“Un om. O vioară. Aceste două coordonate sunt suficiente pentru a crea un Univers. Iar când omul este Alexandru Tomescu, iar vioara este un Stradivarius, se naşte un Univers locuit de creaturi sonore fascinante.” Aceasta este prezentarea oficială a lui Tomescu de pe Facebook Acum totul sună altfel: o fetiță. un Cocoș. o Familie. o bătaie cu perne. Și universul unei curți în vârf de munte. Unde zgomotul asurzitor este tăcerea. Voluptatea, căderea fulgilor de nea pe umeri, pe gânduri.
Am transcris doar o parte din conversația avută cu Alexandru Tomescu. VIDEO, recunosc, e cu mult mai savuros decât extrasele scrise. Aveți VIDEO, bucurați-vă! Și indicații de timing, dacă doriți să asculți integral răspunsuri, senzații, tăceri.
Reporter: Ți-e frică?
Alexandru Tomescu: Exact întrebarea asta mi-a pus-o Răzvan Suma, colegul cu care urmează să cânt triplul de Beethoven. Exact asta m-a întrebat în săptămâna în care a început toată nebunia. Ne-am întâlnit să repetăm pe 9 martie, dacă nu mă înșel, seara. Pe urmă, a doua zi, gata, s-a anulat totul. Nu am mai trăit niciodată așa ceva. Au început să pice concerte după concerte. Toată luna martie, toată luna aprilie, toată luna mai și așa mai departe și nici acum nu s-au oprit anulările pentru că nimeni nu știe nimic. A fost o săptămână în care pur și simplu cred că am simțit că mi-am pierdut busola. Și nu mai știam ce se întâmplă, ce e adevărat, ce nu e adevărat. Știi, eu trăiam o viață foarte intensă. Stau acuma și mă uit pe calendarul săptămânilor precedente. Erau înregistrări și concerte, alergătură, căutare de sponsori pentru turnee. Și dintr-o dată totul a fost întors cu susul în jos.
De multe ori discutam cu soția mea, înainte de coronavirus: ce frumos ar fi să avem o săptămână, o lună, liber. O lună în care să nu mai alerg, să nu mai stau într-o fugă. Fetița mea alerga la grădiniță, alerga la cursuri, alerga la înot, alerga peste tot. Foarte rar ajungeam să mai stau cu ea. De când suntem în această izolare lucrurile sunt cu totul altfel suntem alți oameni, avem alt timp. Timpul curge altfel. Familiile s-au reunit sub acelasi acoperis. Sigur că motivele pentru care lucrul asta se întâmplă sunt îngrozitoare și este absolut necesar să facem fiecare ce poate ca să depășim cât mai repede lucrul acesta. Acum îmi spun: ai grijă la ce visezi că s-ar putea să se întâmple.
Ce înseamnă să îți pierzi busola?
[00:03:45] Busola pentru mine este muzica. Ori, în jurul meu era degringoladă. Se alerga care încotro să cumpere ulei, să cumpere măști. Indicele produselor căutate si dispărute era râsul vânzătoarei. Dacă ea începea să râdă când întrebai de măsti sau spirt era clar că ai venit prea tărziu. Mai aveți vitamina C? Râs. De atâta nebunie recunosc că nu am mai avut timp să stau să studiez, n-am mai avut motivație. Busola mea nu-mi mai arăta muzica. Eram obișnuit să trăiesc pentru următorul concert. Au fost momente care-mi aminteau de atacurile de la World Trade Center. Tot așa, părea că lumea se prăbușește, că o să înceapă un nou război mondial. Cine știe ce ne trecea prin cap atunci. Atunci era în timpul Festivalului George Enescu si m-am dus la Sala Palatului, la concertul Filarmonicii din New York, s-a păstrat un moment de reculegere și apoi muzica a fost cea care ne-a arătat cumva imaginea de ansamblu. Se cânta Beethoven. Si Beethoven mi-a dat sentimentul că avem o șansă, că putem trece de impas, peste tragedie.
Multă lume crede că totul este pur și simplu fizic. Da, să băgăm în noi mâncare și atunci totul va fi bine. Dar dacă avem grijă și de latura aceasta spirituală e mult mai bine. Spiritul poate să mobilizeze slăbiciunea fizică. Uite, povestea lui Tibi Ușeriu m-a impresionat. I-am citit si cartea și îi stiu si incursiunile pe care le face. El zice că mintea spune corpului "mergi înainte", când corpul dă semne că nu mai poate.
De ce ți-e teamă?
Mi e teamă de lucrul pe care nu-l pot controla. Mi-e teamă de viețile celor apropiați din jurul meu, ale familiei, ale prietenilor.
Ce faci dimineața?
Diminețile astea de izolare sunt cele mai tari. De obicei mă ocupam de fetița mea să fie gata la timp, să nu întârzie la grădiniță, că se închide grădinița. Toate astea au dispărut pur și simplu. Spălatul și echipatul acum durează si trei ore. Pentru că o oră și jumătate ne batem cu perne. [00:11:49]
Peste zi?
Am luat cu mine, aici în izolare, un teanc de cărți și un teanc proporțional la fel de gros de partituri și concerte. exersez cât pot. Săptămâna trecută am făcut primul meu concert live pe facebook, pe vreme de carantină. Chestia asta o făceam deja de foarte multă vreme, ca promovare a concertului, dar acum a fost cu totul diferit. Eram într o mansardă cu o piesă de foarte mare intensitate de Johann Sebastian Bach. N-a fost ușor, m-a ajutat Lavinia, soția mea. Ea a fost singurul spectator fizic prezent lângă mine și, în acelai timp, operator de imagine. Sigur pentru mine e mult mai stresant să fac un astfel de concert. Sunt lucruri pe care mi este greu să le controlez. Viteza conexiunii de internet, stabilitatea conexiunii de internet, rezoluția camerei cu care filmezi, cum merge dacă merge microfonul. Dacă pică sau nu pică curentul. CLICK pe concert online/din mansardă/ interpretat de Alexandru Tomescu: Partita in e minor de Bach
Lasă, nu te plânge. Nu te lasi niciodată. Stiu că am fost cu tine într-un prim turneu Stradivarius. Am ajuns pe la 4-5 acolo si concertul era la 7. Sala? Nici portarul nu stia că aveai concert. Ți-a râs în nas. Și în câteva minute ai aranjat sala cu scaune cu pian cu tot. Nimic nu-ti stă în cale.
Acum, izolat în cabana unor prieteni, doar găina îmi stă în cale. Este o viață mai bună si naturală decât am trăit vreodată. Acum las lucrurile să se desfășoare în ritmul lor. Dau cu aspiratorul, spăl chiuveta, mă joc cu fetița mea. Am timp să stau de vorbă cu soția mea să ne uităm în ochi unul altuia.
Ce nebunii faceți în cabana prietenilor?
Ziua crește de la bătaia cu perne matinală la bătaia cu bulgări cu zăpada de acum. La alergări prin curte spre stresul găinilor. O curte de 50 de metri pătrați este ca un Disneyland. Intrăm în jocul fetiței care creează și imaginează tot felul de lucruri. Eram ocupați să muncim tot mai mult să câștigăm cât mai mulți bani ca să putem plăti grădinița, să putem plăti cursurile, activitățile extrașcolare. Ceea ce își dorește copilul cel mai mult de fapt este să fie cu părinții lui. Simplu. Nu poți să-ți imaginezi cât de fericită este fetița mea. Și noi în preajma ei. (18:29)
Erai adeptul unor diete pe care nu le înțelegeam pe vremuri. Cum te descurci în creierul munților?
În perioadă asta de criză nu mai nazuri. Mănânc orice este pe farfurie, nu este momentul de diete. Încerc să mănânc sănătos pentru că e important să fim si să iesim sănătoși din toată această treabă. E momentul să fim creativi și se pot face lucruri gustoase cu mai puține ingrediente, cu cele disponibile. Fetița mea gătește și ea. Face pizza, face covrigi. Face Cocoș dulce, gogoasă cu gem cu miere cu nucă. E atât de simplu!
Cum te îmbraci?
Acum m am îmbrăcat dichisit, cu cămasă. Mi-a spus Lavinia să fiu elegant, să nu apar oricum. Dar nu mă despart de pantalonii mei de munte, cu multe buzunare, în care am tot felul de obiecte de supraviețuire.
Ești gata apărare.
Da. Și recitesc cu fetița mea cartea lui Grylls, despre supraviețuirea în sălbăticie. Ce tare e! Suntem înnebuniți să construim corturi, să ne închipuim supraviețuirea pornind de la orice obiect din curte.
Zi-mi o bucată muzicală de sezon. Care să alunge răul.
Sunt piese anume scrise pentru a îndepărta pericolele. Puțină lume știe că spre exemplu tarantella este compusă pentru a îndepărta efectele mușcăturii păianjenului.
Mai spune-mi muzici! Vindecă, Alexandru!
Eu ascult Concertul pentru pian trompetă și orchestră de coarde de Shostakovich. Era un tip foarte traumatizat de regimul stalinist. Toată viața lui a învins frica prin muzică.
Hai vindecă-ne, Alexandru!
Paganini.
Speranța?
Acum mă gândesc la ceilalți, la artistii tineri care se simt abandonați. Și mă gândesc că este bine să le spunem că nu este cazul să se lase. Chiar în condițiile astea să accepte provocări. Uite, este vorba de bursa acordată de postul Radio România Muzical împreună cu Rotary Club, o bursă de 4.000 de euro. Au nevoie de o luminița la capătul tunelului. De asemenea, BRD a anunțat faptul că a donat o sumă importantă pentru dotările spitalelor si au fost singurii care un creat un fond destinat finanțării proiectelor artistice independente. Nu trăim în pesteră, avem wifi, avem idei, avem provocări. Arta iată dă speranță.
Ce sunete asculți acum?
La București, aud noaptea salvări, sirene, câini care latră. Acum zgomotul este liniștea. Sigur că de multe ori liniștea te sperie. Când este liniște îți auzi gândurile din mintea ta. Și pentru mulți dintre noi poate fi o întâlnire inconfortabilă. Mă împrietenesc cu mine însumi, cu gândurile mele, cu fricile mele. Aici sunetul este al vântului. Îmi place să aud căderea imperceptibilă a fulgilor de zăpadă. [00:36:05]
Ispita libertății. Să ne amintim de Alexandru Tomescu cântând la stația de metrou
Și de Alexandru Tomescu în turneu
Ascultați muzică pe
CANAL YOU TUBE Alexandru Tomescu
Citește și scrie în Jurnalul ANTI-covid19
3
8
