Enos N. Barton, cofondator al Western Electric, afirma pe la mijlocul secolului al XIX-lea despre o noua inventie in mare voga in acel moment: „Imi amintesc perfect dezgustul pe care l-am simtit cind cineva a afirmat ca poate sa trimita o conversatie printr-o sirma“. Era bineinteles telefonul lui Graham Bell, de care acum nu ne mai putem lipsi. Deocamdata.

Intr-o discutie de acum citiva ani cu un amic, manager IT la o firma rom?neasca medie ca numar de angajati, el imi spunea un pic necajit: „Oamenii acestia nu vor sa dea mail-uri“. „De ce sa scriu la tastatura cind am telefon si fax atit de usor de folosit?“ era rationamentul lor imbatabil.

„Ai un pic de rabdare - i-am spus atunci - anumite schimbari nu pot fi oprite de nimeni“. A trecut ceva vreme si aceleasi personaje, pe atunci recalcitrante, isi verifica acum e-mail-ul cu naturaletea cu care respira.

Mai mult - gratie progreselor telefoniei mobile - raspund la aceste mail-uri si discuta pe mesageria instant in statia de metrou, in masina, din aeroport sau chiar din sezlongul de linga piscina hotelului. O transformare similara sculpteaza viata de zi cu zi a multora dintre noi, fie ca vrem sau nu.

Impactul tehnologiei la birou nu face deliciul presei. Este un aspect considerat mai putin spectaculos decit piratii de filme si muzica de pe Internet sau televizoarele cu plasma avind suprafata unei garsoniere confort II. Si totusi: ERP, CRM, EDOCS, wiki, Intranet, timesheet, SAP.

Punctul comun al acestui amestec heteroclit de termeni tehnici este ca din ce in ce mai multi rom?ni incep sa le cunoasca semnificatia. Munca pe care acesti oameni o depun zilnic este metrizata, „workflow“-izata, evaluata implacabil de catre sistemele informatice ale firmei. An de an, modelul de acceptare al schimbarilor este acelasi.

„Conducerea“ impune un nou software, noi proceduri de lucru cu acesta, iar revolta este totala. „De ce, pentru ca era foarte bun cel vechi, perfect chiar!“ „Nimic nu o sa mai mearga, jur.“ „Au innebunit si cei din management, si IT-ul.“ Trec saptaminile, iar socul initial se estompeaza. Gulerele albe invata, injura, invata, se acomodeaza.

Trece inca un an, se instaleaza un nou sistem sau o noua versiune. „De ce, pentru ca era foarte bun cel vechi, perfect chiar!“ Cred ca laptop-ul este o inventie fantastica. Pe de-o parte, te leaga cu lanturi groase, pe de alta parte, iti deschide drumul spre libertate. Ne aflam in acest moment intr-un context interesant, creat de imbinarea citorva factori-cheie.

Costul si greutatea laptop-urilor sint in scadere continua, in vreme ce performanta lor creste, iar accesul confortabil la Internet a devenit pentru multi o comoditate precum cablul TV sau apa calda. Astfel, chiar si pentru firmele fara conturi bancare grase, rentabilizarea unui laptop a devenit extrem de facila si de rapida.

Odata ajuns acasa si computerul portabil scos din geanta, angajatul se conecteaza prin VPN la reteaua interna a firmei si brusc regaseste un mediu familiar. Luat in primire de bratele („tentaculele“?) invizibile ale sistemelor informatice, el poate da e-mail-uri, faxuri, poate participa la conferinte telefonice sau videoconferinte trecind prin serverele de la birou.

Corporatistul modern acceseaza fara oprelisti de acasa toate acele aplicatii care, in loc de denumiri, au acronime de 3 sau 4 litere. Exact ca la birou! Atita vreme cit tehnologia ne scuteste de orele petrecute in traficul cumplit al orasului este fantastic.

Lucrurile insa nu stau mereu asa de bine, pentru ca in multe cazuri laptop-ul este doar un mijloc infernal de a continua munca, indiferent de ora din zi si din noapte, indiferent de alte considerente. In cazul destul de mediatizat al middle-manager-ului decedat in aprilie din cauza (printre altele) a extenuarii, eu as spune ca a murit si „de laptop“. Cordonul ombilical poate sa te stringa de git, daca nu esti atent.

Acelasi arsenal electronic este pentru multi un bilet spre independenta totala. Devine din ce in ce mai familiara figura freelancer-ului care-si duce intreaga firma pe umar. O societate producatoare de software sau una de consultanta si training incap lejer intr-o servieta. Faxul, telefonul, mail-ul, conexiunea la Internet, toate stau inghesuite cuminti pe mobil.

Sint aceleasi unelte ca si in situatia precedenta, s-a schimbat numai modul de utilizare. Diferenta nu o face tehnologia in sine, ci doar oamenii care o folosesc.

Companiile grabesc adaptarea oamenilor la schimbari prin formari („training-uri“ in limbaj corporatist) in care utilizatorii sint educati sa interactioneze cu diversele sisteme si aplicatii cu care intra in contact. Partea buna la aceste training-uri este ca te invata cum sa lucrezi cu noile unelte, partea proasta este ca nu te invata cum sa nu lucrezi cu ele.

Cum sa inchizi e-mail-ul si clientul de mesagerie instant atunci cind trebuie sa te concentrezi asupra unei sarcini importante. Cum sa nu-ti citesti e-mail-ul atunci cind ti se adreseaza un coleg. Cum sa nu intri in sala de sedinte cu telefonul mobil la tine, conectat prin WiFi la reteaua firmei. Cum sa lasi laptop-ul acasa atunci cind pleci in week-end cu familia.

Cum sa stii cind sa te opresti si sa inchizi, sa scoti din priza, sa te scoti din „priza“. In ultima instanta, este o chestiune de masura, de liber-arbitru. Schimbarea pe care tehnologia o produce in vietile noastre este de neoprit, dar nu si de necontrolat.