Nu am toate datele problemei pentru a analiza pertinent pozitia Romaniei in cazul candidaturii Serbiei si fata de o posibila adererare a acestui stat la Uniunea Europeana. Deci nu de asta ma voi ocupa. Am sa incerc sa analizez doua figuri de lideri Europeni care ne-au acuzat, citez - “greutati” comise din ratiuni de “politica interna”, “lipsa de spirit european” . Cele doua figuri sunt Guido Westerwelle si Carl Bild.
Despre Guido Westerwelle, Ministrul de Externe al Germaniei Federale (Bundesminister des Auswärtigen) in cabinetul Merkel II, am putine de spus. Este un ministru care a fost impus Cancelarei Merkel de partenerii colitiei care guverneaza Germania. Considerat de analistii politici germani si straini ca un “very light profesionist”. Din 2001 până în aprilie 2011 a fost presedinte al Partidului Liber Democrat (FDP) din Germania. La alegerile la nivel de land din 2011 (în landurile Renania de Nord – Westfalia, Renania-Palatinat si Baden-Württemberg) partidul său a pierdut multe voturi, astfel încât la 13 mai 2011, nu a mai candidat la functia de presedinte al FDP-ului (a fost schimbat de Philipp Rösler). Westerwelle a pierdut si această functia de Vice-Cancelar, ramanand cu functia de Ministru de Externe. Guido Westerwelle este un homosexual declarat; deja de multi ani a făcut cunoscută homosexualitatea sa în public. La data de 17 septembrie 2010 s-a căsătorit civil cu partenerul său de viată, omul de afaceri Michael Mronz.
Ministrul german de externe Guido Westerwelle este o “veriga extrem de slaba” in coalitia dnei Merkel. Stimabilul Westerwelle si-a dorit evacuarea bazelor nucleare americane din Europa, pobabil ca va avea ceva mai mult decat atat. Nu pot sa nu fiu de acord cu opinia cotidianului Darmstaedter Echo, care deplînge o altă slăbiciune şi anume lipsa de format a actualului ministru german de externe Guido Westerwelle, în comparaţie cu unii iluştrii lideri politici ai Germaniei postbelice: Willy Brandt, Hans-Dietrich Genscher, Frank-Walter Steinmeier şi chiar Joschka Fischer. Carenţele actualului şef al diplomaţiei germane au ieşit flagrant la iveală în contextul crizei libiene şi culmea, în situaţia în care, devenită membră a Consiliului de Securitate ONU, Germania ar fi trebuit să-şi demonstreze importanţa pe eşichierul politicii internaţionale. Or, relevă Südwest Presse, ea a optat pentru o cale singulară, greu explicabilă, atît pentru proprii ei cetăţeni cît şi pentru partenerii şi aliaţii ei. (vezi aici) Dl Westerwelle este unul dintre cei mai anti-americani ministri din Europa si implicit parerile respectivului domn despre tari cum sunt Polonia sau Romania sunt formulate in acest sens.
Despre Carl Bildt. Carl Bildt este ministru de externe al Suediei. Cu dl Bildt lucrurile sunt mult mai complicate, avand in vedere ca respectivul domn are un dosar destul de voluminos in arhiva mea diplomatica. Am sa incerc sa ma exprim politicos, desi respectivul nu o merita, fiind pur si simplu un personaj sumbru in conflictul Iugoslav si foarte dubios din punct de vedere etic si profesional. Nils Daniel Carl Bildt KCMG (1949) este politician şi diplomat suedez, fost prim-ministru al Suediei 1991-1994 şi lider al Partidului Conservator liberal moderat 1986-1999. Bildt a servit ca ministru suedez al Afacerilor Externe. El a fost mediator în conflictul din Balcani, pana astazi detine calitatea de trimis special al Uniunii Europene pentru fosta Iugoslavie din iunie 1995 şi a fost Înalt Reprezentant pentru Bosnia şi Herţegovina 1995 – 1997, după Războiul din Bosnia. Din 1999 până în 2001, el a servit ca trimis special al Secretarului-General al ONU pentru Balcani. Deci, din scripte, un bun cunoscator al regiunii si ale problemelor ei.
Rolul lui Carl Bildt în calitate de mediator în războiul din Bosnia a fost, diplomatic exprimandu-ma, nefast! Printre altele, el a fost acuzat de indiferenţă faţă de epurarea etnică şi genocidul comis de către forţele sârbe bosniace împotriva civililor musulmani şi croaţi. Bildt s-a opus oricărei intervenţii militare şi a criticat pe fostul prim-ministru britanic Margaret Thatcher în 1993 pentru apelul facut la NATO, pentru a interveni împotriva forţelor sârbo-bosniace. Conform Sunday Times, comportamentul lui Bildt şi altor lideri ai UE a fost de “pigmei si roboti politici”, care au acceptat pasivi un genocid în curs de desfăşurare [1] .
După numirea lui Bildt, în calitate de trimis special al UE în Iugoslavia, Tom Warrick din “Coaliţia pentru Justiţie Internaţională” l-a descris pe Bildt ca “un periculos dezinformator” şi în mare măsură ignorant despre ceea ce se intampla in regiune [1]. New York Times l-a criticat pe Bildt pentru o atitudine nonşalantă faţă de masacrul de la Srebrenica, în care peste 8.000 de bosniaci au fost ucişi, şi l-a descris ca fiind partinitor, desi a avut dovezi despre atrocităţile împotriva civililor [2]. Istoricul britanic Marko Hoare a acuzat ca Bildt a diminuat intentionat numărul de victime ucise în masacrul de la Srebrenica şi a ignorat crimele de război sarbesti [3]. Bildt a fost de asemenea criticat pentru ca nu a menţionat masacrul de la Srebrenica în timpul unei reuniuni-prânz pe care l-a avut la data de 15 iulie 1995, în Belgrad, cu Preşedintele sârb, Slobodan Milosevic şi comandantul armatei sârbe bosniace, Ratko Mladic, chiar dacă el a primit rapoarte despre masacrul in curs de derulare [4]. De mentionat ca Slobodan Milosevic (decedat) si Ratko Mladic au fost declarati criminali de razboi.
Actualul rol al dlui Carl Bildt, ministru de externe in functie al Suediei, a fost contestat de multi politicieni suedezi, inclusiv de o parte a mass-mediei din aceasta tara, avand in vedere afacerile sale particulare cu interese substantiale la Gazprom, şi in firma petroliera suedeza Lundin, care are activităţi substantiale în Sudanul sfâşiat de război si plin de atrocitati si masacre. De mentionat ca in 2002, Bildt s-a alăturat consiliului de administraţie al Vostok Nafta, o societate financiară cu participaţii substantiale în Gazprom. Bildt a fost, de asemenea, un membru al consiliului de administraţie al companiei petroliere suedeze Lundin Petroleum. El a părăsit consiliul de administraţie si toate aceste funcţii cand a devenit ministru de externe în octombrie 2006. Din documentele publicate de Wikileaks, dl Carl Bildt iese mult mai rau decat multi politicieni Europeni. Deoarece increderea mea este limitata, nu voi publica aceste documente.
Imi pare rau ca nu am gasit in presa romaneasca in general si in mass-media noastra o atitudine serioasa in legatura cu acest subiect important. Poate sunt multe lucruri care pot fi baza unei critici la adresa Romaniei, sunt la fel de sigur ca multe din aceste lucruri pot avea o substantiala justificare, nu pot insa sa accept critici pe baza de “avem sau nu avem basca”. In orice caz trebuie sa conclud ca “Spiritul European”, mentionat de cei doi extrem de importanti oficiali europeni, este extrem de bine cunoscut romanilor de multe decenii, poate secole – se numeste protectionism, nepasare si jocuri de culise.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
