„Vizitatorul", piesa pusa in scena de Marius Oltean dupa textul lui Eric Emmanuel Schmitt, a avut toate ingredientele unui spectacol de succes: o regie minutioasa, distributia potrivita si scenografia impecabila.
De altfel, regizorul Marius Oltean considera inainte de premiera ca „Vizitatorul" este „un virf" al carierei sale si afirma: „ Mi-am propus colaborarea cu un val de actori de prim rang ai teatrului, dintr-un considerent unanim impartasit in aceasta breasla: daca distributia e buna, si spectacolul e bun." Iar distributia a fost buna!
Mai mult, Sergiu Tudose si Petrica Ciubotaru, autointitulati „un cuplu de Cupa Davis", au demonstrat inca o data (mai era nevoie?) ca finetea si profunzimea interpetarii, consecinte firesti ale experientei teatrale, pot fascina publicul si pot naste neintrerupte aplauze. Alaturi de ei, mai tinerii Nicolae Ionescu - seducator in rolul Nazistului - si Haruna Condurache - poate putin prea rigida in interpretare.
Spectacolul tirg-mureseanului Marius Oltean promite sa umple Sala Mare a Teatrului National de-a lungul intregii stagiuni, fiind un „must see" al acestui sezon teatral.
Hausvater - o injectie cu vitamine pentru teatrul romanesc
Inaintea premierei iesene, in Foaierul Teatrului National „Vasile Alecsandri" a avut loc lansarea volumului „Mastile lui Alexander Hausvater", semnat de criticul de teatru Cristina Modreanu.
„Sper ca aceasta carte sa nu va plictiseasca, pentru ca Alexander are ceva dintr-un copil: spune intotdeauna ce gindeste, ne arata ceva ce vedem in noi insine, dar ne este poate frica sa marturisim", a afirmat Cristina Modreanu. „Hausvater este foarte important pentru miscarea teatrala din Romania. A fost un fel de injectie cu vitamine de care teatrul avea foarte mare nevoie", a mai spus aceasta.
Prezent la lansarea volumului al carui personaj este, regizorul Alexander Hausvater si-a recunoscut teama dezvaluirii si angoasele care au precedat scrierea acestei carti: „Cristina Modreanu mi-a pus microfonul in gura, m-a ascultat ore intregi, mi-a pus intrebari de care imi era frica..." Mastile lui Alexander Hausvater exista nu numai in metafora, ci si in realitate, regizorul stringind din locurile pe unde a umblat o impresionanta colectie care ii reaminteste permanent destinul sau cameleonic.
Dumnezeu pe patul lui Freud
„Intr-o seara, in timp ce ma uitam la stiri, am inceput sa pling. La televizor era aceeasi procesiune zilnica de crime si nedreptati. (...) Mi-am spus: «Ce curajos este Dumnezeu daca priveste stirile de la ora 8!» Am simtit chiar si compasiune pentru acest Dumnezeu, de a carui existenta nu eram sigur...
Gindeam: «Daca Dumnezeu are o depresie, ce poate el sa faca? Care este remediul? Cui poate sa i se adreseze?» Imediat mi-a aparut o imagine in minte: Dumnezeu intins pe patul lui Freud (...) Cine este vizitatorul? Dumnezeu sau un nebun? Unul dintre visele lui Freud? Este piesa numai o reflectie a unui om batrin? Fiecare este liber sa aleaga.
Raspunsul meu nu este mai bun decit raspunsul unui alt om. Piesa face loc credintei, dar nu merge mai departe. Daca se intimpla ca tu sa mergi mai departe, inseamna ca tu crezi. Esti liber sa o faci. Dar nu poti sa impartasesti aceasta experienta." (Eric Emmanuel Schmitt)
