​E tot mai greu. Doctori care-și dau demisia. Spitale ca Municipalul București atins de COVID. Incertitudinea este tot mai greu de dus. Căut locuri sigure. Astăzi intru virtual în casa lui Teodor Baconschi. Ministru de externe, diplomat.Acum acasă. Uite-l pe Milo, teckelul sârmos, uite-l pe Teodor împărtășind o pipă și având bucuria gândului la Isus Cristos. Uite-o pe Marina, soția sa, om de radio și "gospodină". “Parcă am fi niște hipioți cărunți, în duba VW, pe un drum din Nepal”.

Teodor Baconschi și Milo. În bucătărieFoto: arhiva personala

De dimineață până seara

Ce gesturi faci dimineața?

Mă trezește teckelul sârmos, Milo, la 7.05. Toaleta - cel mai stereotip ritual zilnic – ocupă 20 de minute. Mă scutur caraghios de apă, după duș, ca să nu suprasolicit prosopul. E un tic cu pretenții de mișcare fizică.

Cum îți petreci ziua?

Aducându-mi aminte de lunga mea viață diplomatică, în care eram activ 12 ore diurne, și caut să nu ajung la concluzia că am muncit degeaba, de la 19 ani. Munca a fost mereu divertisment pascalian, adică o diversiune făcută să ascundă mizeria condiției umane. Acum scriu, citesc mult, chiar mai mult decât sunt obișnuit de când am învățat alfabetul, cu secole în urmă.

Ce gesturi faci seara?

Trag molatec de niște gantere, mă spăl pe dinți cu periuța electrică, apoi mă rog cu capul pe pernă, în beznă, recapitulez universul. Încerc să-mi golesc mintea, dar creierul nu doarme nici în somn, așa că-l las în priză, până când nu mai țin pasul cu producția lui de gânduri. Nu mi-e clar cine se desprinde de fluxul mental.

Cât de automate sunt aceste gesturi?

Dincolo de baletul mecanic al trupului, cel mai tiranic automatism e rutina lucidității. Să te ții sub control rațional, introspectiv, chiar când te afunzi în fantezii cu pretenția delirului. Plăceri mai am destule, dar nu le trăiesc în cheie hedonistă, ci mai curând ca pe ceva rezidual. Principala plăcere nu ține de papile, de vălătucii pipei, de tandrețea de a mă gândi la copiii noștri, sau de lectură, ci de bucuria de a-l avea pe Domnul Iisus Hristos, care îi dă lui Dumnezeu chip uman. Dacă n-ar fi El, teologia mea s-ar usca în metafizică și ar degenera în nihilism.

Simți cum te robotizezi?

Nu mă robotizez. Știu că totul se robotizează în economie, dar am altă economie. Poate ascult de algoritmi inconștienți, însă rămân liber, așa că nu mă simt ca un aparat Moulinex de copt pâine acasă. Mă simt singular, printre miliardele de experimente umane la fel de singulare. Fiind unic, pot fi solidar cu unicitatea celorlalți.

Îmbrăcăminte și plictis

Cum te îmbraci? Cum îți simți hainele?

Mă îmbrac utilitar, fără fițe, practic și cu înclinație spre albastru. Bine că vine căldura, ca să scoatem canadienele, fularele și căciulile: un mic pas pentru omenire, către nuditatea paradisiacă, acoperită cu tricou și teniși. Când mă gândesc că am purtat la viața mea costum cu cravată, frac, ”morning coat” sau smocking, mă simt ca un actor pensionat.

Cum stai cu plictiseala?

Nu mă plictisesc, chiar dacă nu-s așa deștept ca Heidegger, la Freiburg, în 39, când a făcut trei luni ontologia plictisului. Admit însă că e insuportabil de arogantă pretenția că nu te plictisești niciodată, pentru că, vezi Doamne, te ai pe tine însuți. Te mai plictisești, mai ales când aspiri bovaric spre veșnicul repaos și constați că, de teama necunoscutului, nu prea știi de fapt ce vrei.

Cu ce ochi îți vezi familia zilnic?

Îmi văd soția, cu bucuria cuplului rodat și trecut prin multe, cu afecțiune solidară și prietenie intelectuală, iar pe copii (unul la Berlin, altul vine mâine din UK, pentru că școala se mută online) îi văd numai pe FaceTime, ceea ce e prea puțin și totuși mulțumitor. Ar fi fost mai trist să ne prindă carantinele pe vremea poștalionului.

Cum percepi casa? Cum reziști frecușului zilnic?

Casa ? Studiile și misiunile diplomatice m-au trecut prin 17 case… În ultimul deceniu, am revenit în casa unde am copilărit, casa cu majusculă arhetipală, un ostenit edificiu din 1937, unde mă simt chiar acasă. Cum v-ați împărțit zonele și rolurile în casă? Aici nu s-a schimbat nimic față de vremurile normale. Fiecare are colțul lui de studiu, e plin de cărți peste tot, cățelul Milo face puntea dintre noi, nu ne călcăm pe picioare, dar claustrarea e puțin apăsătoare. Suntem fiecare conștient că trebuie să ne menajăm nervii mai mult ca de obicei. Am devenit mai flexibili, mai supli, mai răbdători, pentru că nu se știe ce mai urmează și e bine să cultivăm cumsecădenia.

Ce instincte/sentimente s-au activat mai puternic față de familie?

Păi, a luat puterea metafora ”bărcuței în ocean”! Te agăți de primul cerc. Ești cu ai tăi. Zorzoanele și orgoliile ciocnite lasă loc unui soi de adunare mai spășită. Parcă am fi niște hipioți cărunți, în duba VW, pe un drum din Nepal.

Frica și panica

Ți-e frică de COVID 19?

Mi-e frică de panică, adică de animalul colectiv fără cap. Altfel, aplic principiul stoic, văd limpede ce depinde de mine și ce nu. Mă rog lui Dumnezeu să ne dea curaj, răbdare, demnitate și ordine consimțită. Am antrenament psihic pentru orice. În fond, am supraviețuit noi comunismului și unei lungi tranziții haotice…

Care sunt zvonurile care te-au marcat? Cum ai știut că-s fake-uri?

Mă informez de pe net, din surse academice și politice serioase, nu mă uit de peste 10 ani la mass-media din România, așa că percep mijlocit, via Facebook, avalanșa autohtonă de bulșit mediatic. A propos, oricât aș fi de liberal, vreau ca autoritățile să bareze focarele interne de fake news, care distribuie iresponsabil știri alarmiste.

Care sunt știrile oficiale care te-au marcat?

Am fost și eu oficialitate, până când tribalismul uselist a scos elita intelectuală din treburile cetății. Statul suntem noi, cum scria recent un prieten. Cine să fie, dacă nu noi? Trebuie să depășim măcar acum obsesiile partizane, să-i izolăm pe cei care politizează criza coronavirus, pentru că fac o porcărie inadmisibilă. Suntem oameni, europeni, cetățeni români, compatrioți. Să fim și creștini, pe cât posibil, ca să ne salvăm umanitatea.

Timp și ființă

Cum îți simți trupul?

Fac exerciții, da, duc pipa în scrumieră, tastez cu zece degete, deschid viguros ferestrele, execut, cum spuneam, circa 30 de mișcări cu niște gantere de carnaval.

Cum vezi timpul care este tot mai lung și liber?

Vorba lui Pessoa : ”fiecare zi în plus e o zi în minus”, așa că nu-mi fac grija că timpul s-a dilatat.

Cum domini timpul?

Timpul-succesiune devine timp al simultaneității. Un soi de prezent obez. Nu știu cum să-l domin, pentru că n-am practicat sumo.

Cît timp pierzi pe net? Ce anume urmărești?

Prietenii îmi trimit linkuri deștepte, caut pe YouTube chestii de arhivă culturală (știai că există interviu tv cu Tristan Tzara ?). Urmăresc ce zic americanii și UE. M-am abonat și la pagina de FB a MAI. Cu mișcările MAE sunt, ca să zic așa, destul de familiarizat.

Cât timp citești?

Cititul nu e pentru mine o ”activitate”, ci o a doua natură, așa că aș citi și în somn, dacă s-ar putea. Și când nu fac asta, scriu. Cartea mea ”Averea bunei educații” a mers excelent anul trecut. Sper să o cumpere acum cât mai multe mămici deștepte, care stau cu copiii în case.

Mi-am reeditat frumos și varianta integral a tezei de doctorat, despre ”homo ridens” în era patristică. Editura "Ratio et Revelatio" a pus-o acum la preț de carantină!

Ce jocuri aveți?

Ei, jocul cu mărgele de sticlă, ce altceva?

Moarte, Dumnezeu

Ai proiecte? Cum vezi viitorul?

Am 57. Aș putea să mai servesc în diplomație. Am gradul de ambasador din 2006. Am o experiență considerabilă. Sper să se mai termine cu boala contraselecției și să mă pot face util, pentru că nu vin vremuri bune și am fost mereu un produs de export. Dacă tot nu știm ce urmează, să ne dorim măcar o veritabilă revenire la normalitate.

Cum arată moartea?

Nu-i scheletul cu coasa. E moarte-înviere. Trecere în dimensiunile de care vorbește Evanghelia. E tragicul analitic, limita descompunerii ca premiză a recompunerii în adevărata noastră aură.

Cum arată Dumnezeu? Cum îl înțelegem dacă el nu ne înțelege?

Arată cum s-a arătat: ca Fiul Omului, ca Iisus Hristos, Logosul întrupat. Nu-l putem înțelege decât prin măsura omenească după care a conversat cu noi, de aceea avem Biblia la îndemână.

Cum arată Paștele în mintea ta în vreme de Coronavirus?

Paștele înseamnă lumină, bucurie, înviere, comuniune. Să vedem cum reușim să nu uităm asta.

Cum este pregătitul hranei?

Nu gătesc, ceea ce mă face mai puțin bărbat. Aș vrea, dar e cam târziu. Mănânc mai puțin, caut să nu fiu nevrotic. Sunt cumpătat. Am amintiri culinare fastuoase, îmi ajung.

Zilnic te trezești în aceeași realitate: stai acasă. Mintea ta cum acceptă acest lucru?

A revenit la modă Xavier de Maistre : să voaiajezi în jurul camerei tale. Uite, acum trebuia să fiu la Los Angeles, unde fusesem invitat pentru niște conferințe. Îmi imaginez că sunt totuși acolo și chiar sunt.

Mulțime și cultură

Cum vezi acum “mulțimea”, ca om?

O văd în dubla ei ipostază: de fiară incontrolabilă și de corală a persoanelor mântuite. E tensiune mare între cele două. Sper să găsim cu toții media cea mai judicioasă.

Ce înseamnă cei care se întorc acasă - pentru tine?

Sunt trist că revin de nevoie, dar bucuros că vom fi iarăși laolaltă. De ce să nu fim patrioți ? Sunt ai noștri, suntem ai lor. Mă dezgustă cei care-i demonizează sau disprețuiesc pe ”diasporeni”.

Cât de mult te-a ajutat cultura, cercetarea ca să poți discerne între bine-rău?

M-au ajutat enorm. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul de a fi treaz, rațional, activ intelectual, capabil să frazez angoasa prin care (trebuie) să trecem cu bine. Nu suntem nici buricul, nici proștii pământului. Suntem un neam european rezistent și norocos, care se mobilizează in extremis, din lene orientală, dar are multe resurse nefolosite. Acum vor fi folosite, căci nu avem încotro.

Citește și scrie în Jurnalul ANTI-covid19

"Acasă" la Ruxandra Cesereanu

Freud Netflix

VIDEO Coronavirusul și Sergiu Ion Ciobotariu. Cum știrea devine un basm cu Făt Frumos

Paul Goma ucis de coronavirus

Patriarhul Teoctist

Ordonanță militară

Nu fă Nuntă și nu fugi din carantină

Mâncare, alimentație sănătoasă și hârtie igienică

Diaspora vine acasă

Minciună si Fake News

Anxietate depresie

Dragoste de părinte

COVID 19, prietenul meu