În primul rând doresc să mulțumesc celor care au comentat pertinent articolul precedent "Geopolitica unui iminent black-out". Sugestiile de subiecte pentru viitoarele articole îmi sunt de folos.
Apoi, am fost întrebat de cunoscuți de ce nu mai scriu săptămânal. Păi ar trebui să iau articolele de anul trecut și să le repostez: situația nu s-a schimbat ci devine din ce în ce mai proastă.
Industria electro-energetica românească involuează pe an ce trece și ne apropiem de un dezastru. Fac un scurt rezumat:
Dezastrul a fost semnalat încă de la primul articol din mai 2020, în care am analizat reziliența sistemului nostru energetic. Am încercat să explic că Strategia Națională de Apărare, realizată de Președintele Klaus Iohannis la începutul celui de al doilea mandat, nu este respectată de cei care hățuiesc industria energetică (un alt articol aici). Am criticat lipsa strategiei energetice, am adus argumente în plus pentru urgentarea acesteia. Am adus argumente în favoarea SACET-urilor și astăzi vedem că țări UE se duc în această direcție, cogenerarea fiind o soluție acceptabilă de producție de energie electrică și termică și fiind considerată mult mai puțin poluantă decât orice alt sistem. Am criticat numirile iresponsabile din CA-uri, CS-uri si directorate. Am vorbit despre ticăloșia sindicalistilor, despre tăcerea pălmașilor din energie care suportă toate sinecurile politice dar și despre tăcerea presei. Acum un an am radiografiat dezastrul și am întrebat primul când se intră în black-out. Am scris espre partida rusă, despre utopiile energiei regenerabile și matrapazlâcurile din spatele acestor afaceri. Am anticipat că energia se va scumpi, aducând argumente și cifre. Am criticat UE deoarece regenerabilele pot aduce un black-out general iar banii noștrii se duc în economia chineză.
Am mai mult de un an și jumătate în care trag semnale de alarmă. A ținut cont cineva de acestea? Din câte știu eu nu! Deci din când în când mă apucă o silă pe care nu o pot descrie. Oricum, am reorganizat materialele și acestea vor intra într-o carte care este deja dată la o prestigioasă editură. Lansarea o voi anunta din timp.
Să trecem la bilanțul anului ce s-a încheiat!
Datele provin din site-ul Transelectrica și au fost prelucrate.
Consumul a crescut cu 3 TWh. Normal ca după un an de pandemie în care am avut și câteva săptămâni lookdown, consumul să crească.
A crescut și producția, dar nu suficient. Importul de energie a crescut, exportul a crescut și soldul este mai mic cu 0,5 TWh decât in anul precedent. Ce folos? Azi prețul de import este de 500 euro.
Să nu uităm că noi când exportam, exportăm surplusul de la regenerabile – eolian și solar, iar când facem import, energia importantă pe liniile din Ungaria, Bulgaria sau Ucraina este produsă în mare parte din gaze și cărbune, deci este mai scumpă.
După cum se vede din tabelul de mai jos, toate tipurile de capacități au produs mai mult: energia securitară (cărbune, gaz, nuclear), hidro si regenerabilele.
Dacă ne uităm pe tipurile de combustibili, este clar că la nuclear lucrurile nu pot varia decât în funcție de perioada de mentenanță sau cine știe ce decuplări accidentale.
Și cărbunele și gazele au generat mai multă energie electrică. Adică instalațiile au fost stoarse de ce mai sunt în stare să producă, aflându-se în ultimii ani de viață.
Încă din prima frază am spus că ne apropiem de un dezatru. Din site-ul entsoe.eu vă extrag care este evoluția capacităților de producție românești în ultimii cinci ani:
Este clar ca nu este raportată închiderea CEH, care nu mai poate extrage huilă și nu mai poate produce nici energie, deoarece mai apărem cu aproape 1000 MW disponibili, ceea ce nu este adevărat.
Lignitul de la CEO de asemenea se extrage din ce în ce mai puțin iar capacitățile de producție de energie electrică au scăzut în cinci ani cu 2200 MW.
Tragedia se resimte la gaz: în cinci ani capacitatea de generare a scăzut cu 3000 MW.
Ultima linie de jos confirma că regenerabilele au ramas cam aceleași, incluzând și hidro aici, și pe energie securitară am închis capacități de 5700 MW, ceea ce declarăm, în realitate fiind 6700 MW. Adică suntem în bătaia vântului.
