Reprezentantii Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii sustin ca incendiile care au devastat aproape 10.000 de hectare din delta nu au fost "chiar o catastrofa”.

Mai mult, conducerea ARBDD respinge ideea ca focurile ar fi fost provocate de persoane interesate de distrugerea biosferei, ci considera ca incendiile au fost provocate de localnici, din dorinta de igienizare a zonelor, iar scaparea lor de sub control este o consecinta a faptului ca satenii nu cunosc legislatia.

Pentru a preveni astfel de incidente, ARBDD considera ca ar trebui evitata masura arderii, ca metoda de curatare, in favoarea taierii stufarisului, care este, de altfel, mult mai profitabila. Incendiile izbunite in ultimele cinci luni in Rezervatia Deltei Dunarii i-au alarmat atat pe membrii ONG-urilor, cat si pe reprezentantii autoritatilor.

Conducerea ARBDD arata insa ca incendiile "nu sunt chiar o catastrofa pentru delta”, ele fiind provocate de multe ori, in scopul igienizarii zonelor cu stufaris. Amploarea pe care au luat-o incendiile s-a datorat insa, sustin reprezentantii Administratiei Biosferei, faptului ca localnicii nu i-au anuntat.

"Daca nu sunt exploatate, zonele stuficole se deterioreaza si trebuie sa intervenim. Drept pentru care, de foarte multe ori, localnicii incendiaza stuful pentru a curata zonele. In felul acesta, le transforma in pasuni, stiut fiind ca stuful tanar este cel mai bun furaj pentru animale. Problema este insa faptul ca localnicii din Delta Dunarii nu cunosc legislatia.

Ei au impresia ca aceste incendieri sunt interzise, drept pentru care nu ne anunta. Ele nu sunt interzise, din contra, sunt indicate, singura conditie este ca focurile puse sa fie supravegheate si sa fim si noi anuntati”, a aratat Grigore Baboianu, directorul executiv al rezervatiei.

De altfel, Grigore Baboianu a subliniat ca aceste zone de stufaris ar putea aduce mult mai mult profit, daca stuful ar fi folosit, si nu ars. Astfel, resursa stuficola a deltei a fost impartita in 12 zone, care au fost oferite spre concesionare.

Case acoperite cu stuf romanesc in Anglia, Germania si Italia

Pana in prezent, doar sapte dintre ele au fost concesionate, de firmele Stuf Delta Production, Piscicola Tour si Run Team, restul fiind lasate in paragina.

In ideea ca dupa concesionare, zonele sa nu ramana neingrijite si sa fie afectat, in acest fel, ecosistemul Deltei Dunarii, concesionarii sunt obligati, printr-una din clauzele contractuale, sa valorifice 75% din suprafata stufarisului, in caz contrar sa curete ariile respective. "Zonele de stufaris nu sunt valorificate suficient.

Arderea nu este recomandata, ar fi mai indicat daca stuful ar fi taiat si valorificat. Adica, folosit pentru realizarea de brichete, data fiind valoarea lor calorica. De altfel, Piscicola Tour chiar are o fabrica la Jurilovca de prelucrare a stufului in brichete. Stufarisul mai poate fi utilizat si la fermentari, dar si pentru realizarea de panouri.

In anii 80, Institutul pentru Cercetari a Deltei Dunarii a facut un experiment, la Combinatul de la Braila si s-a descoperit ca panourile din stuf au o calitate mult mai buna. Sunt foarte multe tehnologii de utilizare, dar localnicii nu sunt interesati”, a mai aratat Grigore Baboianu.

De altfel, stuful exploatat din Delta Dunarii, ia drumul strainatatii, pentru a ajunge pe acoperisurile din Germania, Anglia sau Italia. "Am vazut foarte multe case in strainatate care erau acoperite cu stuf. Ofera o izolatie termica mult mai buna si un confort mai mare.

Cu toate acestea, romanii nu sunt interesati, pentru ca intretineera acoperisurilor din stuf este costisitoare: stuful se degradeaza destul de repede, are o durata de viata redusa si trebuie schimbat destul de frecvent. Sunt insa si cativa tulceni care au ales sa-si acopere cladirile cu stuf, este cazul unor casute turistice de la Comorova.

Dar culmea, ei au adus stuful de peste hotare, nu l-au folosit pe cel autohton”, a mai spus directorul executiv ARBDD. In alta ordine de idei, in privinta disputei privind retrocedarea terenurilor din zona Grindului Chituc, Grigore Baboianu nu exclude posibilitatea existentei unor interese. "In Grindul Chituc au fost doar cativa proprietari.

Acolo au avut insa terenuri IAS-ul Semlact Sacele, iar la desfiintare, pamantul a trecut in administrarea ADS-ului. Cei care solicita pamant in Grintul Chituc isi dau seama ca terenurile nu au nici o valoare agricola, fiind nisipoase.

"Se multumesc” insa cu cateva hectare de nisip pe malul marii, poate pentru ca stiu ca se va gasi cineva sa le dea 20, 30 de euro pe metrul patrat”, a mai spus directorul Baboianu.