"World War Z" e facut cu jumatate bugetul lui "Man of Steel", dar are mai multa consistenta. Coprodus de Brad Pitt, cu Brad Pitt in rolul principal, acest film catastrofa adaptat dupa bestseller-ul omonim al lui Max Brooks e un onest film de gen. Nu te urca pe culmile orgasmului, dar nici nu te adoarme flasc.
Brad Pitt nu joaca in orice si nici ca producator nu se implica in orice, iar cand afli ca a cumparat drepturile de ecranizare ale romanului "Ziua Z"/"World War Z", de Max Brooks, inca din 2007 si ca a fost la concurenta cu compania lui Leonardo DiCaprio, iti imaginezi (daca n-ai citit cartea) ca a existat in ea ceva tentant, poate chiar promisiunea unui film de succes care sa inglobeze interesul umanitar al vedetei (mai presant de cand a cunoscut-o pe Angelina Jolie), oferindu-i si un rol pe masura. Nu te astepti la orice porcarioara de facut bani.
Ca Brad Pitt a ajuns un fel de David Beckham e evident pentru toti. Blond, talentat, mediatizat, partener al unei femei la fel de celebre, frumoase si mediatizate, actorul care in decembrie va implini 50 de ani lupta mai mult sau mai putin vizibil cu imaginea sa. De fapt, mai tot timpul a fost asa.
Rolurile foarte bune ("Thelma &Louise", "True Romance", "Interview with a Vampire", "Se7en", "12 Monkees", "Fight Club", "Babel", "Burn After Reading") au alternat cu roluri care i-au exploatat mai mult fizicul sau in care el singur parea acaparat, ca Narcis, de propria imagine ("Legends of the Fall", "Seven Years in Tibet", "The Devil's Own", "Meet Joe Black", "Snatch", "Troy", "Mr. and Mrs. Smith", "The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford", "Inglourious Basterds", "The Tree of Life", "Moneyball" sau "Killing Them Softly").
E greu sa te tii cu picioarele pe pamant cand esti frumos, talentat si de succes (nu toti sunt Robert Redford), numai ca, spre deosebire de Redford, Brad Pitt a acceptat riscul unei cariere &vieti personale in lumina reflectoarelor.
Redford s-a dus in munti, Pitt si-a luat resedinte in locuri discrete, pastrand insa echipa de PR pe metereze. Desi trendy, e respectat. Deci nu intri la "Ziua Z" cu prejudecati, chiar daca nu ai asteptari prea mari, mai ales dupa trailerul care seamana cu trailerele altor filme catastrofa pe care le-ai mai vazut.
Spre deosebire de precedentul film cu Brad Pitt, pretentiosul "Killing Them Softly", unde Pitt era la fel de egotic ca toti si toate din jurul lui, in "Ziua Z" atat personajul cat si interpretul sunt asezati si credibili. Dar nu poti sa il vezi pe erou imbratisandu-si fetitele fara sa nu te gandesti la mediatizata imagine de parinte a actorului. Face parte din regulile jocului si, probabil, e un amanunt care l-a convins pe Pitt ca proiectul merita facut, in primul rand pentru ca se putea identifica cu Gerry Lane.
Sub bagheta lui Marc Forster, regizor care a lasat Bavaria natala pentru o cariera onorabila peste Ocean ("Monster's Ball", "Stranger Than Fiction", "Quantum of Solace"), eroul lui Pitt e in primul rand un familist care, atunci cand o boala ciudata incepe sa faca ravagii in lume, ar prefera sa stea langa ai lui decat sa isi reia slujba de angajat al ONU (si din nou iti aduci aminte de legaturile Angelinei Jolie cu ONU).
In mod bizar, conexiunile pe care noi le facem intre fictiune si lumea reala sunt doar o "captatio benevolentiae", o falsa legatura pentru ca, spre deosebire de "Babel", de pilda, elementul social lipseste aici din prima linie iar amenintarea - vom afla foarte repede -, nu e "acel rau imens" din noi, ci un virus care ii transforma pe oameni in zombies (cartea lui Max Brooks pleca si de la filmele lui George A. Romero).
Cand latura umanista se resoarbe intr-un film de gen cu morti vii care se izbesc cu capetele de geam si tremura ciudat din toate incheieturile, imaginea Angelinei, a ONU si a banilor varsati in scopuri filantropice se estompeaza, prim-planul consacrandu-se unei productii alerte care, desi filmata in Malta, Ungaria si Scotia, te poarta din Oceanul Atlantic in Coreea de Sud si de-aici intr-un Ierusalim devastat.
Asemeni lui Bruce Willis, Brad Pitt salveaza lumea (nu se indoieste nimeni de asta, deci nu e un spoiler), numai ca scopul lui e in permanenta acela de a-si sti propria familie in siguranta. Propulsat mai ales pe calea aerului, el gandeste repede si logic, scapa la mustata din cele mai riscante situatii si reuseste sa gaseasca un inedit remediu acestui virus cu distributie galopanta.
Cele mai spectaculoase scene sunt cele din Israel, unde corpurile zombilor catarate stiva la postproductie (cat sa depaseasca zidurile de protectie) sau revarsate pe stradutele din orasul vechi te duc cu gandul la stivele de cadavre de la Auschwitz.
Chiar daca create pe calculator, chiar daca respectivii sunt personajele negative ale filmului si chiar daca paralela lor cu Holocaustul e pur accidentala (dar de ce tocmai la Ierusalim?), aceste imagini iti dau, de fapt, o senzatie neplacuta. Ceva nu e ok aici. (Ratingul american e, insa, in favoarea publicului de toate varstele, in vreme ce la noi filmul e nerecomandat sub 15 ani.).
Oamenii, chiar si morti vii, sunt o cantitate neglijabila peste care arunci foc din avion si pe care o bombardezi ca si cum ai arunca un bolovan peste un cuib de termite. Cu cat sunt mai multi, cu atat sunt mai neimportanti. Iar vocea eroului, cand se termina filmul, ne „consoleaza” sfatuindu-ne sa fim pregatiti pentru ca raul de-abia acum incepe.
Dincolo de marketing (se pare ca va exista o continuare), filmul lanseaza - pentru cine se ambitioneaza sa il vada pe Pitt in spatele personajului si lumea reala in spatele fictiunii - niste semnale amestecate, derutante. Pentru restul publicului „Ziua Z” e doar un divertisment onorabil, chiar „surprisingly entertaining”, cum scrie azi The Washington Post.
"Ziua "/"World War Z" - de Marc Foster, cu: Brad Pitt, Mireille Enos, David Morse, Matthew Fox, Moritz Bleibtreu. Pe ecrane din 21 iunie 2013
