Alexandru Lele crede ca singurul mod prin care poate sa revina in roba de procuror este acela de a-si continua atacurile, in spatiul public, impotriva celor care l-au incriminat penal si a celor care colaboreaza cu adversarii sai declarati. Este jalnic sarmanul, iar faptul ca a innebunit se vede deja cu ochiul liber.

In acest stadiu, nici 7 medici psihiatri nu-l vor putea convinge ca nu este Napoleon Bonaparte. De la un alcoolic notoriu nici nu ai la ce sa te astepti, chiar daca este in convalescenta de ani de zile. Delirium tremens nu se vindeca!

Nu ar trebui sa fie lipsit de interes pentru autoritatile competente, sub aspect criminologic si din punct de vedere al dreptului penal, modul in care se va rezolva problema victimelor colaterale ale actelor de coruptie comise de acest magistrat corupt. Atat a celor prejudiciate direct, cat si a tertelor persoane care au avut de suferit.

Dupa ce am vazut, de-a lungul anilor, cum poti fi, in acelasi timp, procuror, ziarist si analist al sistemului „ticalosit” (?!!), acum suntem confruntati cu o noua ipostaza a procurorului corupt.

Aceea de „cavaler al tristei figuri”, devenit martir si victima a atacurilor la „onoarea” si „buna reputatie” ramase dincolo de copertele dosarelor penale.

Ce ar mai putea face acum acest corupt de notorietate, care simte din nou pamantul sub picioare dupa incredibila „victorie” de la Bucuresti, decat sa stoarca lacrimile celor care au aplaudat „rezistenta” lui machiavelica la „facaturi judiciare”? Acum, cand Lele mediteaza in libertate la faptele sale, credem ca a venit timpul sa ne spunem si noi parerea!

Si anume ca procesul „Lele” a dovedit, inca o data, ca manipularea Justitiei este bine organizata in Romania!

Am ajuns oare in etapa compromisului solomonic? Ne punem legitima intrebare: se va putea suplini respectarea legii prin santaj? Ramanem indiferenti la modul cum un corupt dovedit din randul magistratilor isi musamalizeaza raspunderea personala in fata legii penale? Coruptia nu este un fenomen singular in viata inculpatului Lele. Potrivit anchetatorilor, el a fost un infractor calificat.

Prevenirea si combaterea coruptiei este, insa, un proces nu totdeauna lesnicios si la indemana oricui.

De data asta, „facatura judiciara” a lui Lele a cazut pe exceptie…! De ce exceptia nu a fost acceptata la primul termen de judecata, in anul 2002? La ce a servit „dosarul de casa” al Parchetului de pe langa instanta suprema, atat de mult vehiculat in sustinerea „victoriei” judiciare obtinute, daca exceptia a putut fi vazuta, cu ochiul liber, pe prima pagina a rechizitoriului?

Cum insa solutia finala adoptata de Inalta Curte de Casatie si Justitie nu-l disculpa pe Lele, rezolvand procesul pe chichite procedurale, rezulta ca apararile lui pe fondul cauzei au fost inexistente pe tot cursul celor patru ani de „experiment judiciar”. Acum, nu ne ramane decat sa asteptam schimbari pe toate planurile, dar, inevitabil, cele din plan judiciar vor fi mai importante!

Nu trebuie sa uitam ca disjungerea si, apoi, „uitarea” altor fapte penale - care nu sunt de coruptie, dar pentru care s-a pus in miscare actiunea penala - comise de Lele au avut rolul sa-i acorde temerarului justitiar calitatea procesuala de inculpat.

Poate nu va vine sa credeti, dar procurorul suspendat este inca urmarit penal si chiar inculpat pentru fapte care se afla in ancheta penala.

Orice s-ar intampla in viitor, nu vom putea sa-l comparam pe Lele cu inculpatii de rand, care nu gasesc dreptate in tara si care se plang la CEDO pentru abuzuri, tratament penal inegal si arestari nelegale.

Merita poate sa amintim, prin analogie de situatie, ca, in timp ce un tanar politist de frontiera din Bihor este trimis dupa gratii fara ca judecatorii bihoreni sa analizeze vinovatia stabilita in cauza si nici faptul ca din dosar nu rezulta in niciun fel ca urmarirea penala si cercetarea judecatoreasca se efectueaza impotriva unei persoane care a savarsit infractiunea de luare de mita in suma de 700 Euro, magistratii instantei supreme accepta, in decizia pronuntata pe seama lui Lele dupa patru ani de deliberari, ca o simpla interpretare puerila privind acordarea avizului de libera expediere a dosarului in instanta este motiv de refacere a intregii urmariri penale efectuate in anul 2002.

Sa nu uitam, insa, ca reteta „de succes” a lui Lele nu se revendica din calitatile sale profesionale. Dimpotriva, de-a lungul anilor, dupa fiecare acuzatie grava care i-a fost adusa, individul a invocat in media aceleasi simptome in substituirea apararilor legale, respectiv teoriile razbunarilor politice, facaturilor judiciare si experimentelor penale.

Toate, dar absolut toate, fiind menite sa duca la condamnarea unui „nevinovat”.

Ca a gasit procurorul suspendat sau editorialistul Lele o tehnica proprie de spulberare a anchetelor penale ce-l vizau este la fel de adevarat si nu putem sa-i contestam eficienta. Mai mult, omul s-a „inarmat”, din arhivele parchetelor, cu dosare scandaloase si subiecti santajabili, arme pe care le-a folosit in presa, la momentul oportun.

Biciul lui Lele nu a contenit sa loveasca, ani de zile, sub sloganul „daca vrei sa ai succes, foloseste-te presa!”.

Primul caz de hartuire prelungita in presa a fost provocat de inculpatul Lele, in cursul anchetei penale si a procesului al caror protagonist a fost, prin atacuri virulente la adresa tuturor anchetatorilor, martorilor acuzarii si autodenuntatorilor.

O adevarata retea mafiota - „Gazeta de Oradea”, alte gazete apartinand aceluiasi trust privat de presa si colaboratori indulgenti - a facilitat atacul la persoana pentru sustinerea intereselor judiciare ale acestui procuror infiltrat in presa.

Scrierile lui Lele sunt veritabile amenintari la adresa celor vizati si sunt aduse la cunostinta publicului prin materiale publicate, cu mici modficari, atat in „Gazeta de Cluj”, cat si in „Gazeta de Oradea”. Un exemplu este materialul cu titlul „SRI si Parchetul fac politie politica”.

Fotografia din „Gazeta de Cluj” reprezinta un simbol al mortii, respectiv un pistol cu teava indeptata spre un comentariu scabros si injurios la adresa martorei-avocat si a familiei sale. „Gazeta de Oradea” disimuleaza fotografia cu un facsimil de inutila importanta fata de continutul articolului.

Care sunt regulile jocului acestor gazete guvernate de alde Lele? Cele simple presupun… Am inteles mesajul… Ma intreb pana cand se vor accepta asemenea amenintari proferate impotriva unor oameni nevinovati, care nu gresesc cu nimic dand replici unui impostor care adreseaza, de ani de zile, printr-un limbaj grosolan, incalificabil, atacuri la persoana. Tot ce se intampla se regaseste in stilul mafiot!

De obicei, mafiotii incep orice actiune cu un avertisment, care trebuie inteles de cel caruia ii este adresat. Ei nu contacteaza direct persoana, ci lasa un semn care trebuie sa-l sperie si sa-i dea de inteles ca se afla in vizorul lor, ca ar trebui sa „iasa din joc”.

In general, astfel de actiuni vizeaza persoane care, prin pozitia lor, deranjeaza cartelul sau nu sunt de acord sa plateasca taxe de protectie.