Invazia militară a Ucrainei de către trupele Federației Ruse, începută la 24 februarie, își găsește numeroase similitudini în cele două conflicte din Cecenia, din anii 90, atât din punct de vedere al desfășurării operațiunilor militare, dar mai ales al impactului avut în mentalul rus colectiv.
Și atunci, ca și acum, am avut de-a face cu acte de violență extremă îndreptate asupra populației civile. Diferența a fost că la momentul respectiv faptele nu au fost decât mult mai puțin mediatizate.
Acest lucru s-a întâmplat în primul rând pentru că nu existau atâtea mijloace de comunicare media ca astăzi, dar și a contextului geo-politic din acel moment.
Premizele războiului și prima invazie rusă în Cecenia
Trebuie ținut cont că, la momentul primului război cecen, 1994-1996, armata rusă venea după eșecul usturător suferit anterior în Afganistan, iar liderii militari de la Kremlin doreau o intervenție „rapidă și curată”, care să șteargă impresia de slăbiciune a trupelor și, totodată, să redea puterii militare ruse aura de invincibilitate.
Primul război cecen își are originile în perioada tulbure ulterioară desfințării U.R.S.S. De la începutul perioadei Perestroika s-au intensificat mișcări naționaliste în mai multe republici ale Uniunii Sovietice, inclusiv și în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Ceceno-Ingușă.
Pe teritoriul ceceno-ingușet, în 1990, a fost creat Congresul Național al Poporului Cecen, care avea drept scop secesiunea Ceceniei din URSS și formarea unui stat cecen independent. Organizația a fost condusă de fostul general al forțelor aeriene sovietice Djohar Dudaev.
Începând cu anul 1994, Kremlinul va trimite în Cecenia oameni cu misiunea de a recruta forțe paramilitare care urmau să preia puterea în nordul țării. Acești rebeli pro-ruși au profitat de slăbiciunea militară a guvernului condus de Djohar Dudaev, reușind practic să controleze întreaga regiune de nord.
Aceștia au format o coaliție de forțe ostile guvernului și pro-ruse, care, în ciuda succeselor militare, nu au reușit totuși să ocupe capitala Groznîi. Pe fondul acesta atât de tulbure, Boris Elțîn a decis trimiterea de trupe ruse în Cecenia.
Lupta antiaeriană pe frontul cecen (youtube)
Primul război cecen 1994-1996
Până în acest punct asemănările dintre acest conflict și invazia rusă din Ucraina din 2022 sunt evidente. Vorbim de o intervenție militară rusă, venită pentru a „pacifica” o regiune unde etnici ruși „ar fi avut de suferit”. Sună cunoscut?
Ca și în Ucraina în 2022, trupele rusești s-au angajat într-o cursa rapidă pentru ocuparea capitalei cecene, Groznîi. Aproape imediat au apărut probleme logistice legate de aprovizionarea coloanelor motorizate cu combustibil, muniție și provizii.
De asemenea, Rusia a folosit în acest război trupe de recruți, slab motivați și instruiți. Moralul soldaților ruși s-a prăbușit rapid în aceste condiții, dar mai ales în fața ferocității cu care cecenii au luptat pentru a-și apăra capitala.
Ca și în cazul invaziei Ucrainei, Rusia aștepta o victorie rapidă și facilă. Nu a fost cazul, numărul deceselor în rândul armatei de invazie fiind unul mare. Totodată, luptele- de o sălbătici- iesită din comun, au lăsat urme adânci în memoria combatanților ruși.
Astfel, în limbajul soldaților ruși a reapărut expresia “laleaua neagră”, desemnând imensele avioane Antonov care erau folosite pentru a repatria trupurile celor căzuți. Denumirea își are originea în conflictul din Afganistan.
Rusia a subestimat atât potențialul, dar și dorința de a lupta a cecenilor. Aceștia, mulți dintre ei luptând în armata rusă în Afganistan, au dus un război de gherilă, hărțuind coloanele rusești, terenul muntos al regiunii fiind unul prielnic pentru așa ceva.
De menționat că atrocități au avut loc de ambele părți. Pentru ceceni, războiul a îmbrăcat și o formă religioasă, de jihad, ceea ce a atras mulți luptători străini musulmani de partea lor.
Deși informațiile avute de către opinia publică internațională erau mult mai puține decât astăzi, curentul anti-rus creat a fost extreme de puternic. Ca și în cazul invaziei Ucrainei, mulți militari ruși nu înțelegeau sensul acestui război, lucru care s-a tradus în refuzul de a lupta.
Pentru ei, nici predarea nu era o soluție, sălbăticia cu care erau tratați de ceceni, fiind una arhicunoscută. Astfel, sunt documentate cazuri în care apărătorii capitalei Groznîi au decapitat prizonierii lasănd cadavrele în drumul întăririlor rusești. Acțiuni barbare de acest fel au avut efectul demoralizator scontat asupra soldaților ruși.
Blindatele rusești manevrau greoi în regiunile muntoase, dar mai ales în zona urbană, fiind ținte ușoare pentru ceceni. Poate deloc surprinzător, rușii foloseau multe din transportoarele de infanterie utilizate și în 2022, în Ucraina, cunoscutele modele BMP-1, BMP-2 și BMR-80. După doi ani de lupte, rușii au părăsit Cecenia, lăsând țara în ruine, dar fără a obține victoria decisivă.
Lunetist cecen (captura youtube)
Al doilea război cecen 1999-2000
Între 1996 și 1999, Cecenia, o țară distrusă, s-a confruntat cu lupte ale clanurilor rivale, a căror principala sursă de finanțare o reprezentau răpirile pentru răscumpărare. Practic, se poate spune că la nivelul întregii țări domnea o anarhie generalizată.
În luna august 1999 Rusia a declanșat o masivă campanie aeriană de bombardament asupra Ceceniei, cu scopul declarat de a-i alunga pe militanții care invadaseră Daghestanul în luna anterioară. Acest lucru venea pe fondul unor atentate asupra unor ținte militare, dar și civile, de pe teritoriul rusesc.
Vladimir Putin, prim-ministru la acea dată, a declarat ilegal regimul condus de președintele cecen Aslan Mashadov și a trecut și la ofensivă terestră.
Mashadov a propus eliminarea rebelilor islamiști care creaseră atentatele și atacaseră anterior Dagestanul, apelând chiar și la NATO, dar toate demersurile sale au fost respinse.
Trupele ruse au folosit intens artileria, utilizând bombe termobarice, precum și muniție cu fragmentatie (la fel ca în Ucraina), ceea ce a dus la un mare număr de civili uciși.
Încercând să nu repete greșelile făcute cu câțiva ani mai înainte, rușii au făcut tot posibilul să evite confruntările directe, bazându-se pe bombardamente masive de la distanță.
Groznîi, “cel mai distrus oraș de pe pământ”
În decembrie 1999, a început cel de-al doilea asediu al capitalei cecene, acesta încheindu-se în februarie 2000, odată cu victoria rusă. În 2003, un raport al Națiunilor Unite arată că Groznîi “este cel mai distrus oraș de pe pământ”. Rușii au bombardate ținte civile, pretinzând că erau obiective militare camuflate.
Războiul s-a încheiat cu restabilirea controlului federal rus asupra Ceceniei, în mai 2000, dar regiunea nu s-a pacificat nici în următorii zece ani complet.
Din punct de vedere militar, armata rusă a arătat, mai ales în primul război cecen, o slăbiciune care prefața cumva eșecurile din Ucraina, în 2022.
Dacă acum vedem o strategie rusă total depășită de normele moderne, precum și o tehnică de lupta învechită, în războiul cecen conducătorii ruși au fost incapabili să înțeleagă mentalul musulman, făcând erori care au transformat civilii neimplicați în lupte în dușmani.
Acest lucru este oarecum surprinzător, deoarece se presupune că aveau în spate amara experiență din Afganistan.
Analiștii militari occidentali vorbesc despre o lipsa de adaptabilitate a gândirii strategice a școlii militare ruse, multe voci afirmând că armata rusă utilizează și astăzi doctrina militară sovietică, la 30 de ani de la destrămarea U.R.S.S.
Numărul exact al morților în urma acestui conflict este necunoscut. Estimări neoficiale oscilează între 25.000 și 50.000 de morți sau dispăruți, majoritatea civili din Cecenia.
Pierderile rusești depășesc 5.200 (cifra oficială a pierderilor rusești) și se situează în jurul cifrei de 11,000, conform Comitetului Mamelor Soldaților.
Kadîrov, un apropiat al lui Putin (foto: Willvest News / Profimedia)
Surse:
- Mark Galeotti – Razboaiele ruso-cecene 1994-2009
- Washington Post:There is no solution to the nine year old Checen bloodbath?
- Stanislav Bekovschi – Putin. Biografia interzisa
- Anna Politkovskaia - Un razboi murdar. Un reporter rus in Cecenia
0
17
