Acțiunile sale au provocat dezbateri aprinse în rândul cercetătorilor perioadei. Vlasov a fost catalogat de unii ca fiind un simplu oportunist și trădător. De cealaltă parte, însă, există voci care îl consideră un om al epocii sale, care a înțeles pe deplin pericolul comunismului în Europa.

Andrei Vlasov la procesul sau din 1946Foto: Captură Youtube

Numele său este legat și de controversatul episod de la finele celui de-a două conflagrații mondiale, în care Vlasov, alături de trupele fidele lui, s-au predat britanicilor, doar pentru a fi trimiși în URSS pentru a fi judecați, deși sfârșitul lor era unul mai mult decât previzibil.

Andrei Andreevici Vlasov, înainte de cel de-al doilea război mondial

Anterior dezertării sale în tabăra germană, Vlasov a avut o carieră de succes în Rusia. Născut în zona Novgorod, în anul 1901, el va participa la războiul civil din Rusia, alăturându-se Armatei Roșii în lupta sa contra albilor țariști. Începând cu anul 1919, el va lua parte la luptele din Cauzaz, Ucraina sau Crimeea, unde se va distinge, avansând pe scara ierarhică militară.

La sfârșitul războiului civil rus, încheiat cu victoria bolșevică, Vlasov avea deja gradul de căpitan. Totuși, el nu va deveni membru al Partidului Comunist prea curând, acest lucru petrecându-se în 1930. De notat faptul că aderarea lui la cauza roșilor a fost determinată de convingerea lui clară, în acest stadiu al vieții sale, că bolșevicii vor aduce prosperitate în Rusia.

Ulterior, după dezertarea sa în tabăra germană, el a mărturist că știa despre teroarea dezlănțuită de poliția secretă CEKA, dar considera că ideea de comunism este ceva nou, iar oamenii trebuiau să sufere pentru ca idealul bolșevic să se înfăptuiască. Rapoartele epocii arată că superiorii săi erau impresionați de nivelul de pregătire pe care oamanii săi îl aveau.

În ultima parte a anilor 20, el va ocupa funcția de instructor al Școlii de Ofițeri din Leningrad, capacitățile sale organizatorice, precum și excelentele valențe tactice pe care le posedă fiind larg recunoscute.

Din aceste motive, el va fi detașat în China, ca șef de stat major al generalului Cherepanov, trimisul oficial al URSS-ului ca sfătuitor al lui Chiang Kai Shek, în lupta sa contra japonezilor, în contextul celui de-al doilea război sino-japonez. Ulterior, Vlasov îi va lua locul generalului Cherepanov, lucrând direct cu generalissimul chinez.

În această perioada, Stalin va desfășurarea acțiunea sa de epurare a ofițerilor Armatei Roșii. Un număr impresionant de înalți ofițeri au fost, în cel mai bun caz destituiti, majoritatea sfârșind prin a fi împușcăți.

Totuși, Andrei Vlasov nu a fost afectat de aceste lucruri, ceea ce spune mult despre felul în care erau privite competențele sale de către Stalin, ajungând în această perioada la gradul de general-maior. De altfel, el era unul din ofițerii preferați ai dictatorului rus.

Perioada detașării sale în China se va încheia în 1939, el revenind în Europa, unde, fiind deplin conștient de proximitatea conflictului cu Germania nazistă, va lucra neobosit pentru organizarea Armatei Roșii.

I se va da comanda unei divizii, unitate care va fi considerată de mareșalul Timoschenko cea mai bună divizie a Armatei Roșii. Realist, Vlasov era pe deplin conștient de nivelul slab de pregătire al întregii armate.

Andrei Vlasov in perioada prizonieratului german

Perioada războiului și participarea generalui Vlasov la lupte

În iunie 1941, Germania va ataca URSS, înregistrând succese colosale în perioada de început a invaziei. Corpul de armata comandat de Vlasov era însărcinat cu apărarea Kievului, dar în acel stadiu al războiului, Armata Roșie nu putea lupta de la egal la egal cu trupele germane.

Deși a luat o serie de decizii bune, Vlasov a fost nevoit să se retragă, pentru a nu fi total încercuit. Va primi, în acest sens o aprobare specială de la însuși Stalin, dovadă de netăgăduit a prețuirii de care se bucura în ochii dictatorului. Era de notorietate ordinul lui Stalin de a interzice retragerea, chiar în fața unor forțe mult superioare.

Generalul Vlasov începe să realizeze exact nivelul de dezorganizare al Armatei Roșii, în mintea sa apărând germenii nemulțumirii contra orânduirii comuniste în general, și a lui Stalin în particular. În luna noiembrie 1941, el va fi unul dintre generalii însărcinați să organizeze apărarea Moscovei în fața germanilor care înaintau.

Situația trupelor care apărau capitală rusă era una deplorabilă, iar Vlasov a fost, după propriile mărturisiri, oripilat de lipsa de respect pentru valoarea vieții umane pe care comandanții sovietici o demonstrau.

În mod surprinzător, grație unei bune organizări, dar și al unui spirit de sacrificiu ieșit din comun, combinat cu uzura trupelor germane, Armata Roșie a reușit să-i împingă pe invadatori de la periferiile capitalei. Vlasov va primi din partea lui Stalin, pentru aportul său, Ordinul Lenin, precum și Ordinul Steagul Roșu.

Câteva luni mai târziu, va fi trimis în nord, pentru a comanda Armata a 2-a de Șoc și a despresura orașul Leningrad, asediat de germani. Operațiunea a fost un eșec, trupele sale fiind complet încercuite de armata germană în mlaștinile din sud-estul orașului.

Vlasov va depune toate eforturile pentru ca oamenii săi se poate retrage, dar superioritatea germanilor în oameni și echipamente a fost prea mare. Deși a primit ordin direct de la Stalin de se retrage și a se pune în siguranță, generalul Vlasov a preferat să rămână alături de oamenii săi, indiferent de consecințe. Va fi capturat alături de întregul sau stat major în luna iulie 1942.

A fost poate evenimentul care l-a determinat să ia deciziile pe care le-a luat ulterior și să defecteze în tabăra nazistă. Astfel, după propriile declarații el a fost dezgustat de atitudinea superiorilor săi care erau dispuși să sacrifice viețile unui mare număr de oameni, refuzandu-le acestora solicitarea de a se preda.

Generalul Vlasov în captivitate și dezertarea sa în tabăra germană / Mișcarea de Eliberare Rusă (ROA)

Vlasov va fi transportat inițial în lagărul de la Vinitsa, unde, între interogatorii, va purta discuții deschise cu alți ofițeri care erau prizonieri, despre falsitatea și eșecul idealului comunist.

În urma acestor discuții, Andrei Vlasov va trimite o scrisoare Înaltului Comandament German, propunându-le să strângă o armată formată din prizonieri ruși patrioți, care să lupte împotriva regimului impus de Stalin. Inițial, propunerea sa a fost respinsă, în principal datorită lui Hitler, care considera că o mișcare patriotică rusă ar fi fost în contradicție cu planurile sale utopice de a coloniza Rusia europeană cu etnici germani.

Totuși, această scrisoare îl va pune pe Vlasov în contact cu ofițeri taristi albi, care luptau deja în tabăra germană. Aceștia au făcut lobby pentru ca acesta să fie transportat la Berlin, unde Vlasov va fonda Mișcarea de Eliberare Rusă, având o aripă militară, abreviată ROA.

„Proclamația de la Smolensk” și celebrul articol celebrul „De ce am pornit lupta contra bolsevismului”

În 1943, Vlasov va redacta un manifest în care îndemna toți soldații ruși să se revolte împotriva regimului criminal condus de Stalin, declarând că germanii vor elibera Rusia de comunism. Manifestul va rămâne cunoscut sub numele de „Proclamația de la Smolensk”.

Manifestul era scris în termeni extrem de liberali, Vlasov militând pentru reinstituirea proprietății private, a libertății de expresie, drepturi egale pentru minorități, și multe alte aspecte care lipsau cu desăvârșire din URSS. Manifestul a fost aruncat de avioane deasupra liniilor sovietice.

Vlasovisti din diviziile ROA

Totuși nu a avut un efect major, armata rusă având un moral bun după victoria de la Stalingrad. În tabăra rușilor care luptau de partea germană, situația a fost alta. Aceștia au primit chiar dreptul de a avea un ziar, unde Vlasov publică periodic articole.

Astfel, aici va apărea celebrul „De ce am pornit lupta contra bolsevismului”, în care va relata în amănunțime motivele care l-au determinat să ia o astfel de surprinzătoare decizie.

Totuși, Vlasov ducea un război care era pierdut. El nu a fost susținut foarte mult nici de germani, deși i se promisese acest lucru. I se promisesera oameni și echipamente. Acst lucru nu s-a întâmplat decât în mică măsură. Mai mult, acțiunile ROA erau urmărite îndeaproape de Getapo și SS.

Neîncrederea germană va crește și mai mult după încercarea eșuată de asasinat împotriva lui Hitler. În același timp, pe front, balanța începuse să se încline în favoarea rușilor.

O întâlnire va avea loc totuși între Vlasov și Heinrich Himmler, în 1944. În urmă acesteia, trupele ruse care luptau de partea germanilor vor fi în sfârșit strânse sub comanda centralizată a lui Vlasov.

Acesta va redacta un nou manifest, la Praga, în care declara că scopul ROA este de înlăturare a dictaturii staliniste, precum și de revenire a societății ruse la libertățile avute în urmă revoluției din februarie 1917.

Totodată, urma să fie încheiată imediat o pace cu Germania. De menționat că Vlasov a refuzat să introducă pasaje antisemite, deși a fost presat să o facă.

Andrei Vlasov va comanda un număr de treizeci de divizii formate din prizonieri ruși (mulți erau însoțiți și de familii -potrivit B.H. Liddell Hart ) foarte slab echipate.

În ultima parte a războiului, Vlasov, fiind pe deplin conștient de faptul că germanii pierduseră, își va concentra trupele în Cehia, dorind să se îndrepte spre vest, pentru a se preda aliaților, sau varianta ideală, să coboare în sud, pentru a se alătura luptei cetnicilor din Iugoslavia.

Vlasov in captivitatea sovietica

Capitularea lui Andrei Vlasov în fața englezilor și gestul rușinos făcut de britanici

Fire extrem de realistă, Vlasov știa exact care i-ar fi fost soarta dacă ar fi căzut în mâna sovieticilor. În speranța că Aliații nu-i vor preda oamenii rușilor, el va sprijini revolta anti germană din Praga, în aprilie 1944.

ROA își va continua drumul spre vest, dar marea majoritate a vlasovistilor, cum au fost denumite trupele sale, au fost capturați de ruși lângă Pilzen. O mică parte a ofițerilor au reușit să ajungă la liniile britanice și să se predea, doar pentru a fi ulterior extrădați în Rusia.

Aceasta reprezintă una dintre cele mai controversate aspecte din istoria armatei britanice, din toate timpurile. A existat și un număr de 8000 de vlasovisti care s-au predat generalului american Patton. Acesta, cunoscut pentru aversiunea sa contra rușilor, a refuzat să-și predea prizonierii Armatei Roșii.

De menționat este că trupele lui Vlasov erau însoțite de familii, de copii. Aceștia au împărtășit soarta soldaților, luând calea Siberiei, sau fiind pur și simplu executați.

Execuția lui Andrei Vlasov și moștenirea sa

Generalul Vlasov a fost transportat la Moscova și închis la celebra închisoare Lubianka. Aici va fi interogat și torturat pentru aproape un an. În 1946 este acuzat de înalta trădare și, în urmă unui proces este condamnat la moarte prin spânzurare. Soarta sa va fi împărtășită de toți ofițerii vlasovisti capturați de către ruși.

Povestea lui Andrei Vlasov, deși fascinantă, nu este foarte cunoscută. Există câteva motive pentru care acest lucru s-a întâmplat. Din punctul de vedere al rușilor, Vlasov a fost bineînțeles, un trădător, care a luptat împotriva propriului popor.

Pe de altă parte, din punctul de vedere al vesticilor, sunt voci care afirmă că acțiunile sale nu au fost foarte popularizate deoarece s-a încercat trecerea sub tăcere a rusinoasei predări de către trupele anglo-americane a vlasovistilor și familiilor lor rușilor, deși se știa foarte bine cumplita soarta care îi aștepta.

Privit de către unii cu dezgust, de alții cu indiferență, Andrei Vlasov a avut ocazia să experimenteze „paradisul sovietic” și a fost îngrozit de acesta, lucru care a contribuit la decizia de a lupta alături de germani.

Citește și alte articole de Andrei Stan:

Referințe:

  • Wilfried Strik-Strikfeldt: Against Stalin and Hitler. Memoir of the Russian Liberation Movement
  • Sven Steenberg: Wlassow. Verräter oder Patriot?
  • General Andrei Vlasov & Hitler’s Third Reich, Warfarehistory.net
  • B.H. Liddell Hart: Why Don't We Learn From History?
  • B.H. Liddell Hart: History of the Second World War