Reteaua economica transnistreana

de     Evenimentul Zilei
Miercuri, 26 iulie 2006, 0:00


Regiunea transnistreana a fost rasfatata Uniunii Sovietice. Conform unui plan bine pus la punct, aici a fost concentrata marea industrie, un nod de gaze si o centrala electrica. Se planuia chiar si ridicarea unei centrale nucleare.

40 la suta din intreaga industrie a fostei Republici Moldova a fost concentrata in stanga Nistrului, in teritoriul separatist. Incet incet, totul a trecut in proprietatea catorva. Pentru ca proprietatea statului sa fie transferata pe nimic, fabricile trebuiau aduse in pragul falimentului. Vechea schema din intregul bloc comunist. In Transnistria insa, aceasta strategie a adus haos si saracie.

Marea jecmaneala

In primii ani dupa razboi s-a inregistrat o inflatie galopanta. Situatia nu s-a schimbat in bine acum, insa subventiile Rusiei si operatiunile speciale de autofinantare asigura un calm relativ si o oarecare saracie stabila. Rubla transnistreana nu are in continuare aproape nicio valoare.

Ca dovada stau marile reclame de pe marginea drumului, unde produse diverse au preturile trecute direct in dolari.

Astfel incat: oamenii simpli alearga dupa metode de a castiga un ban, orice fel de ban in afara de ruble, de cele mai multe ori prin activitati la negru; functionarii alearga dupa mita si retele criminale pe care le-ar putea sprijini contra cost; iar marii oameni de afaceri locali, politicieni sau ofiteri ai serviciilor secrete, traiesc primindu-si partea de la intregul sistem sau organizand actiuni pe cat de ilegale, pe atat de profitabile.

23 din cei 43 de deputati ai sovietului suprem transnistrean provin din mediul de afaceri, in marea lor parte proprietari si directori de intreprinderi. Vom prezenta doar cele mai graitoare exemple de companii profitabile, ajunse in posesia privata a reprezentantilor statului, dar si a oamenilor de afaceri rusi si ucraineni sau chiar a statului rus.

Sheriff - un colhoz cu beneficiar privat

Conglomeratul Sheriff ilustreaza felul in care familia conducatoare a reusit sa creeze o structura paralela statului, care sa controleze pe plan local economia si sa produca beneficii unor persoane private folosind parghiile oficiale.

Conform propriului site web, 5.000 de oameni lucreaza in aceasta firma si in companiile pe care le detine. Firma a fost infiintata in 93, iar cei care o conduc sunt doi ofiteri importanti ai MGB: Victor Gusan si Ilie Cazmali. Acestia au coordonat in 92 arestarea grupului Ilascu, fiind oamenii de incredere ai presedintelui Smirnov in timpul razboiului.

Veniti din structurile de opresiune sovietice, cu grade militare si aterizati in structurile de opresiune transnistrene ca oameni de incredere ai presedintelui, este greu de crezut ca ei si-au parasit vreodata haina militara.

Firma Sheriff, omniprezenta in Transnistria si singura cu o dezvoltare pe termen lung, este exemplul tipic de companie prin care se desfasoara operatiuni speciale. In cazul de fata, in beneficiul familiei Smirnov si a colaboratorilor sai apropiati. Mezinul familiei, Oleg, proaspat deputat si inalt functionar al serviciului vamal, este unul dintre adjunctii lui Gusan.

Actele firmei si proprietarii nu au aparut public niciodata, iar pe site-ul web este mentionat faptul ca firma a fost inregistrata ca o entitate straina. Tot acolo gasim insa singurele date de identificare venind din Tiraspol. Bancile corespondente sunt in Rusia si Statele Unite. Nu am gasit inregistrata in bazele de date cu firme anonime din paradisurile fiscale o astfel de firma.

Legaturi

Ceea ce am gasit insa au fost companii inregistrate in anii trecuti in Europa de Vest, mai precis in Germania de catre proprietarii oficiali ai firmei. Gusan si Cazmali au inregistrat in Sankt Augustin, o mica localitate de langa Bonn, Germania, o firma de transport si comert international.

Grawe Import Export GmbH i-a cooptat in conducere pe cei doi in 1998, la numai doua luni dupa ce Sheriff si-a extins atat sfera de activitate prin crearea propriei companii de constructie, cat si reteaua de supermarketuri si benzinarii. Conducerea firmei apartinea inca din 1996 sotilor Viktor si Olga Grassmann, care au iesit si au revenit in firma succesiv.

La mijlocul anului 2000, la cateva zile dupa ce Sheriff da startul constructiei complexului sportiv care a costat 200 de milioane de dolari, sotul Olgai Grassmann intra in firma din nou, iar compania se muta la Troisdorf, o localitate invecinata.

Firma devine Grawe - Internationale Spedition, iar Gusan si Cazmali se retrag. Peste numai un an, ambii soti Grassmann parasesc firma in favoarea lui Viktor Wellm. De mentionat ca Wellm mai apare in cateva firme alaturi de Grassmann, companii infiintate ulterior, ceea ce arata ca cetatenii germani sunt doar paravane succesive pentru Gusan si Cazmali.

Domenii de activitate

Mai nimic nu se misca in Transnistria fara firma Sheriff, atat in domeniul afacerilor legale, cat si in cel al afacerilor ilegale.

In cei 13 ani de activitate, conglomeratul s-a dezvoltat in urmatoarele domenii: import-export de bunuri de larg consum si desfacere intr-o vasta retea de supermarketuri (monopol); retea de transport; domeniul sportiv si activitati conexe (cel mai modern complex sportiv de pe teritoriul Republicii Moldova); comertul cu petrol, lubrifianti si ulei si un lant de benzinarii; producerea de bunuri de

larg consum; companie de constructii; media (TV, radio, ziar si companie de cablu); tipografie; vanzare de masini (reprezentante ale Mercedes, Skoda si Mitsubishi); agentie de publicitate si cercetare a pietei.

Extinderea

Daca in primii ani de dezvoltare au ratat vreun domeniu de activitate neacaparat, acest neajuns s-a rezolvat. Pe parcurs, Sheriff a achizitionat o banca din cele opt existente - Agroprombank - cu peste 60 de filiale in toata republica.

Apoi s-a concentrat pe achizitionarea unor fabrici de produse alimentare si bauturi: Fabrica de produse din amidon Bender, Fabrica de paine din Tiraspol, Fabrica de cereale din Tiraspol, Fabrica de Vinuri si Coniac din Rabnita. Printre ultimele obiective achizitionate de catre Sheriff, prin banca pe care o detine, se afla Intreprinderea de textile Tirotex, din Tiraspol.

Rabnita - MMZ

Combinatul Metalurgic de la Rabnita este, pe de parte, unul dintre obiectivele cele mai importante in Transnistria. 4.000 de oameni sunt angajati in aceasta fabrica, iar intreaga regiune de nord a republicii separatiste depinde de acest colos industrial. La capacitate maxima, uzina produce un milion de tone de otel si un milion de tone de produse laminate pe an.

Mai multe grupuri s-au infruptat pe rand din aceasta fabrica. Mai intai a fost grupul rusesc Itera, care la sfarsitul lui 1998 a cumparat 75 la suta din actiuni. Odata cazuta in dizgratia presedintelui rus Putin, Itera a fost nevoit sa vanda in 2004. Actiunile au fost preluate de catre doua societati pe actiuni din Liechtenstein, care controleaza in acest moment peste 90 de procente din MMZ.

Cele doua societati se numesc Rumney Trust Reg si EIM Energy Investment&Management Corporation si ambele au apartinut consortiului Itera.

Cumparatorii nu s-au grabit sa certifice cu documente noua proprietate. Singurii care au facut public faptul ca fac parte din grupul care a cumparat de la Itera sunt Youssouf Hares si Alisher Usmanov, un om de afaceri sirian activ in Ucraina si un rus de origine uzbeka.

Usmanov se afla pe lista celor mai bogati 100 de rusi, cu o avere estimata la peste un miliard de dolari si ocupa unul dintre fotoliile de director ale Gazpromului. Hares ne-a declarat ca uzina a costat 100 de milioane de dolari si ca de managementul acesteia se ocupa exclusiv Alisher Usmanov.

Dincolo de ciprioti

Insa nu toti cei care au investit in MMZ si-au dorit publicitate, preferand sa ramana anonimi. Pentru a documenta numele celor care au interese financiare la MMZ, dar nu vor sa le dezvaluie, am mers pe urmele firmelor din Liechtenstein, acolo unde au fost transferate actiunile uzinei de catre Itera.

Conform documentelor firmei EIM Consulting, putem afla ca managerii companiei s-au schimbat in momentul in care Itera a anuntat vanzarea din 2004 catre grupul Hares.

In acest moment, pe langa Youssouf Hares, mai apar patru ciprioti: Andreas Sofocleous (sau Sofocleus), Anna Korelidou, Demetrios (sau Demetris) Serghides si Tsitsekkos Michalis. Firma poate actiona numai daca se intrunesc semnaturile celor cinci. Este logic faptul ca cipriotii sunt doar persoane-paravan, fiecare in parte reprezentand pe cate un om de afaceri care a vrut sa-si ascunda identitatea.
Integral in EvZ















85 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri