Exact așa cum Vladimir Putin nu-și ascunde disprețul pentru liberalismul occidental, tot așa și amicii săi europeni de extrema dreaptă nu fac un secret din admirația lor pentru președintele rus și politicile lui. Ambele părți neagă energic că aceste conexiuni se extind și dincolo de tărâmul strict politic, intrând pe cel al finanțării rusești clandestine a extremei drepte, potrivit Financial Times, citat de Rador.
Însă, în UE, guvernele, serviciile secrete și investigatorii judiciari nu sunt convinși. S-a aflat săptămâna trecută că magistrați din Milano investighează un posibil dosar internațional de corupție, după ce BuzzFeed News scrisese că partidul de guvernare Liga de dreapta radicală a încercat să obțin zeci de milioane de euro dintr-o afacere clandestină cu petrol rusesc.
Matteo Salvini, șeful Ligii, care este pumnul de fier din guvernul populist neconvențional al Italiei, neagă orice ilegalitate. Dacă s-a propus vreodată o asemenea afacere, ea pare să nu se fi concretizat. Totuși, există similitudini tulburătoare între cazul Italian și afacerea sordidă cu ocazia căreia liderii Partidului Libertății (FPÖ) austriac de extrema dreaptă au fost prinși în capcana unui flagrant filmat discutând despre acordarea de contracte de stat în schimbul unei finanțării rusești. Acel scandal a răsturnat guvernul austriac de coaliție din care făcea parte și FPÖ.
Cordialitatea reciprocă dintre Kremlin și extrema dreaptă europeană nu ar trebui să ne distragă atenția de la faptul că amestecul rusesc în politica UE este, din punct de vedere ideologic, fluid, dacă nu chiar amoral. Spre deosebire de vremurile sovietice, când Moscova dădea câte o mână de ajutor în principal partidelor comuniste, Rusia sub Putin tratează cu extrema dreaptă, stânga radicală și mișcările anti-establishment. Moscova cultivă de asemenea relații cu politicieni de centru, colectând și informații compromițătoare despre ei. Săptămână de săptămână, valuri de propagandă și știri false se revarsă din Rusia dlui Putin către țările UE.
Obiectivele sunt evidente: semănarea disensiunilor în societățile europene, demoralizarea credinței publicului în sistemele politice și valorile liberale, promovarea tendințelor rusofile și subminarea frontului unit adoptat de UE contra Moscovei, în special după anexarea Crimeii de către Rusia în 2014 și intervenția ei în estul Ucrainei.
Pentru a fi clar, problemele democrațiilor europene, ca și cele ale SUA, sunt preponderent de origine internă. Nu Rusia le-a creat; ea doar le exploatează. Mai mult, în țări precum Italia, dorința unei relații strânse cu Rusia nu se limitează doar la extrema dreaptă, chiar dacă Liga a mers mai departe decât oricare alt partid prin semnarea unui pact de cooperare cu partidul Rusia Unită al dlui Putin. Se extinde în tot spectrul politic și beneficiază de sprijin și din sfera mediului italian al afacerilor.
Cu toate acestea, axa iliberalismului care unește Rusia, extrema dreaptă europeană, președintele Donald Trump și mișcarea americană alt-right reprezintă o amenințare letală pentru ordinea politică moderată europeană și pentru bunăstarea societăților europene. Guvernele, instituțiile și sistemele judiciare ale UE pot și trebuie să facă o treabă mai bună în privința respingerii acestor asalturi. În primul rând, ele nu ar trebui să ezite să-i tragă la răspundere pe politicienii și partidele de extrema dreaptă, dacă se descoperă că au încălcat legea, fie în chestiuni financiare, fie de altă natură.
În al doilea rând, ele ar trebui să depună un efort mai solid, mai sistematic, pentru contracararea dezinformării rusești și a extremei drepte interne și pentru educarea cetățenilor în așa fel încât ei să depisteze știrile false atunci când le văd. În fine, sancțiunile UE contra Rusiei ar trebui menținute până când Moscova va înceta să mai destabilizeze Ucraina. Protejarea libertății, prosperității și modului de viață europene necesită un contraatac ferm atât împotriva extremei drepte cât și a ingerințelor rusești.
14
8
