Retragerea forțelor armate ruse din regiunea ucraineană Harkov a semănat panică, dezamăgire și nedumerire în rândul activiștilor pro-război. Canalele lor de pe aplicația de mesagerie Telegram debordează de furie față de autorități și de întrebări legate de modul în care s-a ajuns la un astfel de eșec. Aceasta este una dintre cele mai serioase provocări politice la adresa Kremlinului de când acesta s-a apucat să decimeze opoziția anti-Putin, scrie Moscow Times.
Autoritățile ruse au avut întotdeauna o relație complicată cu segmentul pro-război al populației. Timp de mulți ani, acesta a fost marginal: doar un mic grup de fani ai proiectului NouaRusie - o confederație ipotetică de state din sud-estul Ucrainei, care se întinde de la Harkov la Odesa - a urmărit luptele din Donbas, iar aceștia au avut o influență redusă asupra agendei politice.
Cu toate acestea, invazia Ucrainei nu a radicalizat doar partida pro-război, ci a și întărit-o cu lideri politici importanți.
Majoritatea conservatoare anti-occidentală - inclusiv partidul puterii, siloviki (membri ai serviciilor de securitate) și opoziția sistemică care nu se opune de fapt lui Putin - a sprijinit pe deplin decizia președintelui de a invada Ucraina și chiar a încercat să ajungă la cârma mișcării pro-război.
Pentru o vreme, prăpastia dintre oportuniștii pro-război din guvern și cei anti-Kiev aproape că se închisese, ceea ce a creat percepția unui sprijin sociopolitic larg pentru război.
În fața eșecurilor, însă, cele două grupuri sunt din nou divizate: establishmentul încearcă să justifice fiecare decizie a Kremlinului, în timp ce activiștii pro-război se plâng, critică și chiar pun la îndoială capacitatea de reușită a forțelor armate ruse.
Grupul pro-razboi - Au apărut două tărâmuri paralele
În primul, cel oficial, tărâmul "păcii", cu curatorii săi politici și propaganda televizată, totul merge splendid în Rusia, toate obiectivele vor fi atinse pe front, iar Occidentul este condamnat.
În cel de-al doilea, tărâmul "războiului", mii de oameni sunt morți și răniți, există victorii și înfrângeri, iar lupta este pe viață și pe moarte.
Acest al doilea grup e format din actori extrem de diverși, printre care cei implicați direct în afacerile militare (armata, serviciile secrete, garda națională, forțele conducătorului cecen Ramzan Kadîrov și mercenarii miliardarului Ievgheni Prigojin) și membrii partidului de guvernare Rusia Unită, opoziția din interiorul sistemului (comuniștii, liberal-democrații și partidul O Rusie Dreaptă-Pentru Adevăr), precum și personaje publice din cadrul taberei conservatoare dominante, scrie Foreign Policy.
Toți aceștia fie îl imploră pe Putin să-i administreze o înfrângere zdrobitoare armatei ucrainene cât mai curând posibil, fie se pregătesc să acționeze din proprie inițiativă, cum e Kadîrov, care a făcut apel la auto-mobilizare, sau Prigojin, care recrutează deținuți și-i trimite la luptă. Această parte a elitei e nerăbdătoare să-și propună propria agendă politică pentru a umple vidul lăsat de Putin, dat fiind că el refuză să explice cum poate Rusia să câștige războiul.
De ce această nemulțumire este foarte periculoasă
Pe de altă parte, înfrângerile au provocat indignare printre activiștii și blogger-ii pro-război.
Când Rusia a pierdut controlul asupra unei părți importante a regiunii Harkov rețelele sociale au sărit în aer de atâtea țipete disperate cum că „Rusia pierde”, „e un dezastru” și „unde este Putin?” - dar și îndemnuri la inculparea ministrului apărării Serghei Șoigu și a statului major pentru trădare și la o mobilizare generală urgentă.
Această tabără le este loială pe termen lung și apropiată ideologic autorităților și nu are un impact politic semnificativ asupra opiniei publice. Nu are nici structură și nici organizare politică și pare a fi inofensivă pentru Kremlin.
Dar, în actuala situație, acest grup a devenit extrem de periculos, întrucât poate influența atmosfera la nivelul elitelor, poate determina conștientizarea situației reale și poate alimenta temerea că Rusia ar putea pierde. Iar panica poate fi extrem de contagioasă.
Există acum o prăpastie între cei care văd „un război sfânt” și cei care recunosc doar o "operațiune militară specială" cu obiective neclare și termene incerte.
Vladimir Putin Foto: Adrien Fillon / Zuma Press / Profimedia Images
De ce pierde Putin din sprijin
La început, diferența dintre aceste două poziții a fost limitată, ceea ce a permis Kremlinului să se bucure de consolidare: sprijinul pentru aproape toate instituțiile puterii a crescut vertiginos; publicul și-a exprimat solidaritatea cu Kremlinul; nimeni nu a îndrăznit să facă valuri; opoziția nesistemică a fost zdrobită, iar opoziția sistemică s-a alăturat taberei militare.
Din cauza tuturor acestor lucruri, alegerile regionale și locale care au avut loc la 11 septembrie au decurs fără probleme.
Cu timpul, însă, tărâmurile s-au îndepărtat tot mai mult. Sondaje recente au arătat că rușii s-au săturat treptat de știrile despre război și chiar au devenit iritați de cei care folosesc războiul pentru avantaje politice.
Kremlinul și-a dat seama că ar putea fi periculos să împingă agenda militară prea departe și simulează o „viață pașnică” în țară.
Între timp, înfrângerile și provocările de pe linia frontului au crescut, existând temeri că trupele rusești nu doar că nu vor mai ajunge niciodată la Kiev, ci ar putea pierde războiul în mod categoric.
Tărâmul "păcii" și cel al "războiului" ar fi putut coexista pentru o lungă perioadă de timp, dacă nu ar fi existat retragerea devastatoare de la Harkov.
În ultimele luni, tărâmul "războiului" a crescut și s-a maturizat, forjându-și o bază socială și câștigând sute de mii de ruși. Recentele înfrângeri militare au plasat acest tărâm în prim-plan, spre marea dezamăgire a Kremlinului.
La baza acestei diviziuni se află atitudinea ciudată a lui Putin față de Ucraina.
În ochii săi, Rusia nu ar fi trebuit niciodată să învingă armata ucraineană pe câmpul de luptă sau să ducă o campanie de lungă durată.
Reticența lui Putin de mobiliza soldați, disponibilitatea sa de a se retrage și discursul său potrivit căruia nu este nevoie să ne grăbim îi trădează convingerea că Ucraina este condamnată istoric fără bătălii la scară largă: cu timpul, crede el, țara va fi epuizată, Occidentul retrăgându-și ajutorul militar și elitele acceptând capitularea.
Putin a apreciat însă greșit capacitatea și disponibilitatea Ucrainei de a contraataca. (Citește analiza integral pe Moscow Times)
Ce ne dezvăluie mobilizarea parțială
Generalul australian în retragere Mick Ryan, un absolvent al Facultății de Studii Internaționale Avansate din cadrul Universității John Hopkins, explică într-o serie de postări făcute pe pagina sa de Twitter principalele obiective pe care Putin le-a urmărit prin primul său discurs adresat națiunii după declarația de război citită pe 24 februarie:
- să îi mulțumească pe adepții liniei dure față de Ucraina;
- să nu provoace nemulțumirea populației generale;
- să facă pe plac forțelor armate;
- să lase impresia că nu pierde războiul.
surse: Moscow Times, Foreign PolicyHotNews.ro
Citește și:
- Petiție online în Rusia împotriva mobilizării. Navalnîi: Cinci milioane de ruşi se vor ascunde prin ţară pentru a nu fi mobilizaţi
VIDEO Fiul Dmitri Peskov refuză să meargă la război. „Voi rezolva asta la un alt nivel”
1
26
