Greu de crezut dar adevarat. Daca cineva mi-ar fi spus, in urma cu cateva zile, ca undeva in Zalau exista un cuplu de oameni inimosi si cu credinta in Dumnezeu, care sunt de mai multi ani de zile mama si tata pentru nu mai putin de 19 copii „abandonati", m-as fi indoit.

Si totusi, iata ca inca o data viata bate imaginatia, iar realitatea poate fi mai cruda sau mai frumoasa, depinde din ce punct de vedere o privesti, decat orice poveste cu final fericit iesita de sub „penita" vreunui scriitor.

Familia Erdődi a inteles ca nu banii sunt cei care aduc fericirea, ci copiii, si pentru ca nu au putut avea proprii lor urmasi s-au decis sa faca viata mai frumoasa unor copii, carora soarta le-a fost potrivnica. Au inceput cu 3 copii si au ajuns la 19, pentru care uneori sunt nevoiti sa lupte pentru a-i pastra.

Aveam fixata o intalnire cu acesti parinti neobisnuiti, pentru una din dupa-amiezile acestei saptamani si i-am gasit asteptandu-ma in holul unei case ingrijite, care a fost modificata de-a lungul anilor pentru a putea gazdui numeroasa familie.

Destul de jenati si rezervati mi-au spus ca nu doresc sa-si dezvaluiasca identitatea in intregime si ca ar fi bine ca numele copiilor sa nu fie date publicitatii avand in vedere ca situatia lor reala nu este cunoscuta de colegii lor de scoala.

Mi-au mai spus ca au acceptat intrevederea in ideea de a multumi pe aceasta cale unei persoane, Simona Ticle, din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Salaj, care i-a sprijinit nesperat de mult in a pastra trei copii pe care ii au in plasament si pe care parintii au dorit la un moment dat sa-i ia, din dorinta de a-si arata autoritatea.

„Am inceput cu trei copii orfani"

In cele din urma se hotarasc totusi sa povesteasca franturi din viata lor, cum au inceput si cum au ajuns sa formeze o familie cu 19 copii, din care cel mai mic are 6 ani, iar cel mai mare 24.

„Noi nu aveam copii, iar in vara lui 1993, am adus trei copii orfani din Diosod pentru a-si petrece vacanta la noi, ne-am atasat unii de altii si am ramas impreuna", povestesc consultandu-se din priviri cei doi oameni aflati in floarea varstei.

Apoi parintii spun ca ei nu au umblat pe la institutiile abilitate pentru a infia sau a lua in plasament copiii si ca soarta a fost cea care i-a adus la ei. Multi dintre copiii crescuti de familia Erdődi sunt frati si au venit cate doi, patru sau chiar noua, s-au adus unii pe altii pana au ajuns 19.

„Nu am avut intentia sa adoptam vreunul dintre copiii, pe care ii avem astazi si totusi am infiat doi", spune barbatul.

„Asa a fost sa fie si nu puteam sa facem altfel, cand ne-am trezit la usa cu o femeie insarcinata si cu barbatul acesteia, care ne-au intrebat pe sleau daca nu vrem sa luam copilul pe care-l poarta in pantece avand in vedere ca urma sa fie al noualea si nu stiau ce sa faca cu el." Au acceptat si asa au ajuns sa infieze prima fetita.

De aici si pana la adoptarea unei alte surori a bebelusului, al optulea copil din familia respectiva, care in varsta de trei ani era grav bolnava, dupa ce bause la un an si jumatate soda caustica si de care parintii vroiau sa se descotoroseasca cu orice pret a fost doar un pas.

O data la 2 luni, la Budapesta

Cea de-a doua fetita infiata este bolnava si acum, iar pentru a o mentine in viata parintii trebuie sa o duca la tratament in Budapesta o data la doua luni. „Inainte o duceam la Cluj in fiecare saptamana si trebuia sa-mi iau liber de la serviciu cate 8 zile pe luna.

Era mult mai greu pentru mine, iar tratamentul aplicat la Cluj era unul mai dur, pentru micuta care are stomacul deschis si o parte din esofag distrus. Drumurile la Budapesta ne costa mai putin, nu sunt nevoit sa lipsesc atat de mult de la servici, iar fetitei i se aplica tratamentul sub anestezie", explica tatal adoptiv.

Cuplul isi aminteste apoi ca la inceput casa cu etaj in care locuiesc astazi avea doar doua camere si o bucatarie. „Au fost multe nopti in care am dormit si 20 in camera iar saltelele se insirau pe jos una langa cealalta." In anul 1997 au inceput sa se extinda, iar acum casa are 13 incaperi.

Trei din copiii crescutTi in aceasta familie, din care 12 sunt fete si 7 baieti au depasit varsta de 18 ani si s-au angajat.

Acum sunt pe picioarele lor, cel putin partial si pot sa-si cumpere hainele necesare sau alte obiecte pe care si le doresc din banii pe care ii castiga, pentru ca parintii nu le cer nimic din castig, avand in vedere ca sunt inca la inceput iar salariul este minimul pe economie.

Alocatiile si le gestioneaza tot singuri, cand ajung la 12 - 13 ani si sunt destul de mari, ca sa stie cum sa-si imparta banii.

Desi unii dintre cei care cunosc situatia acestei familii si chiar o parte din vecini nu privesc cu ochi buni faptul ca cei doi au inteles sa-si dedice viata cresterii atator copii, inchipuindu-si ca primesc o droaie de bani, suma primita de la stat lunar pentru un copil aflat in plasament se ridica undeva la 800 de mii de lei vechi.

Avand in vedere ca doar trei copii se afla in familie sub forma de plasament, iar restul sunt crescuti aici, cu acordul parintilor naturali si a institutiilor abilitate, parintii „adoptivi" primesc dupa urma acestora circa 2,4 milioane de lei vechi plus alocatiile pe care cei mai marisori si le gestioneaza, de altfel, singuri.

Doua fete la facultate

Doi din copii sunt la gradinita iar ceilalti in clasa I, a III-a, a V-a, a VIII-a, a IX-a, a XI-a, a XII-a sau la facultate. Fiecare in casa are responsabilitati compatibile cu varsta lui, iar pachetele cu mancare se pregatesc cu o seara inainte.

Mama este cea care se ocupa de supravegherea copiilor la teme pana ajung prin clasa a VIII-a, iar tatal care trebuie sa fie la servici pe ora noua ii duce pe cei mici la gradinita. Tot el este cel care merge la sedintele cu parinTii la scoala, atunci cand este nevoie. Doua dintre fete isi continua studiile la facultate, una la Oradea si una aici in Zalau.

Tot parintii „adoptivi" sunt cei care le platesc taxele de scolarizare si sunt hotarati sa-i ajute in acest sens pe toti copiii, care o sa-si manifeste intentia de a-si continua studiile.

Pentru ca cheltuielile de intretinere lunare sunt pe masura celor 21 de membri a familiei, respectiv 10 milioane de lei vechi gazul si 4 milioane de lei curentul, acestia sunt sprijiniti financiar de prieteni din strainatate si alti oameni de suflet care le cunosc povestea.

„Ne-a ajutat mult"

In timp ce stam de vorba un baiat si o fetita, care dupa infatisare par a fi frati, iar dupa varsta se numara printre cei mai mici, intra in incapere se uita curiosi isi pupa mama si o intreaba de ce nu a venit ea sa-i scoata de la gradinita.

Femeia le spune ca a fost ocupata, si arata catre mine, iar micutTii ii soptesc ca o iubesc iar dupa ce-i cer sa le promita ca maine va veni ea dupa ei la gradinita, ies din camera. Parintii revin la Simona Ticle din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Salaj si-mi amintesc ca datorita aprecierilor pe care doresc sa i le aduca au acceptat aceasta discutie.

Cei doi spun apoi, ca dosarele pentru copiii aflati in plasament se completeza anual si pentru ca parintii naturali si-au manifestat dorinta de a-i lua pe cei trei frati inapoi, doar din dorinta de a le demonstra ca au autoritate, era cat pe ce sa-i piarda.

Dat fiind conditiile precare in care traiesc parintii naturali „o cocioaba, cu o singura camera, fara apa sau curent" si pentru ca mai au de intretinut alti doi copii mai mici, fara a avea o sursa de venit stabila" cererea parintilor nu era in favoarea unei dezvoltari normale a copiilor.

„Cu ajutorul doamnei Ticle pentru care cei trei copii crescuti de noi, nu au reprezentat doar un simplu caz, si care s-a implicat pentru a rezolva dosarul in favoarea copiilor, le putem oferi in continuare conditiile de care au nevoie la varsta lor, alaturi de dragostea noastra".