Escaladarea iresponsabilitatii politice pare de nestavilit. Ieri la pranz, C.V. Tudor, trezit din buimaceala postelectorala care l-a tinut doua zile in spatele jaluzelelor vilei sale din Cotroceni, a scos capul in lume si a cerut boicotarea turului doi al prezidentialelor.

Dupa solicitarea Aliantei de refacere a scrutinului, era exact ce mai lipsea pentru a inchide chenarul negru al imaginii de criza in care s-ar fi prabusit Romania. Nici Adrian Nastase nu s-a abtinut sa intre in ritmul dansurilor barbare ale politicienilor romani, cerand, din Cetatea Unirii, retragerea lui Basescu din cursa pentru Presedintie.

Chiar inaintea inceperii oficiale a minicampaniei pentru al doilea tur, din buncare au fost scoase armele nucleare, pentru un razboi total. Miza infruntarii decisive excede castigul concret al scaunului de presedinte al Romaniei pentru urmatorii 5 ani. Pentru trei dintre protagonistii luptei prezidentiale, de rezultatul acestuia depinde viitorul politic.

In cazul lui Adrian Nastase, situatia e mai putin dramatica. Daca pierde returul din 12 decembrie, ii ramane optiunea, destul de avantajoasa, de a-i multumi politicos rezervei Geoana ca s-a incalzit pe tusa si de a-l trimite la vestiare pentru a-si continua el evolutia ca premier al unui eventual guvern format de PSD.

Chiar si asa, revenirea in Palatul Victoria n-ar mai fi una triumfala, din cel putin 3 motive. In primul rand, pentru ca, obisnuit sa fie doar numit in diverse demnitati publice, ar iesi infrant din prima confruntare directa pe care a avut-o in viata sa politica cu un contracandidat si, implicit, cu electoratul.

In al doilea rand, pentru ca ar pierde din autoritatea extrem de necesara pentru a gestiona relatiile cu greii din Guvern, inca neconsolati dupa indepartarea lor brutala, in vara, din varful piramidei partidului. Nu in ultimul rand, pentru ca l-ar avea din nou scai, la conducerea PSD, pe eternul Ion Iliescu. Ceilalti doi combatanti, Traian Basescu si C.V. Tudor, au o situatie mult mai grea.

De felul in care se vor incheia aceste alegeri atarna viata lor de politicieni.

Iesiti cu un scor sub asteptari din turul intai, lor le-a picat manusa toata debandada de la alegerile de duminica, in care ba s-au plimbat autobuze prin tara, ba s-au gresit procesele-verbale, ba s-au dat peste cap calculatoarele Statisticii, ba s-au depistat detasamente de turisti electorali, ori s-au volatilizat saci cu buletine de vot.

Toate aceste defectiuni necoordonate - cel putin asa rezulta din investigatiile jurnalistice si cele ale observatorilor neutri - au venit pe fondul suspiciunii crescute dupa cele doua exercitii electorale organizate lamentabil de actuala Putere: referendumul si alegerile interne din PSD.

Fortarea atingerii unei majoritati prin hoinareala urnelor mobile la Constitutie si autofraudarea grosolana a preliminarelor partidului de guvernamant au fost completate, acum, de balbaiala jenanta a unor institutii precum Biroul Electoral Central si Institutul National de Statistica, pentru care precizia si obiectivitatea ar trebui sa fie adanc sapate in fisa postului.

In fata incoerentei patologice si a derapajelor vizibile spre partizanat politic ale penibilului presedinte Ghergut de la BEC, probabil ca si pesedistii care l-au ajutat sa se "aleaga" in aceasta functie si-au dat palme. Opozitia nu putea insa sa rateze momentul pentru a da lovitura. A calibrat-o insa ca sa fie distrugatoare.

Inventatorul PRM fusese deja ingenuncheat rusinos, chiar duminica, scorul atins, inferior chiar si celui al partidului, demonstrand ca si locomotivele politice pot deraia lamentabil.

Amenintat de spectrul izolarii totale, constient ca dezertarile din propria tabara vor fi de nestavilit, singura speranta a lui Vadim Tudor se mai leaga firav de incercarile paranoice de a demonstra ca e victima unui sabotaj pus la cale de partizanii Puterii.

Ghinionul sau este insa ca a mai chirait, la fel de isteric, si in 2000, acuzand aceeasi frauda marsava pusa la cale de PDSR-ul lui Ion Iliescu, care venea atunci din... Opozitie! Cea mai dificila ramane insa situatia liderului Aliantei PNL-PD. Pentru Traian Basescu, aceasta poate fi ultima mare batalie.

Gestul sau nebunesc de a apasa pe butonul rosu pentru a-si distruge adversarul cu tot ce misca in jur tine de comportamentul sau politic obisnuit. Pariul pe o singura carte, exercitiul tactic al lui "ori, ori" l-au ajutat, in multe situatii, sa castige.

Imbatat de vertijul sportului politic extrem, incearca si de data asta sa isi adune toate sansele intr-o singura salva, care fie ii aduce victoria, fie il lasa complet dezarmat. Cu toate astea, calculul pare sa fie mult mai complex. Daca bomba anularii alegerilor pe care a amorsat-o nu-i va asigura castig imediat, ea ii securizeaza, fie si partial, pe termen mediu, viitorul politic.

O infrangere a sa la prezidentiale ii va distruge mitul invincibilitatii care i-a conferit autoritate in interiorul Aliantei. Toate ranchiunele si umilintele stranse de colegii sai - in special din jumatatea liberala a coalitiei - vor rabufni, nemaifiind retinute de telul comun al castigarii alegerilor.

Acum, ei redevin uniti sub palosul ridicat de conducator pentru a da lupta finala cu cei ce au "furat votul romanilor".

Ba, mai mult, Traian Basescu si-ar putea asigura si statutul de lider unic al intregii Opozitii: in spatele stindardului sau de lupta s-au adunat toate cetele ratacite dupa batalia de duminica, de la peremistii cam tavaliti la saltimbancii lui Becali si la cadavericii taranisti.

Asta i-ar da lui Basescu sansa de a salva ceva din legenda proprie: n-a fost infrant in lupta dreapta, ci miseleste, deci nu se pune! Pentru Traian Basescu, jocul este strans si asta ii place. E un fel de ruleta ruseasca, in care invarti butoiasul pistolului cu un singur cartus, lipesti teava de tampla si apesi pe tragaci.

Daca nu clipesti cand percutorul pocneste in gol, castigi respectul celor care te privesc. Cand insa nimeresti glontul pe teava, el poate sa-ti traverseze teasta si sa mai provoace si victime nevinovate in jur.