul maghiarimii care a suferit destul de pe urma politicii nationaliste a lui Ceausescu”, incepe avocatul. „Si asta, continua el, a alimentat frica romanilor ca revendicarile ungurilor privind restituirile nu se vor opri numai la scoli, ci ca vor vrea si Ardealul. Dar, vorba poetului Dinescu, Ardealul nu este o bucatica de zahar pe care o pui in buzunar si pleci cu ea.



Convingerea avocatului maghiar este completata de ceea ce el numeste „specificul acestui oras„. „In Targu-Mures a mai existat si o intelectualitate de nationalitate romana importata de Ceausescu dintr-o serie de alte centre. Acestia erau foarte speriati in acele zile ca vor pierde niste posturi pe care nu le meritau”.

„Joci cartea nationala, esti de-al nostru!”

Ardeal si universitari dubiosi si hamesiti. Triunghiul lui Kincses nu se inchide inca. Nu inainte de a-i mai adauga ultima latura. Securistii si „coincidenta tradatoare”.

„Se stie ca pe 21 decembrie 1989 securistii au primit salariul pe trei luni in avans si concediu. Perioada aceasta expira tocmai in data de 21 martie 1990. Trebuiau sa-si dovedeasca utilitatea”.

De ce insa un conflict interetnic pentru a-si face simtita prezenta? Kincses nu ezita sa explice: „Fiindca, evident, daca este necaz trebuie sa joci cartea nationala. Din acest moment, nu mai conteaza ca esti un magar, un porc care ai facut cine stie cate crime, dar esti „de-al nostru”. Si trebuie sa ne ajutam si sa ne unim cu totii impotriva celor periculosi”.

In Targu-Mures ai doua variante: ori esti extremist, ori esti tradator. Altfel nu poti fi ca roman. Cel care spune adevarul este extremist, iar cel care le canta maghiarilor in struna este tradator pentru neamul romanesc.

„Martie '90 si decembrie '89”

Asocieri intre persoane si legaturi intre fapte, acuzatii acide si divagari lungi, reveniri si trimiteri diverse, toate construiesc pentru Ioan Judea un rationament care inclina balanta spre o singura idee: Cazul „Targu-Mures„ nu ar fi fost deloc unul izolat.

Asa cum faptele reprobabile de atunci nu s-ar fi nascut nici ele din nimic. Practic, la Targu-Mures a fost o continuare a actiunilor din timpul Revolutiei. Pana si victimele au fost tot in numar de sase, exact ca la Revolutie”.

Martie '90 a fost un moment rusinos in istoria Romaniei. Si despre momente rusinoase se scrie mai greu. Cu atat mai mult cand sunt plasate in contextul problemei romano-maghiare.

„UDMR-ul tace”

Nici UDMR-ul nu scapa criticilor lui Kincses. „Vina apartine si UDMR, care nu ridica problema „Martie 1990” pentru ca este intr-un loc caldut in guvernul Romaniei”. Reprosurile curg: „Pe dansii nu-i intereseaza deloc soarta celor care au avut atat de mult de suferit atunci. Vorba aia, Bela Marko era bine-mersi la Budapesta.

UDMR-ul a tacut din gura cand, in prima faza, au fost trimisi in judecata tiganii maghiari. Astfel, cand i-au luat pe etnicii unguri, Uniunea nu a mai putut face scandal international. A fost o greseala politica”.


















717 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică