Hammarberg a sustinut ca aceasta institutie trebuie sa fie independenta si separata, in conditiile in care in cadrul Avocatului Poporului exista un departament care se ocupa atit de copii, cit si de drepturile familiei, ale tinerilor, ale pensionarilor si ale persoanelor cu handicap.
“Trebuie sa existe claritate in sistem precum si resurse, pentru ca aceasta institutie sa fie ceva real, nu doar un nume in ziar sau un oficiu postal. Cei responsabili trebuie sa iasa afara, nu e suficient sa stea in birou sa astepte telefoane. Trebuie sa mearga in scoli sau la institutii pentru a cauta copiii”, a explicat comisarul european.
Deocamdata, se vehiculeaza doua modele care ar putea fi aplicate in Romania, fie o institutie de sine statatoare, fie un departament al unei institutii nationale privind drepturile omului.
“Cel mai bun model pentru Romania si cel mai usor de implementat ar fi reorganizarea interna a Avocatului Poporului, astfel incit unul dintre deputati (denumirea celor care lucreaza in cadrul Avocatului Poporului - n.red.) sa fie numit de Parlament Avocat al Copilului si sa-i fie atribuit un corp de experti care sa fie specializati in problema copiilor”, a declarat Gabriela
Alexandrescu, presedintele “Salvati Copiii”, ONG care face lobby pentru infiintarea institutiei in Romania. Aceasta spune ca AC ar putea sa fie mai mult decit o institutie care sa faca rapoarte, pentru ca in legea de constituire se pot trece sanctiuni pentru cei care nu pun in aplicare recomandarile sale.
Mariela Neagu, secretar de stat la Autoritatea pentru Protectia Drepturilor Copilului, a spus ca “acum nu stiu daca se va infiinta sau nu aceasta institutie, pentru ca este o decizie politica ce tine de Guvern si de Parlament”.
Aceasta a dat ca posibil exemplu cazul Greciei, unde “exista un adjunct al Avocatului Poporului, care este exclusiv avocatul copilului, cu un personal de 18-20 de oameni care pot sa mearga in scoli sau in alte institutii unde primesc sesizari si fac rapoarte care sint luate in considerare”.
In raportul pe 2007 al AC din Grecia apar sesizate mai ales probleme legate de educatie, cum ar fi conflictele intre studenti sau cu profesorii, sistemul de disciplina si sanctiuni, dar si abuzuri ale politiei, ale parintilor, ale angajatilor din sistemul de sanatate.
