Starea precară a recruților ruși mobilizați de către Vladimir Putin a dus la concluzia unanimă că Rusia începe să rămână fără oameni capabili sau dispuși să lupte în războiul de agresiune împotriva Ucrainei.

Mobilizare in RusiaFoto: Kommersant Photo Agency / ddp USA / Profimedia

Multitudinea de videoclipuri și materiale apărute în presă arătând ruși prezentându-se la centrele de încorporare în stare de ebrietate, neavând experiența, sau măcar vârsta, indicate pentru o carieră militară, au stârnit, fără îndoială, hazul oricărui observator imparțial.

În realitate este tragic ceea ce se întâmplă, concluzia unanim acceptată fiind că așa ceva s-ar putea întâmpla doar în Rusia. Dar lucrurile nu stau chiar așa, iar Putin nu este primul care încearcă să transforme simpli civili în militari profesioniști, în momente de criză.

Primul exemplu elocvent al secolului XX, în acest sens l-a oferit chiar Anglia, în timpul primului război mondial, prin formarea așa-numitelor ‘batalioane de prieteni’, cu repercursiuni atât de dramatice în timpul bătăliei de pe Somme.

Volkssturm – ultima încercare a lui Adolf Hitler de a schimba cursul războiului

În ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial, în rândurile rarefiate ale unei armate germane încolțite pe toate fronturile, își fac apariția unități de civili, recrutate în grabă. Volkssturm, sau ‘furtuna/asaltul poporului’, în traducere liberă, a reprezentat ultima încercare a regimului nazist de a-și prelungi existența.

Similitudinea dintre apariția acestei miliții populare și mobilizarea recruților ruși de acum este dată de ineficacitatea combativă pe care aceste unități o au, de lipsa dorinței soldaților de a lupta, dar, poate cel mai important, de existența unei oarecare doze de disperare din partea liderilor.

Volkssturm - Civilii lui Hitler (captură Youtube/ German Federal Archive)

Contextul apariției unităților Volkssturm

Deși este, fără îndoială, o măsură generată de disperare, recrutarea bărbaților considerați înainte ca fiind inapți serviciului militar, reprezenta pentru Germania unică soluție în acel moment.

Astfel, Wehrmachtul se afla în pragul colapsului, în urmă înaintării implacabile a sovieticilor pe frontul de est, dar și a debarcarii aliate din Normandia, survenite la începutul lunii iunie 1944. Coșmarul strategilor germani, pe care încercaseră să-l evite ani de zile, lupta pe două fronturi, devenise real.

Totodată, o serie de evenimente anterioare, precum înfrângerea trupelor DAK (AfrikaKorps), în nordul Africii, căderea frontului italian, demoralizanta încercuire de la Stalingrad din iarnă 1942-1943, și nu în ultimul rând pierderea aliaților români, care asigurau frontul balcanic în fața rușilor, au dus, pentru Germania, la o diminuare constantă a efectivelor sale militare. Simplu spus, regimul nazist rămăsese fără trupe.

Din cine erau formate unitățile Volkssturm?

Teoretic, în urma anilor lungi de război, Germania deja își epuizase rezervele umane, care, deși mari, nu erau inepuizabile. Astfel, pentru a fi recrutați în Volkssturm, era îndeajuns sexul masculin și o vârstă cuprinsă între 16 și 60 de ani. Astfel, muncitori considerați înainte esențiali pentru producția de război, au devenit brusc dispensabili.

Au existat inclusiv probleme generate de lipsa uniformelor (mulți dintre ei purtau haine civile, avănd o simplă banderolă pe braț cu însemnele unității de care aparțineau), la care adăugăm faptul că aceste unități erau slab înarmate, iar pregătirea militară era una de foarte scurtă durata, și prin urmare, derizorie.

Poate că aceste trupe de strânsură ar fi putut avea un oarecare aport în desfășurarea luptelor, dar ele nu au fost puse niciodată la dispoziția conducătorilor armatei germane, fiind subordonate politicului, prin reprezentanții săi teritoriali.

În ceea ce privește dorința de luptă a acestor trupe, lucrurile nu pot fi privite în alb și negru.

Astfel, avem, în primul rând, recruții mai în vârstă, dintre care mulți aveau experiență militară din timpul primului război mondial, care erau perfect conștienți că erau duși spre moarte sigură, apoi mai exista categoria membrilor tineri și foarte tineri, care erau, în mare parte, spălați pe creier de propagandă nazistă, numeroși dintre aceștia încă vrezănd in 'victoria finală'.

Folosirea acestei miliții populare în lupte și efectul lor nul în desfășurarea ostilităților

Volkssturm au fost trimiși atât pe frontul de vest, pentru a ține piept aliaților, dar mai ales pe frontul de est, pentru încercarea de a îngreuna înaintarea rușilor. Eficacitatea unor astfel de trupe, de o calitate cel puțin îndoielnică, era pusă încă de la început sub semnul întrebării. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor va da dreptate celor care au fost împotriva formării acestor unități.

Așa cum am spus, nu au fost puși sub comandă militară efectivă a comandanților militari, depinzând de conducătorii administrativi civili din teritoriu, niște oameni, evident, fără experiență militară.

Dacă împotriva rușilor au preferat să lupte până la capăt, refuzând să se predea Armatei Roșii, din motive evidente, pe frontul de vest situația a fost diferită. Astfel, numărul dezertarilor va atinge cote alarmante, germanii știind prea bine că vor fi bine tratați de aliați.

Unitățile de Volkssturm vor lua parte la lupte până la sfârșitul celui de-al treilea Reich, la începutul lui mai 1945, făcând parte din trupele ce au alcătuit garnizoana Berlinului încercuit de ruși. Pierderile au fost uriașe, ceea ce era de așteptat, având în vedere că vorbim de recruți neinstruiti și neechipati corespunzător, al căror moral a fost încă de la început, unul îndoielnic.

Proteste antimobilizare în Rusia Foto: Alexander Zemlianichenko / AP / Profimedia

Tentativa de a folosi acest gen de trupe – o încercare de a ține în viață regimuri muribunde

‘Mobilizarea parțială’ decretatata de Putin nu diferă foarte mult de ceea ce s-a întâmplat în perioada de final a Germaniei naziste, din acest punct de vedere.

În esență, avem de-a face cu aceeași factori, referindu-ne aici la mobilizarea de ultim moment de recruți, nepotriviți ca vârstă și pregătire, serviciului militar activ, precum și lipsa dotării și echipării lor corespunzătoare. În ceea ce privește moralul noilor recruți, lungile cozi de la granițele Rusiei formate din cei ce doresc să fugă de mobilizare, sunt elocvente.

De-a lungul istoriei, transformarea civililor în militari, printr-o simplă recrutare, fără că aceștia să beneficieze de instructaj, pregătire, sau echipament adecvat, nu a însemnat decât un cântec de lebădă al unor regimuri aflate în moarte clinică.

Referințe:

- Liddell Hart - Istoria celui de-al Doilea Război Mondial

- Anthony Beevor – The Fall of Berlin

- Duffy, Christopher - Red Storm on the Reich: The Soviet March on Germany

- David Welch - The Third Reich: Politics and Propaganda.

Citește și alte articole de Andrei Stan: