Kurt Knispel este poate cel mai mare comandant de tanc din toate timpurile. De ce Knispel nu a avut parte de faima mai cunoscuților săi colegi, Michael Wittman sau Otto Carius, este un aspect asupra căruia vom încerca să facem puțină lumină. Deși a făcut parte din mașinăria de război germană, există dovezi clare ale faptului că el personal nu a fost nazist.

Tancul TigerFoto: AP / AP / Profimedia

Copilăria și înrolarea în Wehrmacht

Knispel s-a născut în septembrie 1921, în localitatea Salisov din fosta Cehoslovacie. El provenea dintr-o familie de origine germană, etnie de altfel majoritară în zona sudetă. Încă din copilărie, înclinația spre tehnică a fost una evidentă, astfel încât părinții săi l-au trimis să lucreze ca ucenic într-o fabrică de automobile. Aici, acesta a dobândit cunoștințe esențiale de mecanică, care ii vor fi indispensabile în viitoarea carieră de tanchist.

Forțat de împrejurări, el se va înrola în armata germană, în anul 1940, inițial la infanterie. Ulterior, se va transfera la blindate, având rolul de încărcător, în primă fază.

Instrucția de baza a făcut-o pe modelele Panzer I, Panzer II și IV. După instruire, Knispel va primi botezul focului în Rusia, unde va avea ocazia să lupte pe mai toate tipurile de tancuri disponibile la acea dată în armata germană.

Va avea parte de acțiune în puncte fierbinți ale frontului, de la Blitzkrieg-ul primelor luni de invazie, până la dezastrul de la Stalingrad și spargerea încercuirii de la Korsun-Cherkassy.

În luna ianuarie 1943 se va întoarce în Germania pentru a se familiariza cu noile modele de Tiger. Până în acest moment era creditat cu 12 tancuri sovietice distruse, ceea era deja o cifra considerabilă.

Kurt Knispel și iconicul tanc Tiger – legenda se naște

Noile modele de tancuri Panzerkampfwagen VI H Ausf. H1, mult mai cunoscute publicului larg sub denumirea de Tiger, se doreau a fi răspunsul germanilor în materie de blindate la apariția tancurilor sovietice din seria T-34 pe câmpul de luptă..

Un tanc greu, de 57 de tone, acesta era superior, din punct de vedere al caracteristicilor, nu numai tancurilor sovietice, dar în general oricărui model de tanc pe care aliații îl avea la acea dată. Practic, un T-34/57 trebuia să se apropie la o distanță care îl făcea vulnerabil, pentru a putea penetra blindajul frontal impresionant al Tigerului.

Sigur, Tigerul avea și dezavantaje, referindu-ne aici la o oarecare lipsă de mobilitate, datorită motorului cumva subdimensionat pentru greutatea imensă. De asemenea, un alt inconvenient major era și costul de producție, unul ridicat pentru acea epocă, precum și unele defecțiuni tehnice cu care deseori se confrunta.

Totuși, trăgând linie, Tiger I a fost un model formidabil, considerat de mulți poate cel mai bun tanc al celui de-al doilea război mondial.

În turela unui astfel de monstru, Knispel, ajuns comandant de tanc, va cunoaște gloria. După ce va face o nouă instrucție pe acest model, el va fi încadrat în celebrul Batalion de Tancuri 503 (Schwere Heerespanzerabteilung 503). În această unitate, va lua parte la lupta de la Kursk, precum și în confruntările din alte zone, precum Vinnitsa, Jampol, sau Kamenets-Podolsk. Numărul victoriilor sale crește în această perioada, Knispel devenind automat eligibil pentru distincții militare și promovări.

Totuși, niciodată nu se va bucura de recunoașterea pe care a meritat-o. Desele conflicte cu diverși membri superiori ai ierarhiei naziste au făcut ca avansarea să în grad să fie una lentă, de asemenea, a fost de patru ori propus pentru Crucea germană în aur, până să primească această decorație, în mai 1944.

Pe lângă firea sa rebelă, aspectul sau nu era unul tipic cazon. Astfel, vorbim despre un tip care purta barbă și părul mult mai lung decât permitea regulamentul militar, ceea ce, în armata germană de la acea vreme era de neconceput.

De notorietate este incidentul în care Kurt Knispel lovește un membru al Einsatzgruppen, într-o gara din Rusia, deoarece observase că acesta maltrata un prizonier rus de război. Fără dosarul sau impecabil, fără priceperea sa fără egal (cunoscută de altfel de superiorii săi), este foarte probabil ca Knispel să fi sfârșit într-o închisoare militară.

Va urma trecerea pe noile Tiger II, în turela căruia Kurt Knispel va participa la luptele din jurul Caenului, și apoi ulterior la retragerea din Normandia, sub presiunea forțelor aliate. Unitatea sa va fi din nou transferată pe frontul de est, unde va lua parte la lupte în Ungaria, în zone precum Mezőtúr, Törökszentmiklós, Cegléd, sau Kecskemét.

Finalul războiului va găsi unitatea sa în defensivă, pe teritoriul Cehoslovaciei. În jurul localității Wostitz, aflat în lupta cu forțe sovietice mult superioare, Kurt Knispel va fi rănit, urmând să se stingă în scurtă vreme la un spital de campanie din Urbau.

Ironia sorții a făcut ca moartea sa se petreacă pe teritoriul țării natale, Cehoslovacia, cu numai zece zile înainte de sfârșitul războiului în Europa. Avea numai 24 de ani… Rămășițele sale vor fi descoperite în 2013, în spatele unui zid al bisericii din localitatea Urbau. Identitatea sa a fost atestată de plăcuțele de identificare pe care le purta la gât.

Deshumarea lui Kurt Ksnipel Foto: Šálek Václav / ČTK / Profimedia

Moștenirea lui Kurt Knispel și modul în care memoria lui este percepută

Cu 168 de tancuri distruse confirmate (posibil 195), Knispel a fost de departe cel mai de succes tanchist al celui de-al doilea război mondial și este chiar creditat că a distrus un T-34 la o distanță de 3.000 de metri, ceea ce reprezintă o performanță remarcabilă. A luptat în aproape orice tip de tanc german ca încărcător, trăgător și comandant.

A primit Crucea de Fier, clasa I, după ce a distrus cel de-al cincizecelea tanc inamic și Insigna de Asalt a tanchistului, în aur, după mai mult de 100 de încleștări. Când Knispel a distrus 126 de tancuri inamice (cu alte 20 neconfirmate), i s-a acordat Crucea Germană de Aur. A devenit singurul subofițer care a fost numit într-un comunicat al Wehrmacht-ului. În calitate de comandant al unui Tiger I și apoi al unui Tiger II, Knispel a distrus alte 42 de tancuri inamice.

În ciuda realizărilor sale uimitoare, faima lui Knispel a fost în mare măsură umbrită de alți ași de tancuri germani importanți. Acest lucru s-a datorat parțial naturii haotice a războiului, care adesea a făcut dificilă urmărirea cu exactitate a realizărilor individuale.

Cu toate acestea, contribuția sa la efortul de război al Germaniei și abilitățile sale remarcabile au fost în cele din urmă recunoscute. A primit mai multe medalii și distincții, inclusiv Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar, săbii și diamante, una dintre cele mai înalte distincții militare din Germania nazistă.

Există numeroase mărturii ale colegilor care spun că Knispel arăta o modestie iesita din comun, un exemplu concludent fiind reprezentat de faptul că ori de câte ori existau neclarități privind cel care a distrus un vehicul inamic, acesta făcea un ‘pas în spate’, lăsând altuia creditul victoriei. De aceea, este foarte posibil ca numărul victoriilor sale să depășească cele cifra oficială de 168 confirmate.

Abilitățile sale excepționale, numărul de victorii de fac din el o legendă printre comandanții de tancuri.

Referințe:

- Franz Kurowski, Panzer Aces 2

- Thomas Anderson, Tiger

- Nigel Askey, Operation Barbarossa : the complete organisational and statistical analysis, and military simulation

-Otto Carius, Tigers in the mud, The Combat Career of German Panzer Commander Otto Carius

- Franz Kurowski, Feldwebel Kurt Knispel

Citește și alte articole pe subiect scrise de Andrei Stan: