S-a scris mult despre efectele crizei politice asupra economiei sau asupra viitorului european al Romaniei. Dar cum am fost schimbati noi, oamenii obisnuiti, de ultimele evenimente? Ce a invatat poporul in numele caruia toti politicienii sustin ca actioneaza?
Intr-una dintre putinele analize care ating subiectul, sociologul Barbu Mateescu descrie falia adanca care „separa milioane de romani de alte milioane de romani”. Pornind de la o remarca a lui Traian Basescu, Mateescu imparte societatea in doua mari grupari: „reformistii” (intelectualii si antreprenorii pro-europeni si capitalisti) si „solidaristii” (bugetarii, pensionarii si toti cei dependenti de stat). Asupra acestor doua categorii, criza politica din ultimele doua luni a avut un efect cu potential revelator. Cele doua grupari descopera ca au in comun doua trasaturi esentiale, de care abia acum devin constiente.
Intr-unul dintre satele din sudul Romaniei, unde participarea la referendum a depasit 100%, un batran sef de CAP, om cu greutate printre sateni, isi descrie situatia astfel: „Suntem păliţi pe toate partile. Ne-a lovit seceta si acum ne lovesc si astia. Sunt toti niste bagabonti pe care-i alegem cu ochii inchisi, ca asa a fost dintotdeauna. Pacat de ea tara bogata, cu oameni viteji, dar condusa de hoti inca de la 1916”. O tanti Anica mi-a strigat suparata de peste gard: „Ne-a mintit ca ne mareste pensia. 87% spune: du-te Basescule! Si el nu pleaca. Si alalaltu’, de e acum in locul lui, a zis ca-si pun toti demisiile si sa aleaga poporul. Da’ acum nici el nu mai pleaca.” Si tanti face semn cu mana a lehamite: “Da’ mie nu-mi ia sapa din mana, oricare ar fi.”
In piata la Matache, o brânzăreasă isi striga furioasa lehamitea, sub privirile aprobatoare ale celorlalte precupete: “Au innebunit astia. Motorina se scumpeste, ca-i la euro. Ne e scarba de toti. Ca si care vine, si care pleaca, si care ramane, tot dracu’ ala e. De ce sa ma mai duc la votare? Eu spun exact ce gandesc. Poate gandesc gresit, dar mi-e scarba. Se bat toti pe ciolan. A zis bine nebunul ala de Diaconescu: pleaca un berbec si vin doua gaste.”
Celebra comparatie a fost de fapt formulata de Andrei Plesu, dar in piata Matache ea ii este atribuita lui Dan Diaconescu, cel care reprezinta acolo autoritatea informata. Semn ca, dincolo de personajul care a emis-o, comparatia este perceputa ca fiind fidela realitatii in straturi sociale foarte diferite.
Iata cum solidaristii devin din ce in ce mai scarbiti de lumea politica, in ansamblul ei. Cautarea unui lider paternalist, “tatucul” care sa ofere asistenta minima necesara, este un reflex al lor. Dar astazi, solidaristii (sau o parte din ei) par a nu mai crede ca vreunul dintre actualii lideri politici poate fi un astfel de “tatuc”.
In fiecare seara, un Charlie Chaplin sta in fata cladirii BNR de pe Lipscani, unde face trucuri cu carti si se stramba la trecatori. Dintre ei, o bruneta cu par incalcit care purta in brate o pancarta l-a facut pe Charlot sa se opreasca. A privit-o cateva secunde... pana s-a prins de poanta. Atunci a zambit trist si a intrebat-o: „Ai fost la referendum?” „Da”, i-a spus bruneta, „si am scris pe buletin ca pe pancarta: NEAM SATURAT DE VOI. Dupa aia i-am facut o poza cu mobilul. Tu?”. „Eu nu. Pentru cine? Pentru ce?”, a intrebat Charlot.
Cosmina, bruneta cu pancarta, se plimba de cateva saptamani printre tinerii din Centrul Vechi bucurestean, acolo unde studentii se amesteca cu artistii si corporatistii. Ca reformistii erau scarbiti de politica inca inaintea izbucnirii scandalului referendumului, o stim cu totii. De aici si succesul pancartei „Neam saturat”, cu care tinerii isi fac fotografii pe care ulterior le posteaza pe Facebook.
Dar surprinzator este cat de prost informati sunt reformistii (sau o parte din ei) in privinta treburilor cetatii. Cosmina de pilda, nu poate mentiona o masura adoptata de politicienii romani care sa-i fi afectat direct viata si nici nu stie numele parlamentarului pe care l-a ales in 2009: „Nimeni nu stie. Intreaba pe strada sa vezi cati il stiu”.
Chaplin in criza politica
Foto: Neam saturat
Scandalul politic din ultimele saptamani nu a crescut apetenta pentru informatie a reformistilor si nici nu a facilitat obtinerea ei, mai ales ca majoritatea mediatica a intrat intr-un desantat joc propagandistic. Dintr-un grup de 30 de tineri, absolventi de top ai facultatilor lor, pe care i-am intalnit zilele trecute la o scoala de vara, niciunul nu stia de pilda cat de politizata este componenta Curtii Constitutionale (printre ai carei membri se numara fosti parlamentari USL sau PDL).
Vorbele unuia dintre acesti tineri (toti vor sa plece din Romania, cu o singura exceptie, si doar trei dintre ei s-ar vedea politicieni in viitor) m-au impresionat prin sinceritate: “Mi-e rusine ca nu sunt informat si ca nu am reusit sa fiu suficient de informat ca sa inteleg tot ce se intampla. Dar pentru ca muncim la carierele noastre nu avem prea mult timp si e si foarte dificil sa gasim un singur loc de unde sa ne luam informatia corecta.”
Unul dintre cele mai longevive mituri in grupul reformistilor este ca acestia sunt foarte bine informati si conectati la modernitate. Atmosfera din ultimele doua luni a scos insa la iveala o vulnerabilitate majora. Reformistii s-au trezit in fata unei situatii neobisnuite pentru ei: obtinerea informatiilor corecte necesita efort si implicare activa. Si multi dintre ei nu sunt dispusi sa sacrifice timp pentru a deveni mai informati.
Criza politica din ultimele luni este cea care a developat aceste naravuri. Solidaristii au descoperit in ultimele saptamani ca toti politicienii sunt niste „bagabonti” si ca „tatucul” s-ar putea sa nu mai vina. Reformistii au inceput sa realizeze cat de prost informati sunt si, prin urmare, usor manipulabili. Doua mituri importante pentru ambele grupari incep incet-incet sa se fisureze, lasand loc realitatii ca asemanarile sunt, de fapt, mai importante si mai grave decat deosebirile. Caci si unii si altii formeaza impreuna acelasi popor.
Acest text a fost publicat si in Revista 22.
1
23
