În spațiul public din Statele Unite se discută tot mai mult despre „cancel culture” și fenomenul „woke”, lucruri despre care unii sunt îngrijorați că ar putea ajunge și în România. Însă ce înseamnă ele mai exact și ar trebui cu adevărat să provoace îngrijorări? Hotnews.ro i-a invitat pe Petre M. Iancu, editorialist la Deutsche Welle, și Liliana Popescu, prorector al SNSPA, pentru a discuta acest lucru.

Protest Black Lives Matter, LondraFoto: London Mithraeum

Presa americană de regulă tratează subiectul din perspectiva partizanatului ideologic: pentru dreapta din Statele Unite avem de-a face cu fenomene care, în cel mai blând caz, vor să limiteze libertatea de exprimare; pentru stânga din SUA însă aceștia sunt termeni inventați de extrema dreaptă sau „alt-right” pentru a trivializa revendicările legitime readuse în spațiul public după uciderea afro-americanului George Floyd.

Însă discuțiile despre „cancel culture” și fenomenul „woke” nu au început odată cu moartea lui Floyd deși au devenit mult mai pronunțate în ultimii doi ani, mai ales după protestele antirasism puternice din Statele Unite.

Hotnews.ro i-a invitat pe Petre M. Iancu, jurnalist și editorialist la Deutsche Welle, și pe Liliana Popescu, profesor universitar și prorector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, la o dezbatere pentru a încerca să aflăm mai multe despre aceste subiecte.

Ce înseamnă „cancel culture” și fenomenul „woke”?

Petre M. Iancu:

• sunt două lucruri diferite: „cancel culture”, după părerea mea, este o metodă iar fenomenul „woke” este o mișcare, o mișcare revoluționară, marxistă de origine, care a transformat marxismul economic într-unul cultural;
  
  
• „cultura anulării”, căreia îi putem spune din păcate și „cultura anihilării” dacă suntem mai severi, este o formulă revoluționară de excludere socială și de cenzurare a persoanelor sau operelor de artă acuzate, adesea pe nedrept dar poate uneori și pe drept, de a fi discriminatorii, de a propaga idei, cuvinte sau meme care să ofenseze un grup sau altul;

• mișcarea „woke” este acea grupare ideologică care stabilește ce anume este ofensator, ce cuvinte sunt admise în spațiul public, ce gânduri, ce idei, ce păreri sau ce fapte, uneori chiar banale, sunt cotate ca fiind admisibile sau inadmisibile, exprimabile sau inexprimabile, tolerabile sau intolerabile în spațiul public;
  
  
• aceste lucruri induc în genere, și de aici și problema, o atmosferă de suspiciune, de suprimare a libertății, chiar de teroare, și uneori duc chiar la suprimarea gândirii care nu poate opera în absența libertății de exprimare, în absența libertății dezbaterii;
  
  
• acest lucru se petrece în numele unei anumite hipermorale care, între timp, a ajuns să înlocuiască morala clasică tradițională pe care o asociem noi de regulă cu religiile; în societățile democratice morala este o chestiune în genere personală, nu publică. Acum a devenit o chestiune publică care duce la fenomenele despre care vorbim, care duce la cenzură și care amintește fatal de faze prin care am trecut și despre care credeam mulți dintre noi că sunt definitiv apuse.
  
  

Liliana Popescu:

• am rămas surprinsă de invocarea marxismului dar nu sunt total surprinsă pentru că în ultima vreme în spațiul public a apărut acest termen de „neomarxism” care nu prea are de-a face cu marxismul dar este folosit pentru a invoca negativ marxismul și comunismul;

• din punctul meu de vedere „cancel culture” și fenomenul „woke” țin de o asumare reală și până la capăt a principiilor și a valorilor liberale, vorbim despre liberalism aici, despre valoarea aprecierii și a acordării de drepturi minorităților;

• noi știm din ultimii 20 de ani cel puțin, s-a vorbit mult și s-au și făcut câteva lucruri mai ales sub impactul apartenenței și dorinței României de a deveni membră a Uniunii Europene, s-au făcut pași înainte în ceea ce privește acordarea de drepturi minorităților;

• acest fenomen așa denumit „cancel culture” este o etichetă pusă de către suporterii conservatorismului american, este o denumire dată în spațiul american pornind de la experiența americană;

• sunt fenomene americane care nouă ne parvin în spațiul românesc prin unii reprezentanți ai intelectualității române emigrată în Statele Unite dar și din România; aceste revendicări nu vin pe nicio filieră marxistă, vin pe o filieră liberală;

• „woke”, dau o definiție pe care eu am găsit-o în [dicționarul Merriam]-Webster, înseamnă a fi conștient și atent în mod activ la anumite fapte și probleme importante, în special probleme legate de rasă și de dreptate socială; acest fenomen „woke” înțeleg că a fost și este în continuare prezent în spațiul public american, în universitățile americane și, în legătură în primul rând, cu rasismul care continuă să existe și să fie practic structural în anumite instituții.

FOTO: Pixabay

Originile fenomenului „woke” și ale „cancel culture”

Î: Este fenomenul „woke” unul apărut în Statele Unite?

Petre M. Iancu:

• e un fenomen apărut în lumea anglo-saxonă cu un rol foarte important al unor filosofi ai Școlii de la Frankfurt;
  
  
• aș dori să corectez această impresie potrivit căreia marxismul n-ar juca aici un rol, e adevărat nu joacă singurul rol în apariția acestei mișcări „woke”;
  
  
• termenul este un termen germanic, „woke” duce de fapt la sensul de trezire și amintește în mod fatal de cuvântul pe care îl foloseau ideologii nazismului în polemica lor anticreștină;
  
  
• Alfred Rosenberg folosește termenul „Deutchland erwache!” pentru Germania care trebuia să se trezească în fața pericolului evreiesc. Exact același termen al „trezirii” la realități, al conștientizării realităților privind un prezent chipurile groaznic, chipurile structural rasist, chipurile injust social șamd. e folosit de mișcarea „woke” pentru a justifica revoluția culturală pe care a lansat-o;

• este o revoluție care după părerea mea are de-a face cu maoismul pentru că la originea sa sunt niște filosofi marxiști între care György Lukács, italianul Antonio Gramsci și Herbert Marcuse - un om asociat Școlii de la Frankfurt care a scris două lucrări esențiale pentru această mișcare: „Omul unidimensional” și „Toleranța represivă”

• acestea vorbesc despre modul în care grupurilor marginalizate trebuie să li se acorde prioritate la libertatea exprimării; Marcuse a elaborat asupra acestor grupuri marginalizate și a făcut transferul de la lupta de clasă clasică a marxismului la lupta de rasă;
  
  
• aceste două curente filosofice, deconstructivismul francez și marxismul modern, „neomarxismul” cum i s-a spus, s-au unit și au dus la apariția mișcării „woke”.

Liliana Popescu:

• ca să clarificăm: ați introdus în discuție Revoluția Culturală, un fenomen politic care s-a întâmplat în China în anii ‘60 sub conducerea liderului Mao unde au murit zeci, sute de mii de oameni;

• eu cred că a introduce în discuție Revoluția Culturală și a vorbi despre fenomenele din Statele Unite cu ramificații în alte părți ale lumii și a face comparații cu Revoluția Culturală este exagerat;

• fiindcă ați invocat lucrarea „Omul unidimensional” al lui Marcuse, cred că mulți dintre ascultătorii și spectatorii acestei discuții ar fi de acord că lumea în care trăim, inclusiv în România, este o lume a consumului și cumva a subjugării individului față de consum și față de obiecte, Marcuse vorbește despre omul care se unidimensionalizează conform culturii capitaliste centrate pe consum și pe consumul de obiecte materiale care perpetuează sistemul.

FOTO: Dimitris Barletis | Dreamstime.com

Cote de diversitate la Premiile Oscar

Î: Academia Americană de Film a anunțat în urmă cu doi ani noi reguli pentru categoria „cel mai bun film” despre care spune că sunt menite să încurajeze diversitatea și incluziunea. Începând cu 2024 un lungmetraj va putea câștiga premiul pentru cel mai bun film doar dacă are o distribuție diversă. Cum vedeți acest lucru?

Liliana Popescu:

• mie mi se pare că este un lucru bun în principiu pentru că a include asemenea criterii înseamnă a deschide oportunități unor categorii care în general sunt defavorizate structural;
  
  
• includerea unor astfel de criterii poate să pară artificială dar trebuie pusă în balanță binele realizat prin oferirea de oportunități unor minorități care altfel nu au o voce, cu această „nedreptate” a criterii artificiale aparent dar ele nu sunt în realitate artificiale;
  
  
• cred că este bine ce face Academia Americană [de Film] și de altfel, din ce am citit eu, s-au inspirat din ce a făcut Academia Britanică deci nu e un fenomen singular și cred că nu are nicio legătură cu marxismul.

Petre M. Iancu:

• trebuie în primul rând să stabilim un lucru: nu suntem aici pentru a vorbi împotriva drepturilor minorităților, ci pentru a susține drepturile lor, tocmai asta nu face mișcarea „woke”;

• „cancel culture” și în general măsurile de susținere a minorităților rasiale, etnice sau sexuale nu ajută de fapt, asta se vede în realitate și în foarte multe studii care arată că măsurile acestea de ajutorare pe baza ideii de acțiune afirmativă sau de „discriminare pozitivă” în ideea că America ar fi o țară structural rasistă au efectul opus celui dorit;
  
  
• acest fenomen de cenzură nu se rezumă doar la stânga, și dreapta face acest lucru. Și dreapta a ajuns de exemplu de curând să interzică în anumite zone din America „Maus”, o carte de fapt minunată a caricaturistului american Art Spiegelman despre Holocaust pe motiv c-ar fi fost licențioasă sau prea dură pentru copii asta este o „cancel culture” de la dreapta;

REFERINȚĂ: SUA: Un district școlar scoate romanul grafic despre Holocaust „Maus” din programa sa

• există însă „cancel culture” de la stânga mult, mult mai intensă, o cultură a anulării care ne fură „Coliba unchiului Tom”, „Să ucizi o pasăre cântătoare”, capodopera lui Mark Twain „Huckleberry Finn”, basme ca „Albă-ca-Zăpada”, „Pisicile aristocrate”.

Liliana Popescu:

• eu cred că faceți o alăturare care nu este potrivită fiindcă am pornit din domeniul cinematografic, haideți să vorbim despre exemple pe care le știe toată lumea. De exemplu, „Pe aripile vântului”: e clar că acolo există o romantizare a relației dintre Mammy care o crește pe Scarlett și sunt prezentați sclavii negri ca și cum pentru ei asta este o plăcere și chiar o onoare;

• din punctul de vedere al persoanelor de culoare această romantizare este foarte nepotrivită și cred că varianta la care s-a ajuns acum de a reda în continuare filmul însoțit însă de un preambul și de un filmuleț sau două în care se explică contextul istoric este una bună;

• este relevant că există anumite sensibilități ale unor grupuri sociale iar dacă acele grupuri sociale spun că ceva nu e în regulă cu difuzarea unui asemenea film pe o rețea populară mie mi se pare că trebuie să îi ascultăm și să avem sensibilitate pentru ce consideră ei.

Pe același subiect: M-am uitat la „Pe aripile vântului” ca să înțeleg de ce se ceartă oamenii pe internet în legătură cu acest film

Petre M. Iancu:

• cinematografia este chiar un subiect caracteristic pentru „cancel culture” fiindcă avem de vorbit aici despre basm, despre copii, despre educație, sunt lucruri mult mai grave decât faptul că un grup „woke” - și nu afro-americanii în genere s-au revoltat în legătură cu „Albă-ca-Zăpada” sau „Gone With the Wind”, ci anumite grupări minuscule, minoritare, dar cu o influență culturală enormă - care a cerut anularea acestor filme sau adăugarea unor filme de lămurire când s-a văzut că acest lucru nu se poate fiindcă sunt prea importante;

• cenzura distruge arta și nu numai arta, distruge și gândirea și educația copiilor care au nevoie imperioasă de basme, inclusiv de basmele incorecte politic sau dure cum sunt de exemplu „Hansel și Gretel” sau „Capra cu trei iezi”.

J.K. Rowling, autoarea romanelor „Harry Potter” (FOTO: Yui Mok / PA Images / Profimedia)

Cazul J.K. Rowling

Î: În ultimii ani am văzut cazuri de persoane repudiate în public datorită unor comentarii considerate controversate. Comediantul american Dave Chappelle a fost acuzat recentcă ar fi făcut afirmații transfobe, acuzație ce i-a fost adusă și autoarei J.K. Rowling. Ambii neagă acuzațiile, cum credeți că ar trebui să ne raportăm la aceste lucruri?

Liliana Popescu:

• eu cred că în orice caz și situație pe care o luăm ca exemplu trebuie să dăm toate specificațiile, adică să cunoaștem toate datele;
  
  
• de exemplu, în ceea ce o privește pe doamna Rowling, creatoarea lui Harry Potter, din ce am citit eu rezultă următoarele: ea a fost împotriva și s-a exprimat cumva, a pus sub semnul întrebării măsura luată de concediere a unei cercetătoare de la un centru global de dezvoltare care s-a exprimat împotriva sau nerecunoscând legitimitatea persoanelor transgender;

• eu gândesc așa: doamna Rowling în exprimarea ei a acordat cumva prioritate dreptului la un loc de muncă unei femei care a fost concediată și [Rowling] probabil a fost subiectivă când a făcut lucrul acesta, negândindu-se la faptul că doamna respectivă era cercetătoare și nu oriunde și a făcut remarci care erau nepotrivite față de persoanele transgender;
  
  
• știu că în România când se vorbește de transgender este deja o etichetă negativă pentru o mare parte din populație, în mare parte datorită faptului că nu se cunoaște ce este fenomenul transgender și toate discuțiile din jurul ideii de schimbare a sexului provoacă multă repulsie și se joacă foarte mult pe această carte fără a cunoaște exemple concrete;
  
  
• e important să știm detaliile contextului și să nu aruncăm cu anateme și judecăți de valoare fără să știm lucrurile.

Petre M. Iancu:

• J.K. Rowling a spus că este împotriva folosirii termenului de „oameni care menstruează” pentru femei, de aici a pornit scandalul, ea s-a opus degradării numelui de „femeie”;
  
  
• după părerea mea cel mai important aspect al discuției pe care o avem aici este dacă mișcarea „woke” și „cancel culture” ajută minoritățile sau le discriminează și mai rău și vedem că drepturile grupurilor pe care mișcarea „woke” pretinde că le-ar ajuta, nu numai că nu sunt ajutate ci sunt discriminate din ce în ce mai tare;

• femei precum J.K. Rowling sunt discriminate ca femei, ea a sărit de fapt în ajutorul unei femei care fusese la rândul ei discriminată pentru că a insistat asupra ideii că există o femeie biologică.

FOTO: Pixabay

„Cancel culture” și societatea de azi

Î: Domnule Iancu, într-o societate cu libertate de exprimare aproape absolută precum cea din Statele Unite nu sunt acestea forme legitime prin care societatea poate să pună presiune pe companii sau factorii de decizie pentru a sancționa anumite tipuri de comportamente?

• societatea nu pune presiuni fiindcă nu este un om și e cam greu ca ea să facă presiuni;
  
  
• există o formulă care se petrece de regulă în rețelele de socializare unde la semnalul cuiva se adună o gloată care începe să anuleze ceea ce nu-i convine;
  
  
• la început nu este o chestie economică ci una ideologică care după aceea devine una economică, fiindcă excluziunea asta socială are și efecte economice majore și intimidarea se produce prin excludere economică;

• și femeile, și populația americană de culoare și alte minorități, fie ele etnice, rasiale sau sexuale, nu numai că nu sunt ajutate de această mișcare ci vedem cazurile unor femei care de pe poziții feminise sunt anulate.

Î: Ajută într-adevăr mișcarea „woke” minoritățile și femeile, doamna Popescu?

• absolut le ajută;

• capacitarea femeilor în general provoacă efecte pozitive, pot să vi-l citez pe Amartya Sen, laureat Nobel pentru Economie pe la sfârșitul anilor ‘90, asta e una din descoperirile lui: cu cât mai mult capacitezi femeile în societate cu atât se dezvoltă șansele de a avea o societate mai prosperă și mai pașnică.

Cum se văd aceste lucruri în România, „la firul ierbii”, dna Popescu, sunt studenții dv. preocupați de ele?

• pot să vă spun că noi la Științe Politice dar și în general la SNSPA avem multe femei studente și parcă procentul tinerelor studente crește; în același timp, nu le regăsim în piața muncii, după 10 ani, după 12 ani;

• acesta este un lucru îngrijorător și în legătură cu el pot să vă spun că am studente foarte entuziaste cu privire la o inițiativă pe care o am, avem un proiect prin care cultivăm așa-numitele „faneluri”, paneluri alcătuite numai din fete și femei experte în relații internaționale;
  
  
• ideea acestui proiect ne-a venit din faptul că dacă ne uităm la televizor la discuțiile care sunt în general despre politică externă, probleme de securitate șamd. sunt discutate aproape exclusiv numai de bărbați, vedem multe conferințe la care participă numai bărbați care să discute de exemplu situația din Ucraina, probleme de cybersecurity etc.

Petre M. Iancu:

• mi se pare extraordinar să se dea o voce oricui ar putea aduce o contribuție însă spun următorul lucru: orice măsură de tipul „discriminare pozitivă” are un „downside”, cum se zice în engleză, are și un revers al medaliei;
  
  
• reversul medaliei este descris de Michelle Obama care a întrebat absolvenți de culoare ai Universității din Princeton dacă se simt mai integrați după facultate, mai confortabili cu albii, mai puțin confortabili sau la fel. Din 1000 și ceva, i-au răspuns 90 de foști studenți ai Princeton că se simțeau în mai mare măsură mai prost în preajma albilor decât înainte;

• mulți dintre acești foști studenți au fost incluși în universitățile de elită cum e Princeton, în universitățile de Ivy League, prin acțiune afirmativă, prin discriminarea pozitivă și au ajuns cu un coeficient de pregătire net mai mic decât al studenților asiatici sau al studenților albi;

• din păcate ei s-au văzut marginalizați în facultate de colegii lor mai bine pregătiți, nu pentru că ar fi fost mai proști sau pentru că n-ar fi știut carte ci pur și simplu pentru că ritmul învățării la un anumit nivel era mult mai mare decât ritmul la care ar fi putut ei să înflorească.

FOTO: Chris Tuite-ImageSPACE / The Mega Agency / Profimedia

Ar trebui să fim îngrijorați de fenomenul „woke?

Liliana Popescu:

• eu cred că trebuie să acceptăm realitatea. Este important să acceptăm ceea ce este și ceea ce este e că sunt mase de oameni nemulțumite de modul în care sunt tratate în general de către elite care în general elitele sunt albe, din anumite clase sociale, categorii;

• nu aș numi acești oameni o „gloată” ci aș spune că sunt oameni care reacționează la nedreptate socială iar nedreptatea socială este tot mai evidentă într-o societate, și-acum mă refer la nivel global, în care inegalitățile socio-economice cresc foarte mult;
  
  
• avem oameni foarte bogați care își permit excursii pe Lună în timp ce sunt milioane de oameni care efectiv mor de foame;
  
  
• eu cred că aceste reacții sunt firești, trebuie doar să le ascultăm să vedem ce este în spatele acestor manifestări chiar dacă uneori ele sunt deconcertante, putem să avem chiar reacții negative față de ele dar ele ascund nemulțumiri și nedreptăți sociale care s-au acumulat de-a lungul timpului.