Mi-e teama ca iresponsabilitatea parlamentului cu numarul cinci a ajuns la un asemenea nivel incat ma lasa fara un titlu potrivit. Legea referendumului a fost, inca odata, faultata de parlamentari - insa acum au reusit performanta s-o faulteze altfel decat printr-o lege.
Stiu, nu este deloc clar; nu e de mirare, caci e opera “forului de reprezentare suprem” din Absurdistan.
Ca sa explic va trebui sa adopt ipoteza, de neimaginat probabil pentru majoritatea parlamentara, ca traim totusi intr-un stat de drept, in care respectarea Constitutiei si a legilor este obligatorie - chiar si pentru demnitarii care isi bat joc de ele, doar pentru ca pot s-o faca.
Parlamentul legifereaza. E prerogativa sa principala, si e singura institutie care o are. Dar asta nu inseamna ca orice se voteaza acolo reprezinta o lege.
Institutia Parlamentului are si alte atributii, precizate ca atare de Constitutie si de legi. Exercitarea efectiva a acestor atributii se face prin hotarari adoptate de plenul reunit al celor doua Camere. Cu alte cuvinte, o hotarare a parlamentului reprezinta decizia pe care o ia institutia in situatia in care o lege ii cere sau ii permite sa o faca.
De exemplu articolul 95 din Constitutie permite Parlamentului sa suspende un presedinte ale carui actiuni incalca constitutia. Procedural parlamentul actual a actionat conform acestei autorizatii constitutionale si a adoptat Hotararea 20/2007, prin care presedintele Basescu a fost suspendat.
Legea referendumului, nr 3/2000, obliga parlamentul care l-a suspendat pe presedinte sa adopte o hotarare prin care sa stabileasca, respectand conditiile constitutionale din art.95, data si obiectul referendumului. Parlamentul actual s-a conformat si a adoptat Hotararea 21/2007, prin care se stabilesc data si obiectul referendumului.
...Si se mai stabileste ceva. Scrie in aceasta Hotarare:
Art.3 In situatia in care Curtea Constitutionala va stabili ca nu au fost indeplinite conditiile de valabilitate cerute de lege, Parlamentul Romaniei va lua act de hotararea acesteia si va decide asupra procedurii de urmat.
Or, nici o lege si nici un articol din legea fundamentala nu autorizeaza Parlamentul sa hotarasca asa ceva! Actul, articolul acesta iese complet din cadrul legal si constitutional; este in sine un abuz de putere. Si asta nu e singura lui problema.
Prevederea cu pricina ar fi trebuit sa fie scrisa in lege, caci asta si face de fapt: normeaza, adauga o prevedere legala suplimentara, autorizeaza parlamentul sa ia anumite decizii, lucru care nu se poate face decat prin lege. Numai ca un astfel de articol de lege ar fi neconstitutional, din mai multe motive.
Primul este imediat, evident, si tine de forma. Textul unei legi trebuie sa fie clar si predictibil. Ce fel de decizii poate lua parlamentul intr-o astfel de situatie?
Care sunt pasii procedurali de urmat? Nu e clar, nu se poate spune, prin urmare o astfel de lege n-ar fi fost admisibila. Al doilea este ca procedura suspendarii si demiterii este descrisa in constitutie: dupa suspendare trebuie aprobata demisia presedintelui prin referendum.
Orice alta schimbare de fond adusa acestei proceduri reprezinta o adaugare sau o modificare a constitutiei, ceea ce nu se poate face printr-o lege obisnuita (si, evident, cu atat mai putin printr-o simpla hotarare!).
In fine, nu stim care sunt “pasii procedurali” pe care parlamentul actual ii are in vedere, putem doar specula pe baza declaratiilor reprezentantilor majoritatii care a adoptat aceasta hotarare. S-a sugerat, mai mult sau mai putin explicit, ca daca referendumul va fi invalidat atunci parlamentul va prelungi suspendarea pana la validarea unui nou referendum.
O situatie care ar incalca constitutia in trei privinte. Unu, pentru ca ar adauga la Constitutie. Doi, pentru ca ar intra peste prerogativele Curtii Constitutionale, care decide asupra interimatului functiei prezidentiale. In fine, trei, din punctul de vedere al Constitutiei, repetarea unui referendum este o aberatie.
Referendumul este, conform art. 2, o expresie a suveranitatii poporului. Rezultatele unei astfel de exprimari formale asupra unui subiect, oricare ar fi ele, sunt obligatorii, nu pot fi respinse pe nici un motiv.
In rezumat, plenul parlamentului a adoptat inafara cadrului legal o hotarare care are practic efectul modificarii legii referendumului, o modificare care daca ar fi fost adoptata procedural n-ar fi avut cum sa intre in vigoare fiind neconstitutionala.
Majoritatea parlamentara actuala a inventat, din putul iresponsabilitatii, o noua cale de a submina atat prerogativele institutiei Parlamentului, cat si pe cele ale Curtii Constitutionale, caci spre deosebire de legi hotararile Parlamentului nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate.
In fine, situatia a devenit ironica - citesc ca judecatorii Curtii Constitutionale au respins contestatia la ultima (nu stiu a cata) modificare a legii referendumului, modificarea care excepteaza referendumul de demitere al presedintelui de la conditiile de valabilitate; si e de presupus ca prevederea se va aplica imediat.
Betia de putere a parlamentului cu numarul cinci a produs o hotarare abuziva, care nu e autorizata de nicio lege, si care pana la urma nu serveste niciunui scop. Decat aceluia de a mai produce un precedent nenorocit.
