Incep prin a va spune de ce m-am hotarat sa scriu aceasta analiza. Rasfoind presa din Romania, veti gasi la tot pasul articole cu guvernanti si mai ales pretendenti la guvernare care promit ca Romania va reusi sa intre in zona euro cu ajutorul lor. Scopul este nobil, notabil chiar. Din pacate insa, mai nimeni nu spune ce inseamna asta pentru Romania, ce trebuie sa facem pentru asta, daca e bine sau nu e bine pentru noi, romanii, si mai ales ce castigam sau ce avem de pierdut.
Daca veti rasfoi presa internationala, veti gasi articole despre state care fie nu si-au dorit asta niciodata, fie nu-si mai doresc in noul context. Exemplu. Ministrul polonez de externe a declarat recent ca „vom fi pregatiti sa aderam la euro atunci cand o sa aveti problemele rezolvate si cand vom putea sa spunem poporului nostru: acum putem adera fara riscuri (…).”. Bulgaria a amanat adoptarea euro, in conditiile in care statul bulgar indeplineste criteriile de la Maastricht si are si avantajul de a fi avut consiliu monetar. Ungaria amana de asemenea intrarea in zona euro, etc.
Pe scurt, subiectul este cel putin controversat. Asa incat cred ca a comunica publicului larg ce inseamna intrarea in zona euro, ce trebuie sa facem pentru asta, de ce ar trebui sa ne dorim sau nu asta, ce putem pierde si ce putem castiga, ar trebui sa faca parte din “strategia” autoritatilor romane competente in domeniu. Pentru ca ea (strategia) sa fie una de succes. Modelarea asteptarilor populatiei intr-un astfel de process este uriasa, mult mai importanta decat poate parea la prima vedere.
Ce trebuie sa facem ca sa fim admisi
1.Pentru a intra in zona euro, Romania trebuie sa indeplineasca criteriile de convergenta nominaladin Tratatul de la Maastricht. Acest tratat nu prevede un calendar strict pentru adoptarea euro, lasand asta la latitudinea fiecarei tari, in consultare cu Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana. Cert este insa ca Comisia Europeana nu va mai acorda nici o derogare permanenta in ceea ce priveste trecerea la moneda euro, asa cum s-a intamplat in cazul Marii Britanii si al Danemarcei. Altfel spus, dupa ce am intrat in Uniunea Europeana, vrem sau nu, trebuie sa facem si pasul urmator. Sa intram in eurozona. Cel putin asta spun prevederile actuale.
2. Dupa ce aceste criterii vor fi fost indeplinite, cu doi ani inainte de intrarea propriu-zisa in zona euro, Romania va trebui sa participe la asa numitul ERM II, perioada in care leul nu va putea fluctua decat intr-o anumita marja. Cu alte cuvinte, participarea la acest mecanism presupune ca Romania trebuie sa demonstreze ca este capabila sa pastreze stabilitatea macroeconomica obtinuta anterior fara sa utilizeze cursul de schimb ca instrument de reglare macroeconomica. Si asta pentru ca, dupa ce va fi admisa, Romania va trebui sa renunte la leu, deci trebuie sa demonstreze ca se poate descurca si fara el.
3. Punctul sensibil al intrarii in zona euro este insa convergenta reala. Pentru ca ea arata de fapt nivelul de trai al romanilor, fata de cel al celor din zona euro, dincolo de niste cifre pe hartie, care pot insemna sau nu ceva concret. De aceea in Tratatul amintit mai sus se prevede ca numai tarile care dovedesc atingerea unei convergente durabile pot participa la etapa finala a Uniunii Economice si Monetare.
Ce castigam si ce avem de pierdut
1. Ce putem castiga. Romanii vor avea beneficii in principal ca urmare a stabilitatii macroeconomice,precum si datorita unei pozitii internationale mai bune. Beneficiile vor rezulta din stabilitatea preturilor, accesul la o piata financiara mai larga si mai transparenta, sau eliminarea unor fluctuatii ale productiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite. Pentru anumite state (vezi cazul Greciei) stabilitatea preturilor si toate beneficiile rezultate din indeplinirea acestui obiectiv au reprezentat o motivatie suficienta pentru participarea la zona euro. Stabilitatea preturilor conduce la reducerea dobanzilor, iar acest lucru prezinta inca un avantaj, atat pentru guvern, cat si pentru consumatori sau firme.
In plus, romanii vor beneficia de eliminarea costurilor de tranzactie asociate schimbului valutar, reducerea costurilor administrative, reducerea costului capitalului, precum si eliminarea riscului generat de incertitudinea privind evolutia viitoare a cursurilor de schimb. Castigul publicului larg din eliminarea costurilor preschimbarii unei monede cu alta moneda este evident.
2. Ce putem pierde. Toate avantajele descrise mai sus pot deveni reale doar in anumite conditii. Teoria, dar si practica recenta arata ca statele participante intr-o uniune monetara pot avea avantaje nete, insa numai atunci când structurile lor economice sunt asemanatoare. Altfel, exista riscul ca unele dintre ele, insuficient pregatite, sa fie afectate negativ. Primul lucru care trebuie deci constientizat este ca adoptarea euro trebuie dorita, insa la momentul potrivit!
Care este momentul potrivit pentru Romania? Economia romaneasca pierde in momentul intrarii in zona euro independenta politicii monetare si, implicit cursul de schimb. Atat timp cat in economia romaneasca nu vor fi create alte instrumente care sa preia functiile instrumentelor pierdute (stabilizatori fiscali automati eficienti, cicluri de afaceri sincronizate cu cele din zona euro, flexibilitatea pietei muncii, grad ridicat de integrare financiara s.a.) vom considera ca economia romaneasca este nepregatita si momentul este nepotrivit. Criza a demonstrat ca flexibilitatea unei economii este element-cheie in puzzel ul adoptarii euro.
Un punct cheie in cadrul mecanismuui ERM II va fi stabilirea cursului de schimb de conversie intre leu si euro, cu impact semnificativ asupra evolutiei viitoare a economiei romanesti. Caci aderarea la zona euro la o rata prea mare de schimb ar afecta negativ procesul de crestere economica, in timp ce un curs de schimb pentru care moneda ar fi depreciata in raport cu euro ar putea genera inflatie.
