Gazda Buna este numele unui proiect care isi propune promovarea potentialului turistic al regiunii transfrontaliere romano-ucrainene. In acest sens, au fost alcatuite zece trasee tematice, dintre cele mai diverse, de la off road, rafting la civilizatia lemnului sau a sarii, unde calatorul pasionat de aventura poate sa isi satisfaca pe deplin curiozitatea.
Bogdan Paranici este de cind se stie iubitor de natura si calatorie. Din acest motiv a si preferat sa devina geolog, iar acum este un amestec greu de definit de ghid, specialist pe probleme de ecologie, promotor al culturii traditionale romanesti, turist si chiar fotograf. Toate aceste "meserii" au un singur liant: pasiunea, iar din pasiune nu se nasc decit lucruri frumoase.
Bogdan tocmai a reusit, alaturi de o echipa mai numeroasa, sa duca la bun sfirsit un proiect inedit pentru Romania: identificarea a zece trasee turistice, in Maramures si Bucovina dar si in Transcarpatia ucraineana.
Traseele sint gindite pentru o saptamina si acopera gusturi dintre cele mai diverse: off road, civilizatia lemnului, mancaruri traditionale, sarbatori specifice, locuri stranii si ciudatenii, drumul sarii, calarie, rafting, locuri sacre sau o selectie a celor mai frumoase locuri din zona de granita.
O descriere detaliata a acestor trasee poate fi gasita pe situl www.gazda-buna.ro
"Intentia noastra a fost sa scoatem in evidenta frumusetile unor locuri deosebite, mai putin cunoscute si sa oferim citeva indicii despre cum se poate ajunge acolo sau care sunt facilitatile de care un turist poate beneficia", spune Bogdan Paranici.
Iar locuri frumoase sunt o multime. Traseul in civilizatia lemnului propune, spre exemplu, plecarea din Uzhorod (in Ucraina), o vizita la un castel si mai multe manastiri din zona, traversarea granitei catre Negresti Oas, cu vizite ulterioare la Cimitirul Vesel de la Sapinta si biserica de lemn de la Sapinta-Peri.
Aceasta din urma este inca in constructie, dar va fi cea mai inalta biserica de lemn din lume, de 75 m.
Oricum, sint multe alte biserici de lemn pictate in zona, printre cele mai frumoase numarindu-se cele de la Surdesti, Barsana, Ieud.
In continuare, la Sighetu Marmatiei se poate vizita Muzeul Lemnului si – probabil de interes – pot fi luate lectii de sculptura alaturi de arhitectul Dorel Cordos, un promotor al specificului cultural al Maramuresului.
Apoi, in drum spre Bucovina, calatorul curios se poate opri la Muzeul Radacinilor din Pasul Prislop, pentru a vedea formele si inlantuirile stranii de lemn culese de Grec Stefan, dupa o viata petrecuta in padure. Iar traseul se termina cu vizite scurte muzeele etnografice din Vatra Dornei si Campulung Moldovenesc.
Dar sa ne reintoarcem in Maramures caci nu am epuizat toate opririle posibile. Crede ca merita adastat cit de putin in gospodariile sau pensiunile construite de oamenii din zona.
Si chiar daca satele din Maramures si-au cam pierdut amprenta specifica, tot mai multe localitati fiind acum impodobite cu case mari, din beton, si chiar daca drumurile nu sint deloc grozave, inca exista "oaze" unde ospitalitatea si produsele locale fac toti banii.
La gospodaria lui Gheorghe Opris din satul Sarbi, piua, batoza, moara, joagarul si valtoarea merg aproape non-stop, miscate fiind de apa piriului ce trece prin spatele casei. Barbatul, inca in putere, e mindru de "afacerile" sale si arata oricarui doritor cum se prelucrau pe vremuri tesaturile, cum se spalau si se bateau, sau cum se poate macina griul.
Tot aici se poate bea o palinca ce arde ca focul, ori sa maninci paine de tarite, cu slanina si ceapa. Din pacate, activitatile sale sunt mai mult apreciate de turisti, caci localnicii – care au mai ramas, deoarece tinerii au plecat la munca in strainatate – nu mai sunt interesati de meserii traditionale si isi cumpara acum haine de la oras sau isi spala rufele cu masini automate.
Si pentru ca tocmai am pomenit de masini, sa mai descriem pe scurt una din destinatiile obligatorii ale traseelor propuse de Gazda Buna. Este vorba de cabana lui Filaret, unde se poate ajunge numai cu o masina (de teren, preferabil) buna.
La vreo 14 km de Brosteni (locul unde pe vremuri Creanga isi petrecea copilaria alaturi de caprele raioase ale matusii Mariuca), dupa un drum forestier ce urmeaza valea paraului Neagra, se ajunge la o cabana din barne groase, pierduta printre padurile de brad din jur. Iar aici gasesti de toate.
Nu atit confortul unor camere ori caldura semineului din sala de mese, cit mai ales bucuria de a regasi lucrurile simple, ce tin de natura si viata in aer liber. Filaret e silvicultor si gospodar desavirsit.
Asa ca el va poate oferi atit pastravi de riu sau mancaruri din vinat, dar poate fi si un ghid prin padurile din zona, unde traiesc o multime de salbaticiuni, mai ales caprioare, ursi si lupi.
"Aici viata are o dulceata la care nu as renunta pentru nimic in lume", spune Filaret.
Acest articol are galerie foto
