Bantuie un spectru prin politica noastra damboviteana, care da sperante unora si cosmaruri altora.
E vorba de posibilele alegeri anticipate in 2005, pe care periodic presedintele, cand e nemultumit de ritmul schimbarii, ba chiar de sensul ei, le ridica precum un fanion de lupta, incomodand guvernul, care deocamdata nici nu s-a gripat, nici nu a dat inapoi, ci care progreseaza catre termenele de integrare de la finele lunii martie cu balbaieli de comunicare si coordonare, dar si cu curaj si
aplicatiune. Exista limite care se opun vointei de schimbare mai radicala a lui Traian Basescu. Cum lui nu-i place sa fie ingradit, se opinteste in ele, ceea ce face mare senzatie. Important este insa daca intuitia lui e justa si daca limitele sunt acolo unde le vede el.
Pentru ca merita investita energie ca sa arunci in aer o bariera, daca intr-adevar drumul devine accesibil, dupa ce o dai la o parte. Dar daca cumva drumul are si alte vicii, e mai bine sa te lamuresti inainte sa pui explozibilul.
Nu am pretentia ca stiu raspunsul exact la aceasta mare intrebare: merita schimbarea mai profunda sacrificarea linistii noastre, a unei coalitii de bine, de rau functionale? Va aduce ea efectele scontate? Dar cateva certitudini exista in aceasta mare necunoscuta care sunt alegerile anticipate. O sa le trec foarte sumar in revista.
In primul rand, intr-un fel se managerizeaza o tara daca ai alegeri peste trei luni si altfel daca ele sunt peste trei ani. Daca vrei sa faci alegeri in septembrie, nu e chiar oportun sa anunti taranii ca le pui impozite (culmea, incepand cu anul urmator, cand mai aveai tot timpul sa le dai de veste) sau sa lasi pensionarii sa bajbaie dupa medicamente subventionate.
Nu se poate ca unii din aceeasi tabara sa vorbeasca despre alegeri al caror efect e compromis chiar in acelasi moment de ceea ce fac altii din aceeasi tabara.
Cu alte cuvinte, ori se face testul decisiv (sa spunem, trecerea amendamentelor la reforma justitiei si pachetul anticoruptie) si ne lamurim ca nu merge, si atunci se intra in doua logici paralele: integrare si anticipate (si se lasa balta orice alte reforma care perturbeaza viata oamenilor inainte de a aduce vreo imbunatatire).
Ori ne lamurim dimpotriva ca merge si atunci orice discutie despre anticipate inceteaza pe loc, pentru ca ea nu face decat sa saboteze increderea in Tariceanu.
In al doilea rand, ca sa purcezi la alegeri trebuie sa evaluezi ce isprava ai facut in precedentele. Nu am auzit nici o discutie buna si relevanta despre performanta in trecutele alegeri ale Aliantei. Sigur, s-a ales Traian Basescu, dar pe un val anti PSD creat de cateva ziare si de societatea civila. Acest fenomen e irepetabil cu PSD in opozitie.
E hazardat pentru liderii Aliantei sa se arunce intr-un proces electoral in care vor avea un avantaj nou (au presedintele), dar vor fi pierdut unul (sustinerea societatii civile), fara a analiza ce a limitat cresterea Aliantei in conditiile scaderii PSD.
In plus, vor fi mai putini votanti care sa iasa la anticipate (testul se va vedea la alegerile de primar pentru Bucuresti), si atunci devine crucial cine iese. La alegerile din noiembrie, Alianta a ratat in primul tur mobilizarea electoratului. Nu e obligatoriu ca situatia sa se repete, dar fara o strategie de mobilizare ea se va reedita intr-o forma mai grava.
Aceasta deoarece exista o oarecare demobilizare in electoratul Aliantei, care va continua.
In al treilea rand, mecanismul numirilor, de exemplu, a ramas acelasi, si chiar adeptii depesedizarii sunt stanjeniti de faptul ca acestea se fac fara nici un sistem de evaluare a competentei, pe obisnuitele criterii relationale.
Le spun mereu oamenilor care ma opresc pe strada sa se planga ca rolul societatii civile este sa spuna cine NU trebuie numit pe criterii de integritate, nu cine trebuie numit, altfel intram in concurenta cu industria informala de plasat pile si relatii. Dar explicatia nu multumeste pe nimeni.
E extraordinar ce demobilizator factor este acest esec al propunerii unui mecanism de a numi pesoanele in mod transparent. Numai pe baza acestui lucru multi oameni imi argumenteaza ca nu s-a schimbat, de fapt, nimic. Care sunt sansele ca acesti oameni sa mai iasa la alegeri? Din acestea nu vreau deloc sa se inteleaga ca as fi personal contra sau ca argumentele analitice sunt integral contra.
Nici, nici. Spun doar ca trebuie sa analizam intai si sa vorbim pe urma. Altfel ceea ce spunem afecteaza deja negativ ceea ce analizam.
