Sansele lui Vanghelie de a se aseza in fotoliul de primar general par a fi comparabile cu cele de a fi ales presedinte al Academiei Romane, dar el se ambitioneaza cu cerbicie sa candideze, chiar daca este constient ca unicul sau contracandidat din PSD, profesorul doctor Sorin Oprescu, este mai bine plasat in simpatiile bucurestenilor. Paradoxul devine si mai bizar atunci cand pana si partidul sau trece peste fapte atat de evidente si-l desemneaza drept aspirant oficial, tocmai cand parea a avea sanse mai mari ca niciodata de a castiga Capitala.
Sponsorii din umbra si laudatorii sai fatisi il imping din spate cu o forta de nestavilit, care sfarama orice bruma de rezistenta a unor « grei » din fruntea partidului. Nu este, insa, lipsit de interes faptul ca la furtunoasa sedinta la care s-a consfintit oficializarea candidaturii n-au participat nici presedintele de onoare Ion Iliescu, nici proaspatul presedinte al Consiliului National, Adrian Nastase. Despre primul se cunoaste ca nu-i este suporter, iar al doilea a declarat candva ca nu-i prea intelege limba belgiana pe care o vorbeste adesea. Va fi interesant cum se vor exprima in Biroul Permanent.
Se intreaba oare Daniel Marean Vanghelie ce se va intampla cu el dupa ce va fi pierdut din nou cursa electorala pentru primaria generala si va fi ramas si fara scaunul mai micut, dar caldut, de la sectorul 5 (evident, nu poate candida simultan la amandoua) ? Crede cumva ca-si va mentine cu usurinta macar sefia organizatiei de Bucuresti, chiar daca i-a devenit atat de obedienta ?
Organizatia municipala a PSD n-a fost niciodata printre favoritele conducerii nationale a partidului. Nu s-a remarcat prin rezultate notabile, cu exceptia castigarii tuturor primariilor de sector in anul 2000. Dar si acest succes a fost eclipsat pentru ca nu a reusit sa instaleze macar o data un social-democrat la dregatoria principala a Bucurestilor. Si nu numai ca nu s-a straduit s-o faca, dar chiar l-a « faultat » cat a putut pe Sorin Oprescu, atunci cand chirurgul a pierdut la un tais de bisturiu. De fapt, nici nu a parut vreodata o organizatie vie, democratica si eficienta, multumindu-se inca de pe vremea lui Dan Ioan Popescu cu imaginea de instrument docil al camarilei oculte din jurul presedintelui sau.
Atunci cand va pierde alegerile municipale, Marean Vanghelie risca sa piarda mai mult decat crede. Multi dintre cei din conducerea partidului care-i dau acum o aprobare, fie ea si tacita, ii vor reprosa vehement nu numai ca n-a castigat fotoliul de primar, ci si ca a tras in jos scorul partidului la nivel national (cei cu experienta mai multa vorbesc de pe acum de un posibil -5 la suta). Nu este deloc fantezist un scenariu cu dizolvarea structurilor de partid din Bucuresti, urmata de conferinte de alegeri la sectoare si municipiu. Iar daca acestea vor fi supravegheate cu strictete pentru respectarea regulilor democratice, sansele sale de a-si impune din nou oamenii de incredere si de a fi reales sunt iluzorii. Nu e simplu, presupune pierderi colaterale, dar este greu de gasit alta metoda atat de eficace de a-l inlatura pe indezirabil cu gasca sa cu tot. Pradatorii politici, inca numerosi in conducerea PSD, nu vor ezita s-o utilizeze.
Un ultim amanunt : nu toti cei care au fost sprijiniti si promovati de-a lungul timpului de Ion Iliescu au confirmat si s-au bucurat de ascensiuni ierarhice. Dar cei dezavuati fatis sau nu de « guru », asa putini cum au fost, au parasit cu totii scena politica pe usa din dos. Poate ca asta ar trebui sa-i dea cel mai mult de gandit lui Marean Vanghelie.
0
0
