Opt tineri au murit in cateva secunde undeva, langa Siria. Cand incepi sa citesti o astfel de stire, gandul iti fuge automat la iadul din Liban, in al carui vazduh se incruciseaza rachetele Hezbollah si bombele israeliene. Siria e sigur Siria, ziaristii astia sunt cam neatenti cu corectura, pentru ca, a spus si la stiri, la TV, bombele cad frecvent langa granita.

Dar nu e nici o greseala de tipar. Cei opt nu sunt libanezi, sunt romani si au murit striviti si sfartecati de fiare langa localitatea Siria, judetul Arad. Tinerii veneau de la discoteca si s-au inghesuit, toti opt, intr-un Audi. Limuzina, care gonea noaptea cu 200 km / ora, s-a transformat intr-o masina-racheta, iar sfarsitul a fost previzibil.

Din pacate, daca e accident auto, nu prea e o stire. Populatia inghite un astfel de anunt cum inghiti pe stadion, la meci, o samanta de floare prea prajita. E putin neplacut, cum e si gandul fugar ca si tu poti muri pe sosea, dar nimeni nici nu se uita in pachet dupa alte „bomboane agricole” prajite si nici nu merge mai incet, de dragul prostiei de „conduita preventiva”.

A, daca mureau niste romani, preferabil in uniforma, prin Liban, Afganistan, Irak, era un subiect de dezbatere nationala, de costuri care se justifica sau nu. Dar, asa, pe sosea, nu merita. Uite, pe Autostrada Soarelui au mai murit, cu doua zile inainte, cinci insi in conditii similare. Barem carambolurile cu un mort sau doi nici nu mai au loc la stiri.

Dar, dintr-un accident banal in altul, rezultatele sunt inspaimantatoare. In fiecare an, in Romania mor in accidente de circulatie in jur de 2.500 de persoane (la Revolutie au murit 1.600), iar alte 5.800 sunt grav ranite. Practic, in fiecare an e exterminata pe sosele populatia unei comune mari, iar cifrele sunt mereu in crestere cu 4-5%.

Unii ar putea zice ca acesta e tributul normal pe care trebuie sa-l platim Zeului Automobil si ca, la vreo sase milioane de conducatori auto, e firesc, din punct de vedere statistic, sa moara cateva mii. Asta, mai ales ca multi si-o fac cu mana lor, gonind ca bezmeticii, deci e treaba lor.

Dar, in Uniunea Europeana in care ne pregatim sa intram, accidentele nu mai sunt de mult numai treaba Politiei Rutiere si a soferilor. In UE, insecuritatea pe sosele e tratata ca o pandemie care ucide 45.000 de oameni pe an, cat are Monte Carlo, raneste alte 1,5 milioane de persoane, totul avand costuri sociale de 160 miliarde de euro.

Nota de plata e atat de ridicata in special datorita faptului ca 75% din victime sunt barbati productivi, cu varste intre 15 si 65 de ani. Femeile, pe care reprezentantii sexului tare le privesc dispretuitor in depasiri, merg mai incet, dar si mor mai putine.

La noi, studii recente arata clar ca un mort pe sosele costa bugetul 130.000 de dolari, aici intrand multe, de la costurile operatiunilor de descarcerare pana la pensiile de urmas. Culmea este ca, desi stam prost din punct de vedere statistic, avand 11,1 morti la suta de mii de locuitori, situatia are toate sansele sa se inrautateasca.

Romania e o tara in curs de dezvoltare, cu crestere economica si cu 3 milioane de cetateni care lucreaza in afara si al carei grad de motorizare creste rapid. Dar aceste masini, mereu mai multe, pur si simplu nu prea au pe unde sa goneasca intr-o tara cu doua schite de autostrazi, una neterminata si una vesnic in reparatie.

Apoi, hecatomba de pe sosele e alimentata din plin de doua categorii de soferi ignorati, de obicei, de Politie: vitezomanii cu masini tari si baietii cu rable. Primii nu mai stau de mult la bloc, au vilele lor, au limuzinele lor, dar, inca, n-au soselele lor.

Dar au rezolvat problema intrand regulat, cu nonsalanta, pe contrasens la depasirea unor coloane de fraieri sau trecand, nepasatori, pe rosu. Baietii cu rablele, Dacii sau camioane tip bombe pe roti, sunt sarmani de-ai nostri, din popor, care circula dupa principiul „merge si asa, putin carpit”.

Dar pentru turista germana omorata de un fier desprins dintr-un camion sau pentru cei trei handbalisti din Cluj decapitati de tablele atarnand dintr-un TIR n-a mai mers „si asa”. In plus, nici macar studii clasice, cum ar fi efectele oboselii la volan, nu sunt de ajuns de popularizate.

Colonelul Balan, comandantul Batalionului 280 Infanterie, care a luptat in Irak, poate n-ar fi murit pe o sosea in Romania daca ar fi stiut ca unul din efectele oboselii la volan e aparitia involuntara a unor perioade de somn paradoxal de 1-2 secunde numite microsomn.

In aceste conditii, circulatia in Romania aduce cu incaierarea unor sobolani intr-o cusca. Problema principala este tocmai atitudinea agresiva a majoritatii soferilor. Milisecunda a ajuns intervalul de timp dintre aparitia culorii galben a semaforului si claxonul asurzitor al masinii din spate.

Aici, dincolo de drumurile proaste, de legislatia cateodata confuza, principala vina o poarta Politia, care ar trebui sa-i vaneze la sange pe soferii „smecheri”. Altfel, peste putin timp, o sa ajungem sa plecam cu masina cum pleaca altii la razboi.